1,450 matches
-
și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se simte străin pe vecie de aste țărmuri sălbatice, mortale. Rememorând felul cum a plecat din Roma cu moartea-n suflet, sau cum a ajuns pe acest pământ pustiu în care îi pregătise exilul un sicriu, el se simte aproape de pragul veciniciei (V 3). Ultima întâlnire cu Ibis, care și-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case, văpaia strălucitoare/ a torțelor se micșorase, iar apoi rememorează prima distrugere a Troiei de către Heracle : Într-un vârtej purpuriu de foc și flăcări,/ a prăbușit bolovanii tăiați de Phoibos [...] Ganymedes [...] cetatea nașterii tale/ e mistuită de foc. Încercând să-și susțină nevinovăția, Elena îl acuză pe Priam că nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sacrificării Ifigeniei explică de ce ea nu va reacționa la auzul numelui lui Pilade și astfel identificarea va putea fi întârziată). Everac transferă informațiile privitoare la genealogia Atrizilor din prologul- monolog într-un dialog al Ifigeniei cu Doris în care eroina rememorează istoria crimelor comise în neamul ei blestemat de la ospățul lui Tyest la sacrificiul de la Aulis (scena 8). Mai târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care apasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răpuse se întoarce pe pământ și își înjunghie rivala, apoi și pe fiica Romanița și pe ginerele Marian care au uneltit împotriva ei. În mai multe rânduri, se face trimitere explicit la mitul antic. La prima sa apariție, fiul Marghioalei rememorează poezia Medeea recitată de mama lui la o serbare școlară în cinstea recoltei : Pentru iubire, ea își trădă părinții/ Frații și țara./ Pentru iubire, ea pierdu cerul/ Sub care se născuse, pământul/ Pe care crescuse, totul./ Plecă pe mare cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la moarte în fiecare ceas, mereu, fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl va considera pe Tarquinius drept dușman de moarte (II 5). Narațiunea liniară, cronologică, a lui Titus Livius este transpusă într-o prezentare dramatică structurată în șapte secvențe, cu numeroase salturi în timp, dilatări și concentrări, în funcție de dispoziția personajelor care rememorează sau anunță evenimentele. Cetățenii strânși în piața publică se plâng de abuzurile tiranului, își comunică în șoaptă zvonurile aflate despre ultimele edicte și inițiative regale menite să îngrădească libertatea supușilor. În dialogul celor de pe scenă sunt inserate firesc date din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moderni elimină acele procedee distinctive ale pieselor antice pe care le socotesc a fi convenționale. Frecvent la Euripide, monologul expozitiv inițial dispare acum : la Paul Everac informațiile despre genealogia Ifigeniei sunt transferate în dialogul ei cu însoțitoarea, prilej de a rememora crimele neamului. Același autor renunță la recunoașterea mecanică dintre frați, artificială chiar din punctul de vedere al lui Aristotel. Corul este înlăturat cu totul sau i se modifică sensibil rolul de purtător de cuvânt al înțelepciunii colective și al valorilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asupra unei zile din viața tineretului din Austin, Texas, la sfîrșitul deceniului opt. Povestirea debutează cu sosirea la Austin a regizorului Rick Linklater. Acesta ajunge aici cu autobuzul, coboară și ia un taxi; în scurta călătorie cu taxiul, el își rememorează un vis ciudat pe care l-a avut și filosofează pe tema unor universuri și vieți alternative, care constau în alegeri posibile, dar niciodată actualizate. Filmul urmărește apoi itinerarul aleatoriu în care un personaj îl întîlnește întîmplător pe un altul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
