3,182 matches
-
de Anderson și Goodman preferințelor Germaniei din timpul perioadei unificării. Totuși, această evaluare depinde foarte mult de validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient de ridicat pentru a o plasa sub presiuni semnificative de a-și abandona orientarea distinctă. Așadar, în secțiunea de final a acestui capitol vom aborda opțiunile strategice ale Germaniei la încheierea primului deceniu al perioadei post-Război
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cadrele multilaterale în interiorul cărora funcționează. Astfel devine oportună o analiză bazată pe un model liberal al sistemului internațional. Smith afirmă explicit că dezvoltarea poziției Germaniei cu privire la recursul la forță în activități în afara regiunii poate fi interpretată ca reflectându-i multilateralismul reflexiv. Germania și-a schimbat abordarea numai atunci când a considerat că "multilateralismul în general și, în particular, sprijinul Germaniei pentru acesta puteau fi în pericol" (Smith, 1996, p. 50). Mai mult, pentru a-și atinge scopul, Germania a trecut peste tiparul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
orientate mai pronunțat către utilitate (Baumann și Hellmann, 2001, pp. 62-66 și 79). Un tipar similar al schimbării instituționale poate fi identificat în cazul strategiilor de integrare europeană ale Germaniei. Anderson, care inițial a caracterizat orientarea Germaniei către multilateralism drept reflexivă, a identificat tensiuni în politicile europene ale Germaniei în trei domenii: politicile în domeniul concurență, PAC și fondurile structurale (Anderson, 1997; Anderson, 1999). Autorul afirmă că, între 1990 și 1992, guvernul german a urmat procedurile existente, în ciuda costurilor uriașe impuse
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
actor nu este pus în totalitate greșit. Cu toate acestea, el trebuie să fie elaborat și rafinat. Angajamentul Germaniei față de multilateralism nu este un reflex politic pasiv moștenit din perioada postbelică. În schimb, Germania a jucat un rol activ și reflexiv în ajustarea regulilor și procedurilor prin care a participat în instituții internaționale importante, cu scopul de a le menține și extinde cadrul normativ fundamental. Așa cum afirmă Harnisch și Maull, "identitățile nu sunt ordini fixe ale preferințelor, ci structuri cognitive dense
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și mai activă decât în trecut (Wallace, 1995, p. 63). Astfel, modificările abordării Germaniei față de multilateralism în anii 1990 nu îi disipează cu necesitate participarea la cooperarea internațională, și nici nu reflectă neapărat natura în esență trecătoare a orientării ei reflexive către multilateralism. În schimb, se poate aprecia că abordarea activă a Germaniei față de adaptarea tiparelor cooperării internaționale dezvăluie gradul ridicat la care Germania a internalizat norme multilaterale. Există două căi generice prin care Germania a urmărit să dobândească un rol
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și nici preferința lui Waltz față de dependența de retroacțiunea cu efect de socializare din interiorul sistemului internațional. În baza acestei interpretări a neorealismului, putem respinge o înțelegere liniară a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Macmillan, Londra, pp. 55-75. Smith, G., W.E. Paterson și S. Padgett (1996) "Introduction" în G. Smith ș.a.. (coord.) Developments in German Politics, Macmillan, Londra, pp. 1-13. Smith, M.E. (1996) "Sending the Bundeswehr to the Balkans: The Domestic Politics of Reflexive Multilateralism", German Politics and Society, pp. 14, 49-67. Snow, P. (1994) "China and Africa: Consensus and Camouflage" în T.W. Robinson și D. Shambaugh (coord.) Chinese Foreign Policy: Theory and Practice, Clarendon Press, Oxford, pp. 283-321. Snyder, J. (1991) Myths
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
58, 114 Inada, J. / 108 India: ARF / 106-107 China / 107, 125 teste nucleare / 102, 129 Inoguchi, T. / 100, 102, 105, 107, 112, 114-115 Instituții internaționale: definiții / 29, 34, 94, 105-106, 127, 162 Instituționalizare / 39, 45, 105, 127, 148 definiții / 39 reflexivă / 148 Insulele Diaoyo / 124 Insulele Kurile / 102, 117 Insulele Paracel și Spratly / 124 Insulele Senkaku / 102, 124 Interese naționale / 29, 33-34, 50, 55-56, 63, 78, 83, 85, 87, 105, 127, 147 Internalizare / 37, 39-40, 42, 44, 48, 52-53, 65, 131
