60,360 matches
-
nu-și mai aparțin și se împărtășesc din duhul ce singur e în măsură să absoarbă sângele și suferința prin filtrul spiritual al ideii de jertfă. Degeaba orașele și câmpiile patriei sunt înțesate de mutilați și disperați pe care unii refuză să-i vadă iar alții, văzându-i prea mult și-au "unilateralizat" văzul, dacă aceasta îmbelșugata vărsare de sânge nu e atinsă de aripă duhului că măcar un strop din râul revărsat să capete astfel strălucire sacrificială! Catharsisul antic avea
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
ar fi aceasta, el ratează un destin posibil. Aceasta e poate una dintre șansele scriitorului. Oricîte posibile destine ratează, toate aceste rateuri îl aduc mai aproape de micul sau marele sau destin. Libertatea scriitorului e una dureros paradoxala - el e ceea ce refuză să fie, nu ceea ce își închipuie că ar putea fi. Devii scriitor după ce supraviețuiești constatării minimale că ți-ai închis toate celelalte posibile destine în viață curentă, dar nu poți accepta că nu mai e nimic de făcut în privința tuturor
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
într-un alt ev. Transferul pare a le fi afectat virtuțile. Ei devin, prin istoriile scrise de autorul lor, martori ai "istoriei mari". Pe care nu o pot influența, de multe ori căzându-i chiar victima. Vasalie Ona moare după ce refuză să se înscrie în colectivă. Dispariția să capătă dimensiuni simbolice. În urmă contopirii cu pământul pe care-l iubește atât, fiecare parte anatomica se preschimba într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la zi o
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
artă mai degrabă dictată de instinct decît învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Budapesta, între 1906-1910, remarcîndu-se prin intrasigenta discursurilor rostite. În 1915 Maniu trecuse de 40 de ani și putea scăpa, legal, de război. Dar, pentru asta, i s-a cerut să redacteze o scrisoare de fidelitate față de statul maghiar. Cum a refuzat, a fost luat în armată, parcurgînd cu greu stadiile de la soldat la sublocotenent pe frontul italian. Dar în toamna anului 1918, cînd a început destrămarea armatei austro-ungare, Maniu părăsește regimentul sau, pleacă la Viena unde ocupă o parte a clădirii
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația intemperiilor), boema sfîrșește prin alienare: "M-am născut în anotimpul friguros al întrebărilor./ Călătoresc mult.(...)/ poemele sînt procese verbale ale tuturor bătăliilor purtate cu mine/ și nu știu de ce n-am refuzat niciodată acest drum/ care seamănă cu pierzania./ Trec pe străzi pregătit pentru o nouă înfrîngere/ înaintez prin ploaia de noiembrie/ viața e misterioasă sincopa ziua de mîine/ mă întreabă de-s singur/ și se pare că adevărul rămîne același/ oricît
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
mai avea, cu ceva în plus, luat de la cei ce n-au, dar se mai pot restrânge, conform verificatei observații că nimeni nu este atat de sărac încât să nu i se poata smulge mia, nici atât de bogat încât să refuze, cu scârba, miliardul. Se poate trăi fără apă curentă, fără căldură iarnă, fără electricitate, insă existența parlamentarului național ce n-ar schimba Dacia ce-l purta ușor pe un Volkswagen ce-l duce în zbor ar fi un chin pe
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
singură repriză și lipsit de anvergură desfășurării forțelor de la Brașov, aceluia nu i s-a acordat mare atenție în presă. La Brașov însă lupta dintre valutisti și taxatori era cît pe-aci să capete niscai dimensiuni homerice, deoarece valutistii au refuzat să plătească taxa de protecție taxatorilor sindicalizați în astfel de isprăvi. Afacerile de acest fel nu sînt o noutate. Din cînd în cînd, măi răzbate în presa plîngerea cîte unui buticar că trebuie să plătească taxa de protecție ca să nu
Negocieri la politie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17579_a_18904]
-
lucid, sceptic, ordonat, aparat de un sănătos echilibru moral și sufletesc, de bun-simț trăiește cu voluptate libertatea în câmpul conștiinței, este hotărât să nu suporte servituțile ideologice, să nu întoarcă adevărul pe dos, să nu-l truncheze. Sobru, cumpătat, orgolios, refuză orice formă de carierism, si se complace în postura de hedonist spiritual. Un secol de bărbărie, marcat de numeroase catastrofe sociale și morale fac din el un justițiar, care își denunță secolul în jurnalul sau, din care face o formă
