1,382 matches
-
simțită de subiect, fie ușurința cu care evoluează în viață. Înseamnă că și-a găsit ritmul potrivit. Deciziile și actele sale sunt armonioase, bine reglate, respectă ordinea lucrurilor, așa cum face dansatorul cu muzica. Dansul este și expresia ridicării interdicțiilor, încetării refulării, eliberării interioare. Cel ce visează îndrăznește să se dăruiască. Numai să nu fie spectator, căci visul lui va exprima atunci nu propria eliberare, ci pe a altuia, dar care îl va inspira să procedeze la fel. Interpretarea se nuanțează în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un risc pentru persoană sau pentru cei din jur. În această privință, visul îi arată subiectului ce anume îl supără sau îl agresează. Pune accentul pe valoarea negativă a experiențelor și pe refularea emoțiilor. Nu mai analizăm faptul că mânia semnifică adesea, dacă nu dragostea, măcar interesul. Ceea ce ne este indiferent nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului existențial "în spectacol", regizarea propriei vieți că spectacol este specialitatea Parizienei. Spectacolul scoate la lumină dorințele, speranțele și refulările ei, de unde și importanța lor deosebită. Conceptul donjuanesc al vieții că joc se realizează în mai multe variante: jocul de-a politică (Clorinde Balbi), jocul de-a căsătoria (Renée) ș.a. Scenariile puse la cale de Michèle de Burne cu spiritul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
XIX-lea au creat imaginea Femeii cu cartea. Cărțile au funcția de a transforma conștiința. Lectură este descoperirea unei alte lumi, ea antrenează imaginarul femeii prin crearea lumilor virtuale la care se visează sau care se imită. Cărțile sunt oglindă refulărilor, compensațiilor și complexelor unei epoci, de aceea femeile se regăsesc în ele atât de confortabil. Cititoarea este absorbita de lectură captivantă, înghițită în viteză. Lectură romanelor este o ocupație feminină. Bărbații au mai puțin timp pentru lecturi în cazul lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înseamnă a înțelege foarte puțin, ca și cum am parcurge un catalog înghețat. Se impune o amalgamare a epocilor, într-un parcurs oscilând între perspectivele duratei lungi și sacadele pe termen scurt, de la o criză la alta. Crize care scot la lumină refulări negate, secrete bine ascunse. Drumul lung al eliberării De mai bine de cincisprezece ani, românii, ca și alți cetățeni din fostele democrații populare, trăiesc o tulburătoare mutație a relației lor cu timpul, cu banii, o experiență existențială apăsată de Memorie
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În societatea românească de atunci, libertatea se plătea cel mai adesea. Cetățenii educați în respectul autorităților și al disciplinei învățaseră să se plieze, să se strecoare printre obstacole. Cele mai frumoase texte, evocarea cea mai emoționantă a acestei țesături de refulări care învăluie societățile comuniste sunt acelea ale lui Václav Havel în care vorbește despre frică, acea frică surdă, care ajunge să-ți fie familiară; sunt pagini pline de forță și de neuitat. Această frică încetează, dispare brusc după 1989? Nicidecum
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
teriomorfe, acvamorfe sau nictomorfe, imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de presiune în trasarea liniilor: denotă o stare de tensiune psihică a subiectului [Anexa 4 A, B, C, D]; • schimbările de direcție, întreruperile de linii, dezorganizarea în pagină; • liniile nonfigurative/disparate: creează senzația de desfacere, dislocare; • trunchiul îngustat: înseamnă inhibiție, refulare, blocaj afectiv [Anexa 4 A, C, F]; • trunchiul hașurat pe partea stângă: semnul vulnerabilității [Anexa 4 F]; • ramurile separate [Anexa 4 A, C, E, F, H] sau cu linii încâlcite, măzgălite, frânte, deformate: relevă impulsivitate, nervozitate, inconsecvență, confuzie, inhibiție, incapacitate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Ea acuză, caută să rănească, să distrugă, să elimine. Violența este "rezultatul unei încercări de a ne proteja împotriva intensității trăirilor, proiectându-le asupra altcuiva; este faptul de a atribui suferința altcuiva, prin acuzare" (ibidem). Violența este, de fapt, "rezultatul refulării furiei, al incapacității de a suporta o încărcătură afectivă puternică, al unei acumulări de sentimente de neputință, dar și de frică", subliniază I. Filliozat (2006a, p. 107, s.a.). Pe lângă înțelegerea cât mai nuanțată a conceptului de furie, specialiștii s-au
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
complet rațională, nu este proporțională cu situația reală și nu este dominată fără rost de către Eul conștient"; • gelozia proiectată: este acea formă de gelozie care provine "din propria infidelitate realizată în viață sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare"; • gelozia la nivelul al treilea, "cea cu adevărat delirantă" (s.a.). H. Baumgart (2008) vorbește, la rândul său, despre: • gelozia malignă: acea formă a geloziei care deranjează (exprimată prin agresiuni, îngrădiri, dominare), centrată pe tensiune relațională; • gelozie benignă: acea formă a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
