1,376 matches
-
în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului - însumând toate replicile rostite pe scenă. Are ca referent ficțio nal universul „povestit“ în replicile personajelor, iar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice au în vedere elemente specifice artei dramatice: jocul scenic al actorilor, pantomimă, costume, decor, mobilier, recuzită, efecte sonore, lumini etc. 3.3.2. Acțiunea dramatică. Construcția subiectului Acțiunea este un element structurant al operei dramatice, fiind alcătuită din două serii de evenimente: cele care se petrec pe scenă, sub ochii spectatorului (acțiune scenică), și evenimentele relatate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
educației, autoritate educațională, etologie, agresivitate, spațiu virtual Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Capitolul 1. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea sau despre ambiguitățile paradigmei educaționale postmoderne / 15 1.1. Educația ca îmblânzire / 16 1.2. Educația și relația de alteritate / 18 1.3. Recuzita postmodernă a educației / 20 1.4. O dilemă a educației de tip postmodern / 24 Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
decât împreună cu un altul care, deși este diferit de noi, ne seamănă în anumite privințe. Varianta postmodernă a scenariului paideic pare a presupune migrarea simultană a celor doi magistru și discipol/profesor și elev dinspre margini către centru. 1.3. Recuzita postmodernă a educației Vulpea configurează un scenariu paideic centrat pe două elemente: pentru a "îmblânzi"/educa pe cineva îți trebuie foarte multă răbdare, ca prim element, și "graiul e izvor de neînțelegeri", ca al doilea element. Răbdarea este importantă în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fumatul unei țigări (deși ultima fusese stinsă imediat după aprindere), frecatul mâinilor, plimbatul agitat, mâncatul compulsiv, scărpinatul în cap, aranjatul părului, rosul unghiilor etc. Pentru Desmond Morris, puși în situații de tensiune agresivă ridicată, comportamentul nostru cuprinde elemente semnificative din recuzita primatelor, ceea ce înseamnă că agresivitatea acționează la un nivel primar din structura noastră: "Noi ne comportăm foarte asemănător, executând cu prețiozitate acțiuni de transfer prin îngrijire. Ne scărpinam în cap, ne roadem unghiile, ne "spălăm" fața cu mâinile, ne tragem
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
el este interesat de originile, de „formele primare”, de geneza fenomenelor abordate. Aceastea sunt raportate la alte rituri arhaice, la nivelul de mentalitate care le-a generat. Sunt urmărite stadiile de evoluție a ritului ori a întregului obicei, seriile tipologice, recuzita rituală, textele poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorinței, capacității, cunoașterii și obligației, realizat ca un Subiect performant, recunoscut ca atare și răsplătit. ¶Greimas, Courtés 1982. participant [participant]. Un ACTOR; un EXISTENT angajat în situațiile și evenimentele povestite și exercitînd un oarecare efect asupra lor (în opoziție cu RECUZITA). ¶Grimes 1975. pauză [pause]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, SCENA, REZUMATUL și SEGMENTAREA, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd o parte oarecare a textului narativ sau un oarecare TIMP AL DISCURSULUI nu corespunde unei treceri a TIMPULUI ISTORIEI, se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o turnură a acțiunii. ¶După Aristotel, recunoașterea (DESCOPERIRE, anagnorisis) este, împreună cu PERIPEȚIA (PERIPETEIA, RĂSTURNAREA DE SITUAȚIE), mijlocul cel mai puternic de a asigura efectul tragic. În plus, el este foarte eficace cînd este strîns legat de PERIPEȚIE. ¶Aristotle 1968 [1965]. recuzită [prop]. Un EXISTENT care nu este activ în situațiile și evenimentele povestite. În opoziție cu PARTICIPANTUL, recuzita face parte din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. ¶Grimes 1975. referent [referent]. Vezi CONTEXT. ¶Jakobson 1960 [1964]. reflector [camera]. Unul din cele opt tipuri de PUNCT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cel mai puternic de a asigura efectul tragic. În plus, el este foarte eficace cînd este strîns legat de PERIPEȚIE. ¶Aristotle 1968 [1965]. recuzită [prop]. Un EXISTENT care nu este activ în situațiile și evenimentele povestite. În opoziție cu PARTICIPANTUL, recuzita face parte din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. ¶Grimes 1975. referent [referent]. Vezi CONTEXT. ¶Jakobson 1960 [1964]. reflector [camera]. Unul din cele opt tipuri de PUNCT DE VEDERE, după Friedman, care găsește în această tehnică condițiile optime pentru excluderea naratorului. Reflectorul sau OBIECTIVUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
b. este asigurată de motivele care îl alcătuiesc. Acestea prezintă un anumit grad de stereotipie, ceea ce îngăduie folosirea lor în funcție de împrejurări. Întotdeauna, moartea tinerilor surprinde dureros, ca un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
i se taie încheieturile [...]; a moțăit de cîteva ori și-a adormit. Femeia a șezut și ea pe un scaun, că nu mai putea de picioare și de mijloc se-nțelege, de atîta alergătură și de-atîtea ridicături"; de remarcat din recuzita strategiei de comunicare perfidia verbului intercalat în discursul narativ. Cu deosebită... pudoare sunt prezentate relațiile din zona obscură a incestului fiind trecute, fabulistic, în contul regnului animalier, ca în povestea lui Bubico și a Zambilicăi: "Papadopolina are o cățelușă, Zambilica