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
când va înțelege că acesta ajunsese un "demnitar conformist" iar "trufașa să gloriola" era suspectă de oportunism. Deși hedonist spiritual, desi scriitor ponderat și modest care prin temperamentul, prin datele sale psihosomatice are vocația refuzului oricăror servituți, într-atât încât refuză chiar participarea la viață breslei scriitoricești (șezători, conferințe), ilustrativ în acest sens fiind și faptul că deși avea un cult pentru E. Lovinescu frecvență să la ședințele cenaclului condus de acesta a avut un caracter "oscilatoriu și intermitent", scriitorul acesta
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
Groza. După ce scrisese 200 p., își dă seama că acesta este și arghirofil, nu doar jovial și bonom: i-a pretins să fie co-părtas la drepturile de autor ce vor rezulta la tipărirea cărții. P.M. are însă tăria de a refuza. Norocul sau a fost că a scăpat doar cu acuză de ingratitudine și necuviința. Toate acestea l-au îndârjit în hotărârea să de a se retrage. Îi vin în ajutor Al. Balaci, Al. I. Ștefănescu și M. Sora, care-i
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
dar nu nevătămat". Căci "dosarul" lui nu era bun. Tatăl, avocat, a fost unul dintre fruntașii țărăniști ai județului Fălciu, apoi prim procuror al Parchetului Dîmbovița, secretar general al județenei PNȚ la Huși, arestat de două ori, în 1947, cînd refuză să dea declarații împotriva lui Maniu, la procesul acestuia, și în 1952, cînd e trimis la Canal. * Mutarea familiei de la Huși la Tîrgoviște, unde locuiește între 1939-1945, este unul dintre evenimentele hotărîtoare în destinul viitorului scriitor. Într-un interviu din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
explicat, o trecere către o altă formă, un alt stadiu de existență. Impresia mea este că idei precum cele ale lui Baudrillard trec prea puțin observate la noi, poate și pentru că sîntem atît de disperat agățați de o cultură modernista, refuzînd să îi înțelegem anacronismul. Celălalt prin sine însuși a apărut în traducere românească, grație lui Ciprian Mihali, tînăr filozof de la Cluj, căruia îi datorăm și Condiția postmodernă a lui Lyotard. Greu de tradus, fiind greu de înțeles, Celălalt... este, după
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
regele, dar și întregul anturaj al Palatului nu au știut nimic despre boala fatală a suveranului, datorită diagnosticului vestitului, atunci, medic al familiei regale, Romalo. Și numai celălalt medic, Mamulea, a indicat un consult cu o somitate franceză în rectoscopie, refuzată de dr. Romalo. De abia mai tîrziu, dr. Mamulea a diagnosticat o tumoare malignă în rectum. Au venit două somități medicale franceze prea tîrziu (generalul Averescu, atunci premier, a voit să-l lovească pe dr. Romalo), care i-au mai
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
sau. Împărtășesc acele opinii, deloc singulare, potrivit cărora Antonescu și-a asumat o misiune care l-a depășit mereu. A îngrămădit, în 1943-1944, forțe militare române în inima Rusiei sovietice și se încăpățina să rămînă alături de Hitler pînă la capăt, refuzînd să încheie ostilitățile, întorcînd armele, vorbind mereu de onoarea să de militar. Acum era vorba de destinul țării și nu de moralitatea sa militară, la 23 august 1944. Nici macar calitatea lui Antonescu de criminal de război (pe care am întîlnit-o
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
pentru că nu face compromisuri morale, cu toate nenumăratele presiuni ce se fac asupra sa, rezistând, de pildă, înainte de ^89, tuturor încercărilor Securității de a și-l face colaborator, necedând nici sub tortură, când este arestat, în două rânduri, si cand refuză, adunându-si toate puterile sufletești, să semneze blestematul angajament de informator: "mi s-au încleștat mâinile pe stilou, eram un fel de bloc de piatră incapabil de cel mai mărunt gest. Am spus nu și m-am simțit deodată fericit
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