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
35, 51, 68, 78, 111, 115, 121-127, 136, 159-161 colapsul URSS / 27, 48, 72, 77, 150, 161 definiții / 30 Germania / 31, 51, 68, 78, 80, 82 Japonia / 31, 35, 51, 68, 78, 111, 127 logica anarhiei / 55, 59, 147 logica reflexivă / 55-56, 64, 69, 74, 147 modelul raționalist / 55, 62, 68-69, 74 polaritate / 57, 72 relația "liniară" cu instituționalismul și liberalismul / 55-56, 67-68, 147 relația "triunghiulară" cu instituționalismul și liberalismul / 56, 67, 70, 74-75 schimbarea internațională / 68 sfârșitul Războiului Rece / 31
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
posibile judecățile de valoare (chiar acelea care califică). Trebuie abandonată, după el, poziția filozofică prin care se atribuie valoare lucrului ca atare. Valoarea își află sursa în afara lucrului. Idealurile au origine colectivă. Iar serbările, probe colective și puneri în scenă reflexive ale grupului, sunt la originea idealurilor: "La asta folosesc serbările, ceremoniile publice sau religioase, laice, predicile de orice fel din biserici sau școli, reprezentările dramatice, manifestările artistice [...]. Ele reînvie idealurile care, altfel, ar avea tendința să se ofilească [...]. Aceste idealuri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a intereselor de a defini "lucrurile" decât de căutarea definiției lor corecte. Acest punct de vedere este împins la extrem de teoria critică a Școlii de la Frankfurt (Adorno, Horkheimer, apoi Habermas), potrivit căreia sociologia trebuie, înainte de toate, să dezvolte o perspectivă reflexivă asupra științei pe cale de realizare, a utilizărilor ei sociale, a motivațiilor ei, în loc să participe la reproducerea orbească a unei ordini sociale. Am identificat cel puțin trei tipuri de actori implicați în realizarea anchetelor despre practici: administrațiile (INSEE, Ministerul Culturii), care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
arta pentru actori este la fel de demn de interes ca și a spune ce este ea. Reprezentarea nu trebuie redusă la iluzia reprezentării. În domeniul artelor și al culturii, această poziție pare cu atât mai "firească" cu cât actorii dezvoltă momente reflexive și se percep ca indivizi liberi și autonomi. Să facă dreptate actorilor, acesta este crezul tuturor acestor sociologi care doresc să restaureze partea de voință, de intenție, de proiect și de conștiință, împotriva unei viziuni "deterministe": Hennion (1993, 2001), Boltanski
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și subculturi sunt întotdeauna de subordonare și dominare. • Subiectivism și intelectualism Această reprezentare a socialului duce, inevitabil, la o "hipertrofie" a sensului trăit, ceea ce Bourdieu numește "subiectivism", chiar "intelectualism". Capacitatea reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este subestimată. Sensul trăit, care este prezentat aici ca o resursă pentru modificarea sau variația normelor sociale, dincolo este interiorizat, inculcat, chiar încorporat. Individualismul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pragmatică, un discurs performativ produce efecte reale, posedă o eficacitate. Realism: în contra idealismului (sau nominalismului), presupoziția realistă consideră că lumea există independent de subiectul cunoscător. Reflexivitate: atitudine intelectuală constând în întrebări despre actul pe cale de a fi efectuat. Actorul social reflexiv își analizează acțiunea. Relativism: atitudine științifică urmărind să contextuali-zeze orice observație și să insiste pe diversitatea formelor posibile ale realului. Poate tinde spre un radicalism politic (comunitarismul) sau științific (ceea ce există este arbitrar, nenecesar). Simbolistică: ansamblu de semnificații la care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi "hotărît" de la un cap la altul. "Eu" nu mai are în sine nici o valoare reflexivă, ci este produsul compact al unor determinări străine de mine. În umilire, eu