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în limba franceză, 1867, cea în limba română -, depășite și greu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales culturale, cărora li se pot remarca subtilitatea, ingeniozitatea asocierilor, elevația și echilibrul expresiei, dar și caracterul potolit, meditativ, nepolemic, au fost adunate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Născut dintr-o lectură, atentă, dar idiosincrasică, a creației literare și esteticii lui Edgar Allan Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un dialog socratic (desigur imaginar), prin care Ion Barbu încearcă să recupereze nexus-ul definitoriu al gândirii poești, pentru a putea stabili astfel o relație directă cu ea. Numai că, schițând
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dinamizată de revărsări năvalnice; ea dă sugestii de împrospătare răcoroasă, dar și de fecunditate adâncă, clocotitoare; - alteori peisajul este gol(it) pentru a fi în concordanță cu starea sufleteasă a poetului; atunci predomină culorile sumbre, muzica apăsătoare etc.; adică toată recuzita verbală a tristeții; - la o asemenea configurație se mai ajunge și pe calea stilului, îndeosebi prin eliptism sintactic; mai exact, prin izolarea cuvintelor cu un conținut mai mare de intensitate, cuvinte care nu semai asociează formal în fraza respectivă; - timpul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
al memoriei colective. Ca unealtă pedagogică de creare a sinelui național, manualul de istorie s-a dovedit a fi cel mai eficient medium înspre atingerea acestui scop. Însă manualul de istorie este un instrument modern, care apare destul de târziu în recuzita pedagogică, instituționalizându-se ca principalul mijloc educațional de fasonare a simțului identitar al indivizilor și de promovare a unei viziuni specifice despre trecut doar în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Manualul de istorie nu apare nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
foarte scurt timp deveniseră clișee. Ceea ce atrage atenția este insolitul combinațiilor și al căutărilor lexicale, utilizate diletant, cu scopul de a epata. E aici un fel de dicționar de termeni și idei ce se pot regăsi în lirica timpului. Din recuzita fac parte oximoronul („soare negru”, „piramida cu vârful în jos”, „parabolă simplă”), ca și sintagme (metafore) precum „apele norilor”, „arhipelagul somnului” sau altele, rutiniere, ca „muzică sferelor”, „nord și sud”, „sine de sine”. Aproape invariabil apar perechi semantice de felul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
atribuit unui Anonim: „Nu citiți cărți de dragoste. Iubiți-vă! Cea mai frumoasă carte despre iubire e iubirea însăși”. Romanul Orga de argint (1994) - cel mai reprezentativ pentru tipul de proză abordat de P. - reiterează lirico-poematic, tot prin apelul la recuzita romantică, povestea de dragoste primordială. În ipostaza de istoric literar, P. se dedică, practic exclusiv, unui singur scriitor: Ion Creangă. Studiul cel mai important, Ion Creangă. Măștile inocenței (2000), este precedat de monografia Bojdeuca „Ion Creangă” (1984) și de Povestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
atunci un uitat. C. compune o poezie epigonică; a imitat, după Macedonski și Mircea Demetriade, imagistica intens colorată - la el de o somptuozitate prețioasă -, căuta demonismul, magia, evadarea în paradisul artificial al visului (Demon negru, Diamant negru, În largul mărei). Recuzita simbolismului era folosită din plin pentru o lume „din flori, din vise și parfume, din armonii”. Primitivismul, pe care i-l aprecia Macedonski, nu este lipsit de reminiscențe livrești, clasice. În afara încercărilor simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, prin zidăria sau lemnăria edificiului. Lucrarea presupune că într-un fel numai al lor picturile românești narează prin detaliile recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau prin imaginea cerdacului în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, prin ornamentația vremii, culorile la modă, vestimentația epocii, mobilierul de mici sau mari dimensiuni, prin obiectele de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, zidăria sau lemnăria edificiului românesc sau că narează în detaliul recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau cerdacul în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, în ornamentația vremii, culorile la modă, vestimentația epocii, mobilierul de mici sau mari dimensiuni, în obiectele de vitrină, țesăturile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de a atrage oamenii merituoși. Nenumărați indivizi nefericiți se adresează președintelui Republicii și ar fi plasat într-o poziție penibilă dacă ar trebui întotdeauna să refuze să îi ajute. Un anumit fast în saloanele ministeriale și diplomatice face parte din recuzita guvernelor constituționale etc. Deși astfel de argumente ar putea fi controversate, ele merită un examen serios. Ele se bazează pe ideea de interes public, bine sau prost apreciat, și, în ceea ce mă privește, pledez mai mult pentre ele decât o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ori vise.// Iar mâinile mele sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de a menține aproape tot timpul un rest de impermeabilitate semantică. În măsura în care în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]