am întâlnit oameni formidabili, dar am avut și disciplină necesară pentru a mă înconjura de cine trebuia. Niciodată n-am semnat un contract fără să am precauția de a întreba numele dirijorului, al regizorului și al partenerilor. Câte spectacole am refuzat din cauza anturajului care nu-mi convenea! Am avut, de asemenea, înțelepciunea de a cânta, în medie, doar treizeci și cinci de spectacole și câteva concerte pe an. Nu regret nimic, nici scenă, nici succesele, și trăiesc foarte fericită: vocea o mai am
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
nedumerirea cu privire la dirijori și cântăreți de renume care acceptă compromisuri și nu apară creația compozitorilor clasici, câteodată riscând să fie eliminați de pe scena dacă încearcă să scape de cercul vicios. Ceea ce înseamnă că este vorba chiar de o dictatură: daca refuzi compromisul, teatrele nu te mai angajează" a spune Ileana Cotrubas. a "Eu am cunoscut o dictatură în țara mea, iar tiranii, credeți-mă, nu ucid popoarele neapărat din punct de vedere fizic, ci deformându-le spiritul și caracterul. Este exact
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct și, evident, de un gust artistic în același timp natural și cultivat. Stăpînindu-si deplin sentimentele și deprins din practică poetica să-și coaguleze sensibilitatea în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la inceput orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici peisagistica, nici natură statică și nici măcar fabulația lirico-onirică, acel suprarealism de buzunar, în capacana căruia
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și tehnologii. Într-un asemenea mediu, a cărui ostilitate profundă, simbolică, este indiscutabila, Bată Marianov și-a căutat, în mod insistent și conștient, argumente solide pentru propriu-i demers. Refuzînd să-și reconsidere, daca nu cumva chiar să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
să nu se mai sfîrșească vreodată (e foarte sugestiv cuvîntul german pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat). Ziua pare a avea cincizeci de ore, soarele pare că abia se mai mișcă, sau chiar că s-a oprit cu totul, refuzînd să apună, clipă devine un ocean care îl înghite pe călugăr cu totul. Iar în vreme ce zadarnic se împotrivește, acesta e cuprins de disperare, neagră melancolie, ura față de aproape, nostalgie după cele lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
an confruntări pe teme minore. Facem, așadar, o selecție. Uneori ne deranjează tonul pe care se duce disputa. Nu considerăm ănjurătura o figură de stil acceptabilă. S-a ăntămplat și să rezumam unele articole, prea lungi ori inegale, sau sa refuzam a le publică. Puntem uneori greși an aprecierea noastră, dorințele ăntre publicabil și nepublicabil nefiind limpede distincte, dar n-o facem din rea-voință sau din dispreț. Am profitat de numărul mare de pagini acordate an acest număr "replicilor", spre a
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
Să fac o televiziune. Dar ce, mata ești Arghezi, să faci din bube, mucegaiuri și noroi un poem? Ce legătură au gunoaiele cu televiziunea? Asta e ambiția mea, mi-a spus. Dacă e cu gunoaie, nu mă bag, l-am refuzat eu. Pot să mai vin pe la dumneavostră, m-a întrebat Prigoană? Da, dom’le, vino când vrei, zic eu, crezând că am scăpat de el. Peste două zile, sună iar la ușă. Ce vrei dom’le, ai înnebunit...Până la urmă
Dinescu a vrut să-i dea bani pentru gunoi lui Prigoană şi s-a ales cu acţiuni Rosal. Câte emisiuni va avea la Realitatea, în noul sezon () [Corola-journal/Journalistic/24718_a_26043]
-
reprezentativă pentru proza acestuia. Cum ceea ce s-a publicat până acum reprezintă doar vârful unui aisberg, se poate spune că Sesto Pals, deși plecat la Domnul în 2002, ne va mai rezerva surprize și în viitor. Adevărată mostră de suprarealism: refuzând să publice în viață, scriitorul devine o prezență publică activă, după moarte.
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
provoacă amintirile, ca apa care face să se vadă strălucitorul pietriș. Abia după ce Ruby, elefăntița capturată în junglă, a apărut printre „artiștii” de la mall, au început și toți ceilalți să-și amintească diverse lucruri din fosta lor viață liberă (înainte refuzau să și le amintească). Ivan, care părea că vrea să devină om (dacă e să ne luăm după motto-ul de George Eliot, de la începutul cărții: „Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi”) își dă
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]