17,060 matches
-
ce au mai valoros în ei și de a-și arăta curajul. Totuși, există cazuri care par a fi excepții de la această regulă. Dacă regatele sau imperiile nu au destui oameni pentru armată sau război, necesitatea le obligă de a recurge la mercenari, ca unic mod de a suplini această lipsă. Se găsesc atunci expediente care rezolvă majoritatea dificultăților și se amestecă cu grijă străinii printre militarii țării (ceea ce Machiavelli consideră periculos), pentru a-i împiedica să formeze grupuri aparte și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să-l urmăm. De altfel, interesele celor mari cer întotdeuna ca ei să recompenseze cu generozitate și să pedepsească cu clemență, căci miniștrii care-și dau seama că virtutea va fi cheia norocului lor, cu siguranță că nu vor recurge la crimă și vor prefera, firesc, binefacerile stăpînului lor coruperii de către străini. Calea dreptății și înțelepciunea lumii se acordă perfect în privința acestui subiect, și este imprudent și nedrept să pui la o periculoasă încercare atașamentul miniștrilor, lipsindu-i de recompense
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pămînt dinții șarpelui pe care tocmai îl biruise și din care a răsărit un popor de războinici care s-au distrus unii pe alții, este emblema a ceea ce erau principii italieni din vremea lui Machiavelli. Vicleniile și trădările la care recurgeau unii împotriva celorlalți au sfîrșit prin a-i ruina cu totul. Dacă citim istoria Italiei de la începutul secolului al XlV-lea pînă la începutul celui de-al XV-lea, vedem numai cruzimi, răzvrătiri, violențe, coalații făcute să se distrugă una
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi aproape de nebiruit. Fabius îl macină încetul cu încetul pe Hannibal, prin faptul că întîrzia cît mai mult posibil luptele; acest roman nu ignora faptul că adversarii lui cartaginezi duceau lipsă și de bani și de recruți; fără a recurge la luptă, era de ajuns, deci, să vezi liniștit cum se descompune această armată, pentru a o face să piară, ca să zicem așa, de inaniție. Politica lui Hannibal era, dimpotrivă, să lupte; puterea sa nu era decît una ocazională și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît negocierile pentru a menține justiția și a restabili pacea și buna armonie între națiuni. S-ar putea folosi argumentele în locul armelor și s-ar ajunge doar la certuri, nu și la omor. O rea necesitate obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență ceea ce nedreptatea refuză blîndeții, cînd suveranii trebuie să salveze cauza națiunii lor în focul bătăliei. Într-un caz ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pace bună. Războiul este drept sau nedrept în funcție de motivul lui. Pasiunile și ambiția principilor le acoperă adesea ochii și le pictează, în culorile cele mai avantajoase, acțiunile cele mai violente. Războiul este o soluție extremă, de aceea nu trebuie să recurgi la el decît cu precauție și în cazuri disperate, și să te gîndești bine dacă îl faci purtat de o iluzie, din orgoliu, sau dintr-un motiv solid și indispensabil. Există războaie defensive și, fără îndoială, acestea sînt cele drepte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sine. -De aici se naște dorința de schimbare." (1,37) Pentru Machiavelli, "aceasta este, în cîteva cuvinte, istoria poporului roman." (ibid.) Autorul Discursurilor operează, după caz, cu o remarcabilă capacitate empatică, în capitolul despre conspirații, analizînd psihologia aceluia ce va recurge la complot ("o vom demonstra în locul lui", III, 6). Cu aceeași capacitate va arăta și calea optimă, pentru principe, de a evita situația frustrantă, generatoare de asemenea acțiuni. Alteori, cu o perfectă logică binară (ori/ ori), fie că este vorba
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
opun unei importante îmbătrâniri prin partea superioară o fertilitate care, neputând să o reducă, ține pe loc îmbătrânirea globală. Atunci când vrem să facem o măsurătoare globală a unui fenomen social la un nivel complex, suntem tentați cel mai adesea să recurgem la artificiul cifrei unice (în mod general o medie), presupusă a rezuma fenomenul și a permite studiul evoluției lui. Calculul vârstei medii a unei populații, practicat destul de des, răspunde unei asemenea preocupări. Pornim de la statistica unei populații prezentând repartizarea sa
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în toate țările spre ideea de a acorda familiilor monoparentale o serie de drepturi și de prestări destinate să acopere faptul că familiile au în mod firesc un singur venit și că ele au, tot în mod firesc, obligația să recurgă la un mod de supraveghere. În cazul opus, trebuie instituite prestări care să compenseze faptul că mama ce-și crește singură copilul nu dispune de nici un salariu (nu are soț) dacă decide să-l țină în permanență la domiciliu. Al
