1,619 matches
-
Cramanciuc și al soției acestuia Olga Cramanciuc, am fost invitat, împreună cu Doina Marița, în tabăra de creație a artiștilor plastici naivi, organizată de Mișu Vintilă, la Moldova Nouă, unde l-am cunoscut pe pictorul naiv Emil Vasiliescu și l-am reîntâlnit pe domnul Vasile Savonea. În toamnă am organizat o nouă expoziție cu participarea binecunoscuților membrii ai cenaclului, la care s-au alăturat Eugen Constantin, Camelia Ciobanu și Iosif Rusulescu. După o îndelungată absență de la cârma cenaclului, a revenit Gică Bucur
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aveam perspectivă în culoare. După cele explicate de ei, nu îmi rămânea decât să realizez perspectiva și să le mai cer încă o dată părerea. Următoarea săptămână eram din nou cu tablourile sub braț îndreptându-mă spre centru, pentru a mă reîntâlni cu colegii. Acum e altceva, sunt bune, e posibil să iei și premiu”, mi-a spus Bălăceanu zâmbind. Nu eram prea lămurit în privința zâmbetului, dar mi-am zis că mă voi lămuri mai târziu. Am plecat spre casă bucuros. Pășind
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fără să aibă țigla lui. În toamnă, la Expoziția Națională de Artă Naivă de la Pitești, am primit și diploma din tabără, datorită insistenței lui Gusti asupra lui Vintilă de a mi-o da, pentru că o meritam. Împreună cu D-l Vintilă Reîntâlnindu-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului de remy. Totul trecuse, lăsând în suflet doar amintirile plăcute. După aproape un an și ceva m-am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului de remy. Totul trecuse, lăsând în suflet doar amintirile plăcute. După aproape un an și ceva m-am reîntâlnit cu Vintilă la un vernisaj, revederea noastră se petrecuse ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între noi, eram doi artiști ce își dădeau mâna bucurându-se de evenimentul la care aveam onoarea să participăm, alături unul de celălalt, două
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ai artei medicale, probele, examenele, concursurile, care, în cazul profesorilor de medicină, sunt duble față de cele ale practicienilor. Toate acestea le-a îndeplinit, onest, cu muncă perseverentă, eminentul profesor Dobrescu. Dar deasupra acestor foarte onorabile realizări și succese, l-am reîntâlnit pe fermecătorul om care a fost distinsul, delicatul doctor Dobrescu. Cei care l-au cunoscut, din cei care vor citi aceste rânduri, își vor aminti de dânsul, care este un om greu de descris în cuvinte. Este mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ceva. Fănuș a admis pe loc, cum mi-a povestit, că decanul avea dreptate. S-a angajat la Scânteia tineretului, unde lucrau atunci N. Țic, Radu Cosașu, Eugen Mandric și viitorul lui prieten de-o viață, Ion Băieșu. M-am reîntâlnit peste câțiva ani cu Fănuș, în ambianța Gazetei, intrat și eu de acum, vezi Doamne, în lumea literară, ca tânăr critic promițător. Mesajul Deși îl știam din facultate, pe Cezar Baltag l am cunoscut propriu-zis la începutul anilor ’60, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cărora putea fi tăiată în coli de mărimi diverse hârtia care aștepta rulată în baloturi, așa cum fusese adusă de la fabrică. Le urmă ream fascinat mecanismele când erau puse în mișcare. Mirosul intens de celuloză și al cernelii tipografice l-am reîntâlnit peste ani, când am coborât pentru prima oară în sala rotativei de la Universul, unde se tipărea Gazeta literară. De fiecare dată la plecare Teodor Manea mă îndemna să-mi aleg o carte, lucru pe care-l făceam imediat, fără ezitări
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
