KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

face un ban grămadă, Ivan, dacă ai putea să te faci mai bine Înțeles. Ivan e obișnuit cu provocările lui Wakefield, dar tot sare: — Ce-are engleza mea? Oricum, nici un mahăr nu vrea să audă ce cred eu: totul e rahat. Mă rog, asta e mesaj „non-pozitiv“, dar ar trebui să fii fericit oricum, iar ăsta e optimism. Se Întoarce cu spatele către Wakefield și strigă: — Frumoasă barmaniță, două vodci, dacă nu ți-e cu supărare. — Optimismul, continuă Zamyatin, era produsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
o strîngere puternică. Numele sună ceva de genul „Patogen“, dar poate că Wakefield nu a auzit prea bine. Este pe cale să-și ascundă oboseala În spatele meniului cînd Sherrill, care l-a studiat intens, anunță: — Domnule Wakefield, cred că sînteți de rahat. Lui Wakefield nu-i vine să creadă că femeia chiar a spus asta, dar toată lumea rîde, așa că oferă și el adunării un zîmbet tîmp. — Las-o baltă, Sherrill, spune Paulee. — Încîntător, desigur. Wakefield vrea s-o Întrebe pe Sherrill de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
femeia chiar a spus asta, dar toată lumea rîde, așa că oferă și el adunării un zîmbet tîmp. — Las-o baltă, Sherrill, spune Paulee. — Încîntător, desigur. Wakefield vrea s-o Întrebe pe Sherrill de unde a scos ideea ca el ar fi un rahat, dar apoi Își aduce aminte de prelegerea de aseară. Probabil femeia are dreptate. Dețin foarte multe opere de artă, continuă Sherrill neabătută, și privesc asta ca pe o sursă de plăcere, Înainte de toate, și de abia după aceea ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena lui Maggie; Îi ține partea și o acoperă. Se pare că acel „ești de rahat“ se referă la cu totul altceva decît la ideile lui despre artă. Decide că o place. Un Clark Gable tînăr apare lîngă masă și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului În care se află. — Avem un plan, Îi spune, sorbind din cafea. Tiff

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
măritată cu el și cu arta lui timp de opt ani. A trebuit să trăim la hotel doi ani pînă cînd Philip Johnson ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-am internat singură Într-un spital de psihiatrie din New Orleans. Ah, trecutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
urmează pe domnul Redbone În biblioteca lambrisată cu stejar, unde se opresc În fața unui raft plin de cărți legate În piele marocană roșiatică. Domnul Redbone mormăie: — Deci ai fost la o școală bună, ai făcut o grămadă de bani Îndrugînd rahat unor ciumeci, ai și slujbă, ai și adăpost, apoi umbli prin lume criticînd totul pentru că e... prea rapid. Mă omori, Wakefield! Wakefield nu știe prea bine la ce se referă Redbone, dar cu siguranță e vorba de el sau măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

plece intervenea câte o urgență. Iar asta nu era o sarcină pe care ar fi putut s-o încredințeze altcuiva. Stevie, draga mea, n-ai vrea să te duci tu să-mi iei un Predictor ca să știu dacă sunt în rahat până la glezne sau până la cot? În cele din urmă, ignoră toate persoanele care o băteau la cap și plecă pur și simplu. Farmacia aflată la două uși mai încolo tocmai se închidea, dar Fran n-ar fi putut oricum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

alături de prietena sa Maya Chrusecz, încălzea atmosfera cu poeme „negre” special culese din colonii și agrementate cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul său „Manifest al domnului Antypirine“: „DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
să se pronunțe despre elevul amicului său Iser: „Arghezi mi-a spus, critical, că nu se poate constata după un singur desen dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție. Eu public un volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda bravadei, Vinea nu va publica însă niciodată un volum cu acest titlu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

probabil sub influența romanului polițist pe care tocmai îl lăsase din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul care se descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-o atingă cu degetele la deschiderea lui. — Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava aceea... spuse Takamori cu voce pierdută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

