2,574 matches
-
fără să roșesc. Oricum, sînt evident caraghioasă. Nu spusese Fran odată că Charlie e o partidă fantastică? De ce s-ar uita cineva ca el la una ca mine? Ca să nu mai vorbesc de faptul că sînt măritată. Încep să-mi recapăt cumpătul și respir mai În voie. Nu e vorba că aș vrea ca Charlie să fie interesat de mine, deși nu aș face altceva decît să flirtez și nimic mai mult, dar nici măcar asta nu se va Întîmpla. El arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bîlbîi ca o adolescentă, apoi mormăi ceva la iuțeală despre strînsul mesei. Mă ridic, Înșfac farfuriile și le duc În bucătărie, unde fac eforturi să mă linișteșc, sprijinindu-mă de chiuvetă. Ochii Îmi sînt Închiși și respir adînc ca să-mi recapăt echilibrul interior. Nu-l aud intrînd. Nu-mi dau seama că e aici pînă nu-i simt respirația caldă pe ceafă. Stă În spatele meu și e atît de aproape că aproape Îi percep bătăile inimii, iar pielea lui mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pare rău? Întreabă ea, iar tonul Îi e Încă Înghețat. — Pentru tot, răspund și cedez nervos. Mă așez și Încep să suspin În receptor. Încerc să vorbesc, dar, de fiecare dată, mă apucă plînsul. CÎnd, În fine, reușesc să-mi recapăt cumpătul, nici nu mai știu dacă e la aparat. — Linda? Mai ești acolo? — Da, Ellie, spune, iar vocea Îi sună acum blînd. SÎnt Încă aici. Putem vorbi? Întreb, deși nu Îmi pusesem În gînd să fac asta. Ne putem Întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase arma jos. Recăpătându-mi curajul și demnitatea pe care ți-o dă postura verticală, i-am răspuns: - Și eu sunt sacru pentru Dumnezeul meu. Fără să stea pe gânduri, m-a întrebat: - Care zeu? Wodan sau zeul creștinilor? Inima a încetat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimului soldat, am traversat în goană drumul, neliniștind caii de la ultima căruță, spre încântarea lui Rotari. CARTEA A DOUA I I-am dezvăluit lui Faroald misterul ierbii arse, arătându-i urmările sării animale. Două zile mai târziu domeniul și-a recăpătat liniștea de dinainte. Dar nu și inima mea. Prea multe lucruri păreau pe neașteptate să se lege deodată de Oderzo: sarea, donatiștii, solul exarhului cu escorta înarmată. Dacă la Cividale situația era neschimbată, în regat momentul era unul al confuziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiii ori de câte ori au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar așa o să-ți recapeți fiul. Ducele de Spoleto era furios, lucru ce se vedea și după tremuratul mâinilor. S-a apropiat de rege și i-a vorbit aproape la ureche. Adaloald a părut să se cufunde în tronul pe care stătea. - Cine ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se fi dat legea cu spânzurarea contrabandiștilor. Mai bine să mori de foame decât în ștreang. Instinctiv, am simțit că puteam să am încredere în el, drept care i-am făcut propunerea: dacă ne-ar fi călăuză până la Spina, își va recăpăta libertatea și se va alerga și cu patruzeci de parale ca să-și hrănească familia. A acceptat pe loc. - Și dacă ne pune cuțitul la gât pe drum ca să ne jefuiască? m-a întrebat Gundo. Bovo s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spuneți că negustorul Mattia o să fie gazda voastră. S-a ridicat de la masă, a dat peste cap încă două căni de vin, fixându-mă: - Ești leit taică-tu, și a plecat. Poposeam la Mattia doar cu scopul de a ne recăpăta puterile. Funcționarul care a venit să ne întrebe ce era cu noi s-a mulțumit cu minciuna că suntem pelerini. Am rămas la negustor nu mai mult de două zile, fără să-i aducem vreo pagubă și fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veacuri în urmă în Germania. Prin voința lui Faroald și a lui Rotari, fâșiile care împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul multora. Procedând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar că tihna adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară, asta și pentru că Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la care tocmai lucra m-a convins pe loc să-l angajez. I-am garantat salariu și casă, după care l-am dus la un evreu al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Evreul, știind că putea să-și recapete banii în Italia și fiind și el pregătit să fugă, i-a dat bucuros o sumă suficientă spre a-și achita datoriile în Antiohia și a trăi fără probleme până la momentul plecării. După ce am întocmit contractul, i-am dat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-a