vechi, deosebite. El este în plus un nostalgic în privința unor forme vechi ilustrative pentru individualitate și umanitate, forme care sînt pe cale de dispariție în societățile tehnologice ale prezentului. Ca și Orwell în 1984, Gibson promovează dragostea față de obiectele vechi care rememorează timpuri mai fericite, mai simple, pentru a critica prezentul decăzut, cu formele sale de viață socială alterată. 18 Inițial, nu a existat nimic comparabil cu cyberspațiul lui Gibson, ci doar aproximări grosolane precum metodele de simulare sau oglinzile realității virtuale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mă descurc bine la ședințe. Filtrarea gîndurilor (concentrarea asupra aspectelor negative) Alegeți un singur amănunt și vă gîndiți numai la el sau trageți concluzii nejustificate. De exemplu, atunci cînd discutați cu cineva, la un moment dat nu vă găsiți cuvintele. Rememorînd experiența, vă spuneți: N-am reușit să găsesc nimic de spus. Minimalizarea sau ignorarea aspectelor pozitive Respingeți experiențele pozitive, insistînd că ele nu contează, din diverse motive. Astfel, vă mențineți o concepție negativă care este contrazisă de experiențele dumneavoastră cotidiene
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
activități, locuri, obiecte sau oameni care au devenit generatori de anxietate, ca urmare a traumei. Totuși, în SSPT, deoarece amintirile traumatice constituie principalul stimul declanșator, o mare parte din terapia prin expunere este de ordin imaginar, persoana fiind solicitată să rememoreze în amănunt experiența traumatizantă. Pentru a optimiza eficacitatea expunerii imaginare, este importantă atît maximizarea stimulilor (de exemplu imagini, sunete, mirosuri), cît și a reacțiilor (de exemplu cogniții, afecte, senzații somatice). La intervale regulate, pacienții sînt solicitați să indice nivelurile de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dintre știintă și religie în scoală. Cu acordul autorilor, am încheiat volumul de față cu trei poezii, pe care aceștia mi le-au dăruit la aniversările de 50, 60 și 70 de ani de viață, în capitolul La aniversări, ce rememorează amintirile și bucuriile din clipele de studenție și de activitate profesională petrecute împreună. Anexele constituie o formă reflectată de recunoașterea a muncii depuse de-a lungul timpului în folosul învățământului. Mai trebuie să fac o mărturisire. Una la care țin
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ridicat și s-au așezat.” VI.2. Spiru Haret - om al școlii În urmă cu aproape o sută de ani, un om a intuit că fără știință de carte, fără școală, România nu poate progresa. Acest om fost Spiru Haret. Rememorăm câteva date despre fizicianul și matematicianul considerat reformator al societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Spiru Haret s-a născut la Iași, la 15 februarie 1851. Studiile și le-a făcut la
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o spun de complezență. Sînt oameni rari la care ținem chiar dacă îi vedem după multe luni! Domnul Liviu e unul din oamenii foarte dragi pe care i-am întîlnit. Unde mai pui că m-a găzduit cu atîta bunăvoință! Revenind, rememorînd, îmi dau seama mereu ce mult a însemnat deseori pentru mine bunul tău gînd, sfaturile tale, diplomația ta! Întotdeauna mă bucur de prietenia noastră fraternă! Va fi mereu! Acum îmi petrec "evidențele" studiind latina și morfologia autohtonă! Am un program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de vânătoare. Revenind pe drumul de la Sinaia spre București, Mihai a avut un incident de circulație îngrijorător. Conducea un Lincoln Zephyr și trecea podul de peste calea ferată, la Ploiești, „un fel de pod în „U”. Peste ani, regele Mihai va rememora emoțiile trăite: „...când am ajuns jos, în partea cealaltă, mergând spre București - era un viraj în stânga, am auzit un zgomot și am văzut că roata din față dreapta a luat-o înainte. M-am speriat, fiindcă acolo era un copil