pe umeri un pulover de un verde intens. — Gata! i-am strigat lui Dan, care era la parter, bătînd nerăbdător din picior. Am alergat În jos pe scări, iar el a Început să rîdă. — Ce e? Arăt groaznic? De ce rîzi? Rahat. Mă duc Înapoi să mă schimb. — Nu, Ellie! Începu el să se scuze. E doar din cauză că arăți exact ca mama. În mod normal, tu nu te Îmbraci așa, asta-i tot. Nu sînt obișnuit să te văd În haine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele cailor. Unde pot să așez astea? Ducea un imens buchet de lalele, pe care Îl transportase În bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu o seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-și plimbase degetele pe interiorul coapsei mele, așa că am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
vreo greșeală... După o jumătate de oră, sînt acasă, În baie, așezată pe closet, cu o pungă goală de la farmacia Boots zăcînd pe podea, și mă holbez la un test de sarcină care Îmi arată două linii albastru-Închis, foarte vizibile. — Rahat, șoptesc eu Întruna. Ce-o să spună Dan? Un zîmbet Îmi Înflorește treptat pe toată fața, În timp ce mă Încearcă sentimente de frică, fericire și neîncredere. — Însărcinată? Ești Însărcinată? Dan se oprește locului și se holbează pur și simplu la mine, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
familie. Crede-mă, eu mi-am Învățat lecția cu mult chin. Dar nu mai contează nimic, părinți, socri, nimic, atunci cînd ai o familie numai a ta. Ăsta e cel mai important lucru, cel care-ți permite să suporți celelalte rahaturi. — Deci, Îmi sugerezi să rămîn Însărcinată? rînjesc eu, nefiind prea sigură că mai pot păstra secretul mult timp. — De Îndată ce ai ieșit din biserică. Nu cumva vrei să-mi spui ceva? Fran mă privește cu ochii Îngustați, iar eu ezit, cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
primit mesajul tău. O, la dracu’. SÎnt exact cuvintele pe care le-am tot așteptat de zile Întregi și de care mi-e groază acum, după ce l-am văzut pe Dan cu ea. Lola. L-l-l-l-lola. — Îmi cer iertare, zic scurt. Rahat. Ce pot să spun? Cum pot să ies din asta? Ce scuză să găsesc? — Cred că eram puțin beată. Ca să fiu sinceră, nici măcar nu-mi amintesc ce-am spus. Orice-ar fi fost, nu lua În seamă. — Erai beată? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Apoi, Înarmată pînă În dinți, mă strecor În vîrful picioarelor În bucătărie ca să cercetez. Majoritatea spărgătorilor sînt oportuniști, Îmi zic, și se sperie de moarte dacă apare cineva. O să-i bag În sperieți și-o să dispară cu coada Între picioare. Rahat. De ce naiba se Întîmplă asta cînd sînt eu aici? Mă strecor de-a lungul coridorului și aud sunete care dovedesc clar că e cineva Înăuntru. Se Închide o ușă. Zgomot de pași. Cineva se lovește de mobile. Rahat. Inima Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Între picioare. Rahat. De ce naiba se Întîmplă asta cînd sînt eu aici? Mă strecor de-a lungul coridorului și aud sunete care dovedesc clar că e cineva Înăuntru. Se Închide o ușă. Zgomot de pași. Cineva se lovește de mobile. Rahat. Inima Îmi bate ca un ciocan și, stînd la ușa dormitorului, Îmi dau seama că nu sînt În stare să fac față unei astfel de situații. Ar trebui să o iau la fugă, să alerg afară și să chem poliția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fi mințit. * Trish și cu mine ajungem la locul de joacă și, În timp ce trecem de copaci, o zăresc pe Lisa șezînd de una singură pe o bancă și vorbind la mobil. Amy merge În patru labe prin groapa cu nisip. — Rahat, mormăi eu Înșfăcînd-o pe Trish de braț și trăgînd-o Înapoi, la adăpostul copacilor. — Ce e? Ca de obicei, Trish e dusă pe altă lume. — E Lisa. Nu ne-a văzut. Nu pot, pur și simplu nu pot, să fac față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi. De câți ani ai pijamaua asta? O văd În fiecare zi, mereu aceeași pijama de rahat. De ce nu te Îngrijești? Te-ai mai uitat În oglindă? Îți ies peri albi. Nici nu-ți mai pasă dacă te plac sau nu - și nu mai Îmi placi, de fapt. Nu asta Îți doreai? Îl Întrebă ea. Nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu-i păsa dacă mama fusese sau nu cântăreață. Dar, bineînțeles, mama era convinsă că Întrerupsese totul din cauza ei. Sacrificiile care se fac pentru copii, rahaturi dintr-astea. Nici măcar nu voise să o asculte În barul unde cânta, căci Valentina ar fi vrut ca ea să nu meargă deloc și să stea acasă cu ei joia. În acea sâmbătă, printre ruinele de la Ostia antică, proful le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
băieții. În consecință, nici băieții nu flirtau cu ea - altfel spus: este dificil să spui cum Începe repulsia reciprocă și de ce. Destul că nu sărutase niciodată un băiat și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]