oprit printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecutului. Mai curând mă tem de judecata la care în curând voi fi supus. Deși scrisul meu nu-i respectă întreruperile, scurtul lui discurs a durat ceva timp din pricina pauzelor pe care era silit să le facă spre a-și recăpăta suflul. - Stiliano, mai am un singur lucru să-ți spun. Dacă ai fi împărat și ai avea un singur și îndrăgit fiu, pe care ar trebui să-l trimiți într-un loc îndepărtat pentru a împlini o misiune, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uneltească împotriva tronului și în favoarea papei, stârnită nu atât de fervoarea credinței catolice, cât de ura față de Rotari și de mânia de a-l vedea pe fiul Gailei domnind în liniște și pace. Ca să lovească în Rodoald și să-și recapete puterea, a scornit un plan doldora de viclenii, pe care doar Satana poate să le inspire. Mai întâi a pus la cale căsătoria dintre Ariberto, duce de Asti, fiu al fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Emma, nu trecuse de partea lui, Împotriva ei, era doar un alt inamic Împotriva căruia trebuia să lupte. Îl dezamăgise - și se rupsese și acel fir. Iar acum nu-i cunoștea nici fața și nici vocea. Nu avea să le recapete niciodată. Îi pierduse și nimic nu mai putea să-i readucă Înapoi. Lumina se stinse, iar femeia brunetă, cu Kevin În brațe, se cufundă În Întuneric. Acum rămase doar Întunericul. Și un singur lucru de făcut. Pânza era ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inima îi bate furtunos în piept. De atunci cei trei prieteni au fost nedespărțiți. În fiecare zi răsunau glasurile cristaline de clopoței, iar fericirea și lipsa de griji se citeau chipurile lor. Dar, încet-încet, pe nesimțite, venea primăvara. Dealurile își recăpătau vechea lor culoare, iar ghioceii își scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă se simțea din ce în ce mai anemic. O boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din ce în ce mai repede. O durere insuportabilă îl țintui chiar în pragul ușii. Simțea cum capul stătea să-i explodeze. Picături de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
surorile ei încât au început să insiste pe lângă ea să nu mai încerce să facă copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Așa încât demonii nu vor putea să-l găsească”, șoptea Așnan, care se temea de prezența răului chiar și în camerele ei ferite și confortabile. Așnan era mai degrabă o fetiță prostuță, cu dinți frumoși și sâni mari, care și-au recăpătat repede forma și frumusețea după ce copilul a fost dat la o doică. Nu mai auzisem ca o femeie sănătoasă să-și dea copilul la sânul altei mame; în lumea mea, o doică era folosită doar când mama murise sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Nehesi deasupra mea, cu latul săbiei lipit de tălpile picioarelor mele, acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te las să te pregătești de venirea lui Benia, a zis, luându-mi mâinile într-ale ei. Să ai binecuvântarea lui Isis. Binecuvântarea lui Hathor. Binecuvânatarea mamelor din casa ta. Înainte de a ieși pe ușă, fața prietenei mele și-a recăpătat zâmbetul ștrengăresc și cu o privire complice, a zis: - O să trec pe la tine mâine. Să verfic dacă te-ai dat jos din pat cât să-mi faci ceva de mâncare, ca o noutate, eh? Benia a venit și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă de la cișmea, l-a prostit careva că dacă timp de un an o să bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e să fii orb, să trăiești o viață în bezna veșnică și să vezi doar cu bastonul, pipăind, și tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dinții dopul de plută din sticlă, l-a scuipat pe acoperișul barăcii, a tras cu sete o dușcă din sticlă și de-abia după aia ne-a întrebat cine dracu’ suntem și ce pizdamamiinoastre căutăm acolo. Între timp, Zsolt își recăpătase culoarea, a luat poziția de drepți și a salutat spunând, tovarășe caporal, raportez, noi îl căutăm pe tovarășul Vasile, pentru c-am venit la muncă voluntară de la școala treișpe, ne-a trimis profesorul de atelier să îndreptăm plăci, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul, trase adînc aer În piept și se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care abia se mișcase În somn, și Încercă să iasă din pat cît mai discret cu putință. Dar pe neașteptate brațul logodnicului ei ieși din așternuturi și o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]