eu, nici G., cum spuneam, cu nici un chip. Ce am trăit atunci s a șters din conștiințele noastre, deci a murit, putem spune, ca orice întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din 1974 am ținut câțiva ani un jurnal în care notam, cu intermitențe, ce mi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nelămurită prezență feminină... Ce noroc că pe atunci nu știam că, o sută de metri mai la deal era locul unde au făcut joncțiunea nu știu ce armată rusească cu nu știu care ucraineană Înainte de a ataca Stânca Roznovanului. După câțiva ani, aveam să reîntâlnesc aceeași imagine, de astă dată În miniatură, În spatele unui gard, undeva pe lângă Iași; terenul, nu prea stabil, nu permisese omului o invazie mai amplă decât instalarea câtorva stupi. De data asta eram singur, dar am trăit același sentiment. Acum un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fructe. Nici omul nu face excepție. Dar el, deși Înzestrat cu rațiune sau poate tocmai de asta, s’a lăsat păcălit de plante: deși le consumă semințele, le asigură perpetuarea, cultivându-le... Mă opresc aici, deh! Timpul. Dar ne vom reîntâlni săptămâna viitoare. “Radiosfera”, 18 septembrie 1995, ora 12,13 48. Un arbore numit Prometeu Alte câteva minute Îmi stau astăzi la dispoziție pentru a continua emisiunea trecută. Dar, mai Întâi, un scurt rezumat al acelui capitol anterior. Arătam deci că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cerere, impusă de o conștiință a tradiției, ce are nevoie doar de o certificare, iar nu de un Îndemn, la noi mă tem că e prea târziu... Cel puțin În ceea ce privește vinul. Dar las mâhnirea, aducându-mi aminte că ne vom reîntâlni la anul, sper cu mai multă iubire de natură și de noi. Frumosul, simplul și românescul “La mulți ani!” să vă Întâlnească deopotrivă, pe domniile voastre, iubiți ascultători, pe voi, prietenii mei știuți și neștiuți de la Radio Iași. “Radiosfera”, 25 decembrie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
urmare, creșterea nu e ceva fără înțeles, ci o muncă minuțios călăuzită de instincte periodice trecătoare ce îmboldesc ființa umană în dezvoltarea spre o activitate determinantă..." (14, p. 32). Maria Montessori ne introduce într-o teorie pe care o vom reîntîlni aproape la toți reprezentanții educației noi: dezvoltarea copilului este pusă în mișcare de instincte; acestea apar în anumite perioade, iar sarcina educatorului este să creeze condiții pentru satisfacerea lor. Montessori stabilește o paralelă între dezvoltarea fizică și cea spirituală, biologizînd
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
didactice îl constituie clasarea datelor; în plicuri sau clasoare speciale, "datele" sînt ordonate pe teme, subteme; elevii învață acum să clasifice, să ordoneze, să sistematizeze. Accentul se pune deci pe formarea unor operații logice. (O idee pe care o vom reîntîlni și la J. Piaget, susținută cu argumente psihologice.) Urmează apoi elaborarea documentelor, adică ordonarea logică a acestora, completarea eventualelor lipsuri, pe baza consultării unor noi lucrări (dicționare, enciclopedii, alte cărți). Apar acum problemele și în consecință, se emit ipoteze, mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
esența ei rămîne întotdeauna aceeași. Ceea ce se schimbă sînt funcțiile indivizilor ca și cetățeni, în consecință, nu există nici un motiv pentru o schimbare a educației, a scopurilor acesteia; esențial este să se asigure formarea omului în acord cu natura umană. Reîntîlnim la perenialiști ideea educației în conformitate cu natura, idee centrală în teoria pedagogică a marilor clasici Comenius, Rousseau, Pestalozzi, Diesterweg, Froebel care își avea justificarea pînă în secolul al XIX-lea, dar care, acum, nu poate fi asociată decît unui profund conservatorism
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grele între mine și prietenul meu. Legătura de orice fel a unui cetățean român cu lumea capitalistă era urmărită și pedepsită, adesea ducea la pierderea serviciului sau cel puțin la compromiterea dosarului personal. După mulți ani, am reușit să mă reîntâlnesc cu prietenul meu, la Brașov, în casa fratelui meu. Am stat de vorbă până noaptea târziu și când ne-a învins oboseala, am adormit amândoi în acelaș pat, ca pe vremuri la Galați. Ceea ce a fost însă ca o adevărată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat să plutească pe luciul de apă al unui șanț. De regulă, mergeam pe cea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
medic primar specialist în medicina de familie, cu care relația mea a început din Facultate; pe atunci era „interna noastră de cămin” în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de acel numitor comun care capacitează
