5,383 matches
-
două ființe extaziate de superbul spectacol al naturii - ninsoarea. Femeia râse și făcu un semn discret veveriței din castan. - Ciprian, ai avut dreptate! Veverița a mâncat alunele“. Emoționantă și bazată pe surpriză este Ursulețul gri. După ce suntem cuprinși de odihna refugiului, pe care o va fi simțind ursul în bârlog, când ai impresia că nimic dramatic nu mai poate surveni, vom asista la etalarea unei drame, în mod treptat: sub pretextul nevinovat de a mai privi o dată spațiul, un pui de
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
evită pe cât poate de mult - pentru că a ajuns la ideea că nu va reuși, oricât va insista, să schimbe pe nimeni: „toți încap în trupurile pe care le poartă / și în limita din care nu pot ieși”. O cauză a refugiului în tăcere o reprezintă și fragilitatea cuvintelor „împușcate de toamnă”, iar între „o moarte de cancer și una de accident vascular”, e acceptabilă răbdarea, ca echivalent euristic al tăcerii sau învecinat, nu o răbdarea oricum va fi ea, ci ancorată
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
din start, pentru simplul fapt că ne născusem în „epoca de aur”. Pe atunci nu percepeam dramatismul așa de acut. Umoarea apăsătoare nu avea o densitate constantă; printre picături trăiam momente de bucurie, exaltări spirituale, desprinderi din cotidian. Aveam ca refugiu filmele de colecție din arhivă, la care eram abonați; sau „The Wall”, al lui Pink Floyd, pe ecranul Palatului Pionierilor, într-o noapte organizată pe furiș de Florian Pitiș. Mai erau și petrecerile, care ne țineau o noapte întreagă cu
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
ierarh propriu, în fruntea ei, cu titlul de arhiepiscop. Mănăstirea Rîmeț a avut numeroși ctitori și binefăcători, începând cu acei modești eremiți și credincioși din împrejurimi sau de mai departe, care au găsit aici loc de reculegere sufletească ori de refugiu în vreme de primejdie. Pe parcursul veacurilor, biserica a fost reparată sau renovată de mai multe ori. După inscripția de la intrare biserica a fost zugrăvită în vremea lui Matei Corvin, ce se trăgea dintr-o veche familie românească, care o dată cu înnobilarea
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
mare.”/ ... Poeta își amintește cu dragoste, dar și cu durere, cum “seara, / înainte de culcare”, bunicul o așeza pe genunchii săi, povestându-i “legende vechi”... ( Ghimpețeni) Copilăria și casa părintească sunt invocate în versuri, cu multă duioșie și nostalgie. Casa înseamnă protecție, refugiu, dragoste maternă. “Primul nostru colț de lume, primul univers, casa semnifică permanența unei spiritualități, este un punct de plecare, dar și un punct de convergență a tuturor drumurilor-întoarceri.” Este farul care-ți luminează drumul în nopțile prea grele de îndoială
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
cuget, spiritualitate și simțire românească ai veacului al XX - lea, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională! ... Născut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni - Lăpușna în Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chișinău și din anul 1944, datorită refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, pe care îl absolvă în anul 1945 după care urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, până în anul 1948 când, datorită hărțuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – NICHOLAS BUDA ŞI ANASTASIA (ANA) BUDA, MITROPOLITUL ANTONIE AL ARDEALULUI. RUGUL APRINS AL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 769 din 07 februari [Corola-blog/BlogPost/341392_a_342721]
-
alte instituții sociale, total diferite de familie și de căldura acesteia. Socializarea se rezumă fie la întâlniri protocolare, fie la unele de descătușare a unor inhibări personale ca rezultat al însingurării. La modul acesta, familia devine doar un loc de refugiu afectiv-mizantropic ca reacție la stresul cotidian ... O altă direcție de diminuare a importanței și rolului familiei este cea a delimitării și izolării ei de societate. În tot mai multe lucrări de sociologie, psihologie, psihopedagogie etc., lucrări ce observă și notează
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