nu recunosc drept autoritate instanța care hotărăște pentru mine; hotărârea ei nu mă sporește, ci mă diminuează, îmi sărăcește sau îmi anulează eul. Întrucât nu o recunosc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar avea ce dobîndi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, o dată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au luat naștere sau s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. "Hermeneutica", de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor "științelor spiritului" și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării "libere", își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață onomastică se dezvoltă istoria unui domeniu a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au dus la întîlnirea pe care le-o dădea istoria. Pe 31 decembrie deja, toți membrii școlii de la Păltiniș se numărau, alături de cele mai răsunătoare nume ale disidenței române, printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, creat ca instanță reflexivă și critică a societății, menit să promoveze valorile unei societăți civile autentice și să semnaleze cu promptitudine toate derapajele puterii, indiferent de cine ar fi urmat să o întrupeze. Revista "22", hebdomadarul editat de Grupul pentru Dialog Social, devenea după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pomenește: de pildă autoritatea sufletului asupra trupului, spune Platon. De vreme ce păzește trupul de excese și de pofte care îl destramă, sufletul ajunge să sporească trupul. Dar atunci nu pot fi de acord că nu există, cum afirmă Bochenski, o "autoritate reflexivă". Nu e reflexivă autoritatea la stoici? Dar la Kant? Obțin astfel esența și cuprinderea autorității numai cu augeo, fără să am nevoie de tot aparatul lui Bochenski pentru a spune ceva adevărat. Pe linia lui augeo pot scoate tot ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autoritatea sufletului asupra trupului, spune Platon. De vreme ce păzește trupul de excese și de pofte care îl destramă, sufletul ajunge să sporească trupul. Dar atunci nu pot fi de acord că nu există, cum afirmă Bochenski, o "autoritate reflexivă". Nu e reflexivă autoritatea la stoici? Dar la Kant? Obțin astfel esența și cuprinderea autorității numai cu augeo, fără să am nevoie de tot aparatul lui Bochenski pentru a spune ceva adevărat. Pe linia lui augeo pot scoate tot ce scoate și el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-l închipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune că Ossian a fost orb. Dar, pentru a fi frumos, orbul trebuie să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un spectacol penibil. Tot astfel nebunia reflexivă și numai aceasta este într-adevăr dramatică. Nebunii lui Shakespeare sunt adevărați înțelepți. Cuprinși de o idee fixă, ei esprimă în maxime paradoxale adevăruri vecinice, dar aceste idei paradoxale, pe care omul cuminte le esprimă c-un fel de agitație
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
realismul corespunde unei anumite combinații de categorii și postulate. Însă, din nefericire, nu toți realiștii subscriu aceleiași combinații. Într-adevăr, conceput astfel, realismul apare ca o varietate de teorii de genul "alegi ce vrei". Acest studiu preia, din actualul moment reflexiv în relațiile internaționale, convingerea că în cazul realismului nu poate exista o definiție care să vină de la sine. Însă el se îndreaptă împotriva acelui gen de tipologii oferite, de obicei, tînărului specialist, tipologii care ca prin minune îi oferă întotdeauna
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Pentru a ne elibera din lanțurile categoriilor avem nevoie de două lucruri. În primul rînd trebuie să fim conștienți de modul în care sînt structurate dezbaterile noastre, ceea ce ne va permite să detectăm asumpțiile metodologice și teoretice implicite. Această conștiință reflexivă a devenit cu siguranță din ce în ce mai semnificativă, de cînd limbajul realist este folosit frecvent în textele academice neteoretice și în dezbaterile politice contemporane. În al doilea rînd, trebuie să ne educăm capacitatea de a traduce o teorie, fie și incomplet, în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]