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la doctorat În Germania. La 6 aprilie 1914 căpăta diploma de doctor În filozofie la Universitatea din Greifswald și la Întoarcerea În țară a intrat În viața universitară, cu un intermezzo impus de Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului se reîntâlnește cu Lucreția și-i dăru iește o Biblie, ediția 1914. Pe ultima pagină notase o sem nifi cativă dedicație: „Lucreției, 1918 Iunie, Mircea“, Însemnare pe care am admirat-o ca pe un ecou al unor evenimente trecute. Lucreția era, totuși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
german Eduard Neumann: În jumătate de ceas, Vizanty dragă, voi declanșa un bombardament asupra Bucureștiului. Ce vei face ? Ridic aviația de vânătoare. Te înțeleg, fiecare cu datoria lui. Nu avem de ales. Tristă realitate ! Dacă o vrea Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o bună zi pentru a ne aminti numai de clipele frumoase petrecute împreună". Vizanty a avut un rol-cheie și în misiunea lui Bâzu Cantacuzino la Foggia, el fiind cel care îl propusese pentru această călătorie pe prinț, de care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de către Casa Corpului Didactic a două dintre volumele sale, iar cel de-al doilea mi-a adus noi texte să le tehnoredactez. Spre seară, la 18, am fost la conferința duhovnicească organizată de Biserica Militară „Sfântul Gheorghe“, unde m-am reîntâlnit cu protosinghelul Iustin Petre și cu preotul Cezar Axinte, care au vorbit despre femeie, privită din perspectivă creștină. 21 iunie 2012 Am trăit să o văd și pe asta: corupta noastră justiție l-a condamnat la doi ani de Închisoare
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit. Iar dacă nu te-aș fi reîntâlnit, aș fi trăit cu convingerea că totul a fost o închipuire de-a mea. Încă una dintre ele.“ După o lună de la această întâmplare, Vasile B. a fost sunat de femeia căreia îi spusese tot timpul Violeta. „Domnule - l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
situație, fiind și eu mobilizat în iulie 1942 și plecând pe front cu Regimentul 9 infanterie - dorobanți Râmnicu Sărat - Divizia 5 infanterie Buzău - Corpul 5, armata Brașov, cu grad slt. rez., tot la Cotul Donului pe front, unde ne-am reîntâlnit). Eu fiind ofițerul de legătură al Diviziei 5 infanterie pe front, ne-am întâlnit deseori acolo, în cadrul misiunilor ce le-am avut cu marile unități și unitățile operative respective și, în plus, i-am solicitat și el mi-a acordat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe care l-am întâlnit din întâmplare la Decanatul din Bacău. În parohia sa, Mărgineni și filiale, am fost de multe ori și foarte mult timp. Prin anii 1970, din pricina inundațiilor, care m-au blocat la Vatra Dornei, l-am reîntâlnit pe părintele provincial Iosif Sabău împreună cu care am colaborat mult. Dumnezeu a voit ca în drumul vieții mele să intervină (acum îmi dau mai bine seama), cu rol decisiv, 2-3 exerciții spirituale, predate de către părintele Ion Gârleanu, la Seminarul din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Wilde. De la Paris, Roland Barthes, mentorul său spiritual și fost director al Institutului Francez din București, unul dintre cei trei corifei ai structuralismului în literatura franceză, îl invită în Franța. S-ar duce... Ar fi un prilej de a se reîntâlni și cu George Tomaziu, stabilit deja cu familia la Paris. Dar nu cere pașaport, știe că n-ar avea succes. În schimb, călătorește în spațiul socialist, participând la multe festivaluri internaționale ale filmului de scurtmetraj. Este încântat de Praga, la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
detestă. 12 iulie 2005 Astăzi m-am întâlnit cu bancherul și avocatul Philippe G., cel care m-a ajutat de atât de multe ori în timpul studiilor mele de doctorat, cu sfatul și prezența sa atât de dreaptă, de "protestantă". Ne reîntâlnim în miticul café-restaurant Dorian, așezat strategic între cartierul băncilor și Universitatea din Geneva. Decor alb, elegant, clasic, plus cea mai bună cafea espresso din Geneva. La ora prânzului nu se mai găsea nici o masă disponibilă. Oameni de afaceri, "femei de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]