PGP, epilepsie, confuzia mintală, psihozele toxice și organice etc.) și, legat de acestea, biogeneza. Ea este susținută de teoria organodinamistă a lui H. Ey. Dimensiunea psihologică (S. Freud, P. Janet, J. Piaget, P. Ricoeur) pune problema conflictului, a psihotraumatismelor, a refulării și a complexelor, în special „situația oedipiană” în geneza bolilor psihice. Faptul psihopatologic apare astfel în legătură directă cu procesele de psihogeneză. Cele de mai sus pun în evidență o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societate își delimitează „negativitatea” sa prin prezența bolnavilor psihici, a sociopatiilor sau a persoanelor handicapate. Într-o societate „nebunia” și „nebunul” au rolul unei supape care permite descărcarea contradicțiilor, conflictelor și constrângerilor pe care suntem nevoiți a le reprima prin refulare, ca fiind interzise, inacceptabile, contrare normelor modelului socio-cultural. Prezența nebuniei în societate ne amintește de normele și valorile pe care societatea ni le impune și pe care nu avem permisiunea de a le încălca. Cei care încalcă aceste norme culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice umane, normale sau patologice. Cum era și firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acte, în afara oricăror intervenții ale personalității. Acțiunea și impulsiunea afectivă care le provoacă formează un ansamblu unic și bine ordonat. c) Reacții hipobulice și hiponoice, reprezentate prin următoarele: - reacții hiponoice asemănătoare visului, - reacții hipobulice din cursul isteriei. d) Simularea și refularea sunt forme de manifestare de tip reactiv înrudite între ele. Ele sunt reacții de refugiu, legate de situațiile de frustrare ale individului. Reacțiile personalității sunt cele în producerea cărora este antrenată personalitatea în totalitatea sa, într-o formă activă și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
două grupe principale și anume: A. Reacții individuale, proprii unei singure persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul constituțional al subiectului și de modelul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă de tulburare în sensul acesta este sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J. Bastiaans vede o legătură între diaree și constipație și fantasmele nevrotice infantile. Pentru H.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Trei elemente se consideră că aduc o contribuție directă în edificarea tulburărilor psihosomatice: stresul, frustrarea și agresivitatea. Acești factori se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau la baza organizării tulburărilor psihosomatice, întrucât ele sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, o sursă de elaborare patoplastică a unor transformări funcționale: simbolurile alteralității, respectiv simptomele bolii. Simptomele fac „inteligibilă” și „comunicabilă” celorlalți suferința bolnavului; în egală măsură însă, dincolo de simptom, mai ales în cazul tulburărilor psihosomatice, trebuie să vedem situații conflictuale, refulări, frustrări, carențe afective, eșecuri care operează o redistribuire, o rearanjare a sistemului pulsiunilor și tendințelor inconștiente ale bolnavului, anulând sau transformând configurația normală a imaginii corporale, pe care o înlocuiește cu o configurație patoplastică, specific inteligibilă cu suferința, respectiv, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Biserică și papalitate a căpătat noi dimensiuni: principii și cavalerii, orășenimea și burghezia, țărănimea și plebea orașelor formulau programe de revendicări și de limitare a puterii Bisericii Catolice. Nemulțumirea crescândă suscitată de instituțiile religioase își va găsi o supapă de refulare în Reformă. În anul 1517, Martin Luther (1483-1546) își expunea doctrina la Wittenberg, prin 95 de teze care se află la originea protestantismului 188. Ele revoluționau cu adevărat gândirea religioasă susținând, în esență, că pentru a se mântui creștinul trebuia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete, tensiunile rezolvate prin transcrierea În caietul de Însemnări zilnice (echivalent parodic al canapelei psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite doar prin antifrază) fără considerabilul risc de a le vedea transformate Într-o Însăilare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o va impune, cuvintele prin care răspunde astfel cuvintelor ofensatoare. Jurnalul intim cochetează cu tentațiile unui dialog cu exteriorul, pentru că el este dublul perfect al autorului: autobiografia sa inconștientă, autoportretul În mișcare, niciodată terminat. Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
misiuni. Poate doar aceleia de a exprima „În mod esențial neesențialul lumii”73. De a se concentra asupra amănuntelor care nu sunt niciodată lipsite de semnificație literară. Dar, pentru a exista o plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
abstract, imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
clanului Ccaușescu, Securitatea și teroriștii), iar, pe de altă parte, ar fi existat și unul al binelui, activat special în scopul mântuirii noastre naționale de ciuma roșie (Armată, popor, FSN și liderii acestuia). Ei bine, în acest vast război al refulărilor, intereselor și dorințelor, cineva ar fi exagerat importanța unei anumite părți. Mai exact, pe cea a Securității române. La limită, agenții răului (teroriștii) au fost identificați cu securiștii. S-a discutat și s-a scris mult despre intrarea în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]