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lui Titi, acest alter ego al autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu ramele umbrelor vechi ale Junimii, străzile cu terasele cafenelelor unde, de fapt, se-ntâmplă/ continuă "convorbirile literare". Chiar și epitetul lui Eminescu de "epigoni" ai celor de ieri: îmbătrânim pe pagini bătrâne, visătorind pe pagini noi... Ideea de-a rememora fondatorii Junimii Convorbirilor literare trece dincolo de didacticismul universitar: prin abordări noi și revizuiri ale unor lacune din tomurile critice. Sunt profesori de elită în jurul/ colectivul Convorbirilor literare: Dan Mănucă, Maria Carpov, Elvira Sorohan, Al. Zub, Basarab Nicolescu, Virgil Nemoianu, Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că s-a vorbit și s-a scris prea mult despre evenimentele macabre desfășurate în penitenciarul mai sus menționat. Desigur, întâmplări atât de traumatizante asemenea celor de la Pitești sunt greu de acceptat ca lectură și încă și mai greu de rememorat de către victime. Dacă suntem de acord că s-a vorbit destul de mult despre acțiune (cu toate că doar în cercurile interesate, întrucât la nivelul totalității populației există în continuare un semnificativ vid de informații), opinăm că nu s-a vorbit destul de bine
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că fac o datorie de conștiință, pentru că erau fasciști, că erau tineri. Datoria lui de conștiință se vede că era să distrugă mai ales tinerii, viitoarea elită a Țării. Constantin Barba, unul dintre cei care au trecut prin iadul Piteștilor, rememorează: "Erau așa de bătuți și striviți băieții, încît urinau numai sînge. Fiind iarnă și frig afară și întrucît ușile erau închise de la ora 9, pînă dimineața neavînd voie să folosești WC-ul, tineta se vărsa pe fereastra din partea aceea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau precizări ulterioare. În dese rânduri autorul pare a nu-și reciti însemnările. Așa poate fi explicat de ce unele informații se repetă aproape exact. Firul povestirii se leagă nu de cronologia unor evenimente ci de șirul amintirilor autorului care își rememorează la 80 de ani viața, mai ales perioada uceniciei sau momente din tinerețe, din jurul vârstei de 30 de ani. Rânduri semnificative ne sunt lăsate despre tatăl său, veteran al războiului din 1877-1878 și primar al satului Bogata. Un detaliu interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ni-i aduce la lumină, mulți dintre aceștia modești ca loc în istoria noastră, a fost creatoarea lumii pe care învățătorul de la Bogata o recreează, puternic legați de realitățile mediului rural al epocii. Gheorghe Rădășanu surprinde și mediul școlii dar rememorează cu vădită satisfacție și momentele, plăcerile și viața epocii (dansuri, petreceri sau prin repetata formulă "doctori în prostologie la Iași" motivându-și lipsa unor cunoștințe). Atmosfera ieșeană a fost surprinsă și prin vizita familiei regale din 1904 sau sărbătorirea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ieșeană a fost surprinsă și prin vizita familiei regale din 1904 sau sărbătorirea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Gheorghe Rădășanu dă viață nu numai personajelor pe care le descrie ci și propriei sale ființe atunci când rememorează printre lacrimi figurile unor oameni care au fost cum e cazul lui Vasile Sofroni Iftime, "bătrânul acela cu suflet de înger"(p.61). Pe de altă parte a avut ocazia să întâlnească în drumurile vieții personalități de prim rang ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu o fată din mediul urban s-a dovedit a fi un fel de lege nescrisă a familiei căci "el era foarte deștept și știa ce vorbește, ca om bătrân" (p.86). În schimb se remarcă bucuria cu care autorul rememorează momentul căsătoriei sale sau nașterea copiilor. Învățătorul Gheorghe Rădășanu s-a implicat în viața educațională a epocii sale, atât înainte de primul război mondial, când participă, în 1908 la înființarea primei "Case de sfat și cetire" dar și la congresele învățătorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășanu a avut de făcut față evenimentelor din deceniul al doilea al secolului XX. În 1913 a fost încorporat și a participat la cel de al doilea război balcanic, la campania din Bulgaria de unde s-a întors cu dureroase impresii, rememorate în amintirile sale. În anii neutralității din Marele Război a revenit la catedra din satul Bogata. În ianuarie 1916 revizorul școlar C.T. Mălinescu a trimis Ministerului un tabel cu 49 de învățători concentrați și 32 concentrabili. El a subliniat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]