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mînă de ajutor evenimentului În pregătire și să se deplaseze pînă În comuna vecină. Preotul, cel cu catehizarea mea cu ajutorul paradisului ca pătlăgea, avansa tot felul de pretexte pentru a se eschiva și era greu de combătut. Atunci, primarul a recurs la un argument biruitor: — Partidul, a spus el, se Îngrijește ca toate tradițiile din țara noastră să fie respectate și să se desfășoare În condiții normale, spre mulțumirea populației cu vechile sale obiceiuri. Dar tot Partidul ar putea să constate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două-trei frînturi de peliculă din istorisirile sale. Astfel, știu că În Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe magicieni și au capacitatea de a se introduce în trupurile oamenilor. „Apoi, odată ce și-au început lucrarea ascunsă în măruntaie, ei le distrug sănătatea, provoacă boli, îi sperie cu vise, le întunecă rațiunea cu crize de nebunie” (ibidem). Ei recurg la aceste stratageme pentru a da naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
românească l-a inclus, după „bunul” ei principiu: nimic nu trebuie lăsat pe dinafară, indiferent de versiune și de tradiția instituită de Părinții Bisericii. Trec rapid peste alte cărți, spunând că: pentru Paralipomene, textul grec are câteva abrevieri (Biblia românească recurge așadar la versiunea masoretică); pentru Esther, versiunea LXX, fiind mai lungă, este preferată; psalmii sunt traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Recurs la memorie Toate cărțile publicate de Vasile Ilucă până În prezent (28 de volume) ilustrează cu fidelitate și convingător că ele sunt rodul aceluiași devota și iscusit condei. Cu alte cuvinte, conțin particularități proprii ale autorului, Împlinind În chip armonios un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
peste dureri și infecție. Doctorii sunt rari prin partea locului și nu se prea grăbesc să îi ajute pe cei în suferință, mai ales dacă nu au bani grei, deci oamenii tot la ajutorul ei și al altora ca ea recurg, chiar dacă anul 2000 nu-i prea departe. Îi este foame și pregătește împreună cu Dora o mică cină pe care "franțuzoaica" o găsește din nou delicioasă. * * * În seara asta o să te invit să ne așezăm la "masa dorului", așa cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
decât de fetiță, nu vorbea decât cu ea și cu mine, ocolea oamenii. Cum ieșea să o plimbe pe Alindora în luncă, a reînceput să culeagă plante așa cum făcea în Brodocul nostru siberian și localnicii au început din nou să recurgă în secret la leacurile noastre "băbești", adeseori atât de eficace. Începând de la trei ani ai Alindorei, maică-sa a început s-o învețe literele și apoi încetul cu încetul tot ce învățase ea de la Marina Pavlova, de la Gerhard și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai bine convingerea că aceasta nu este nici pe departe străină de necazurile ce l-au copleșit. Atitudinea față de el în împrejurarea dată, limbajul la care a recurs și lexicul utilizat i-au întărit această convingere fără putință de tăgadă. Totodată, a înțeles că întreaga tărășenie se încheie cu un mare fâs și cu o sumedenie de lucruri impardonabile ce-i vor afecta imaginea de funcționar la Sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai trupul, Cătă! Nu pentru iubire te-am atenționat, ci pentru amenințarea asta disperată de a recurge la un gest necugetat, de a renunța la viață pentru o nimica toată... Ăsta-i sensul observației mele, Iosefina! Tu ai pentru ce să trăiești, Iosefina! Nimica toată!.. Of și iar of! De trei ori of! Fii îngăduitor și înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
antrenându-se cu Matei. —Să fii fericită draga mea, să ne bucurăm de iubirea noastră, să-ți iei doctoratul cu brio. Să ți se-mplinească toate dorințele, iubitule, și când ne-o fi mai rău să ne fie ca acum, recurge la o urare tradițională Cecilia. Ciocnesc cupele de șampanie și beau din ele după ce își încrucișează brațele așa cum obișnuiesc cei ce au o afecțiune deosebită unii față de alții, apoi se sărută. — Când ai să mai vii în țară? — Nu curând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de expresie, Murasaki descrie, într-un capitol, festivitățile organizate la curte pe parcursul unui an, culminând cu cele ale Anului Nou, pentru ca, în chiar debutul capitolului următor, să fim anunțați că personajul eponim al cărții nu mai este, fără a se recurge în acest sens la vreo stratagemă de tranziție epică: "Strălucitorul Genji murise și nu mai exista nimeni care să-i fie pe potrivă". Fraza concentrează atâta emoție sublimată, încât orice comentariu din partea mea ar deveni inutil. Genialul Filimon însă nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]