cât mai evident în ochii celorlalți tronează, ba chiar frizează realitatea și capacitatea omului de a se opune tendinței de opacizare a rațiunii fără gândul inimii. În acea societate asemănătoare cu cea din România noastră Constance am spus caută un refugiu pe care îl găsește doar în compania verișoarei sale Armance. Cei doi au parte de o poveste de iubire tumultoasă pentru că ambi consideră iubirea imposibilă. Iar când se regăsesc vitrega viață stă să îi despartă. Drumul inițiatic de la finalul cărții
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
pune ceva în loc) ci mai degrabă de reformare, de o conectare reală cu omul. În loc sa reprezinte legătura dintre om și Dumnezeu, religia ar trebui ca mai întâi să fie legătura dintre om și om. Ar trebui să fie un refugiu al oamenilor marginalizați, al oamenilor săraci, neajutorați, dați la o parte de o societate egoistă într-o lume din ce în ce mai imorală. Ar trebui ca religia să fie separată de stat, sprijinind statul prin implicare morală și socială, nu luând bani de la
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
senin și vară caci viața ei, de-acum, e silnică povară nu va mai saluta de- aproape răsăritul și nu va mai scălda, cu trilul ei, zenitul nu se va mai bate, iar, cu vântul cel zălud adio, pentru ea, refugiul cald din sud o, pasăre frumoasa ce milă mi-e de tine ales că, într-un fel, te-asemuiești cu mine la fel ca mine, tu, tânjești spre înălțare tot vrând să fi alături de veneratul soare și nu știu care este cel
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
Am fost furați tot timpul, ne furăm între noi, luăm tot ce ne cade la mână, fără a ține cont, fără remușcări... și până la urmă o facem pe față și fără rușine. Timpul ne-a învățat să ne resemnăm, căutând refugiu în adâncul sufletului, sigurul loc unde aveam siguranța că nu ne mai poate fura nimeni. De acolo ieșim din când în când și ne revarsam durerea, fiecare în felul lui, încercând să scăpam de povara care ne strânge. Inventăm o
STĂPÂN PESTE SUFLETUL TĂU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341820_a_343149]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > CASETA CU AMINTIRI I Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Întotdeauna am considerat copilăria, asemenea unui refugiu în care eu cel puțin, mă retrag adesea, ori de câte ori îmi mai dă viața o palmă, sau, ori de câte ori mă consider nedreptățit și simt nevoia să-mi reprim un sentiment de revoltă al cărui germen îl purtăm cu noi fără să ne
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
sunt și stăncile, monumente ale naturii, din preajma mănăstirii, înalte, calcaroase cu aspect scorburos. Fiind situate în locuri stâncoase, înalte, greu accesibile, peșterile și lăcașurile de cult de la Basarabovo și Ivanovo au oferit, într-adevăr, de-a lungul timpului spații de refugiu și asceza, fiind pentru vizitatorii de astăzi sursă de cunoaștere geologică, peisagistica și religioasă. Pătrunzând în ele, în mod involuntar ne vin în minte lăcașurile rupestre românești, din partea de sud a țării, precum: Biserică Corbii de Piatră din localitatea Corbi
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
și la ieșirea de pe platoul înalt - de pe care avem o vedere panoramica spre Cape Verde -, înainte de a ne uni cu autostradă 17North ne abatem puțin spre dreapta pentru a vedea „Castelul Montezuma”. Se zice că prin aceste locuri își găsiseră refugiu mulți indieni care s-au ascuns în cavitățile săpate pe pereții verticali și închise cu zidărie. Accesul se făcea pe scări de lemn adăugate cu șfori de yukka. În timpul verii sute de rândunici cuibăresc aici. În urmă cu ani se
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
cu noi și ne-a întrebat de unde suntem. Când i-am spus că din România a zis: „Hei, ce mai faci?”. Ciudată statuie vie, de culoare negru-metalic, cu accent oltenesc! Mergând noi așa la întâmplare, am ajuns la locul de refugiu al focilor. Unele pleacă, altele vin că aici nu le mai urmăresc rechinii. Fac gălăgie mare și se împing în apă unele pe altele de pe pontoanele puse anume pentru ele. Pe toate străzile e plin de prăvălioare cu suveniruri, bijuterii
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
germani. Confruntându-se cu această amenințare de destabilizare, administrația română organizează o defensivă în teritoriu. Către anul 260 armata română ia poziții de garnizoana de-a lungul bazinului Meuse. Aceste posturi, stabilite pe drumurile principale, țin uneori și loc de refugiu pentru civili. De la începutul secolului al IV-lea, un zid de 2 m lățime definește un spațiu de 3.400 m2, locuit în principal de voluntari germani, aceștia ocupând fortăreața cu femei și copii. Ei locuiesc în bărăci din lemn
RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342374_a_343703]
-
moară, fiind deja sufocată de „plăcerile” lor, am început, recunosc, cam... femeiește: - Dar bine măi, copii, nu v-am spus să nu-mi mai aduceți nici un animal pe bătătură? Voi ce-aveți de gând să faceți din curtea asta: un refugiu pentru toate animalele părăsite? Alți copii nu pot să-i adăpostească? Numai voi? Sau trebuie să-mi strângeți mie, pe cap, toți câinii și pisicile Humorului! Frumosul și pitorescul nostru orășel de munte, trăia pe-atunci vremea închiderilor, încet-încet și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
și aici a fost distrusă o mare parte a florei și faunei locale. Un pericol demn de luat în seamă îl constituie șerpii veninoși și crocodilii. Primii s-au instalat în casele părăsite provizoriu, pe care le consideră loc de refugiu. Crocodilii au ieșit din râuri căutând hrană în zonele inundate, unde se înfrupta cu animale moarte. Sunt convins că nu ar ierta nici oamenii care se aventurează prin apele învolburate în căutarea unor chilipiruri, sau furturi de prin proprietățile abandonate
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
Beethoven. -Foarte bine! Aprobă Constantin. -Tu, Constantine ai vreo carte de-a ta din care să citești? -Am! Mă duc să o iau din haină. Întodeauna port câte una cu mine pe unde umblu. Mai citesc din ea că un refugiu de tumultul vieții, sau mai degrabă că o terapie psihologică. Constantin se duse la cuier și se întoarce cu volumul să de versuri „Vitralile mării”, apărut în Belgia la editură unui prieten. -Apropo! Despre poezie, filozoful grec Constantin Tsatos spunea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
să încerc să o definesc și acum, când vorbesc cu Dv. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață
CREIONUL CORNELIEI BALAN POP A LUAT PREMIUL INTAI LA FESTIVALUL LUCIAN BLAGA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342548_a_343877]
-
2016 Toate Articolele Autorului Izvor de credință se înalță spre ceruri Ca apa zvâcnindă spre alte lumini, Copac ce străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când ai să vii Să-ți odihnești rătăcirea din gânduri. Rug de nestins și altar
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
de curajoasă, până și bărbații se temeau de ea, căci bătuse măr pe câțiva din sat. Ferit-a Sfântu’ să se fi făcut vreo nedreptate, fiindcă imediat făcea ea dreptate cu parul!... Pe la jumătatea lunii octombrie 1916, a plecat în refugiu spre Curtea de Argeș, din cauza războiului; se rupsese frontul la Sibiu și nemții înaintau, iar ai noștri se retrăgeau în de-a valma spre sud. Până să plece, și-a dus găinile, porcul și cele câteva oi pe care le avea, la
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
zguduitoare prezentate ca într-un jurnal de amintiri. Prin vocea lui ascultăm vocea sutelor de mii de basarabeni distruși fizic și moral pentru învinuiri închipuite, stăpâniți de teama de a fi împușcati sau deportați în Siberia, nevoiți să plece în refugiu și trăind cu spaima de a fi trimiși înapoi. Viața lor a țesut o istorie dureroasă și nu de puține ori lectura cărții dă naștere la întrebări esențiale despre lume și viață care ne țin pe verticală ca oameni. Iți
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
aceste vremuri a surprins multe fațete ale realității pe care le-a redat într-un registru afectiv bine stăpânit, chiar și în momente de mare dramatism. Am ales ca exemplu ziua în care își părăsește casa pentru a pleca în refugiu. Este una dintre cele mai grele zile din viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
trimitea semnale după semnale iar ea, neștiind cum să le interpreteze în plan fizic, privea noapte de noapte atmosferă terestră pe fundalul căreia străluceau aștri, spunandu-si în taină :” eusunt de pe Karanta!” (planetă imaginara pe care ea o inventase că refugiu mental), “ce caut eu aici?”. Îmi semăna oarecum și m-am hotărât. Ea trebuie să fie! Vom evolua împreună și astfel își va găsi și ea drumul. Ne vom ajuta reciproc. Însăși faptul că era dezamăgită de imaginea pe care
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]