1,378 matches
-
Timpul, nr. 10/1995). Trebuie să observ - ca rabinul din celebra parabolă - că ambii interlocutori au, În felul lor, dreptate. Ar avea dreptate și cel care ar afirma că - susținând lucruri contrare - nu pot avea dreptate amândoi. Cred că o rememorare a faptelor este utilă. Prin Decretul-lege nr. 3984 din 4 decembrie 1940, semnat de Ion Antonescu, evreii din România trebuiau să efectueze „muncă obligatorie” <endnote id="(356, p. 95)"/>, iar prin Regulamentul nr. 2030 din În cultura română 12 iulie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi putut înscena! În relatările mele autobiografice amintisem de faptul că în 1942 am avut o atitudine de omenie, ocrotind grupul de evrei din țară, pe care l-am primit în garnizoana în care mă aflam - lucru relatat și în rememorarea de față. Din ocrotitor al evreilor sortiți exterminării, se spunea în documentele ce mă acuzau, că am persecutat evreii în lagăre în timpul războiului. Sunt chemat să dau declarații peste declarații! Când am dat prima declarație am făcut mai multe asemenea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acord cu Farhi și adaug) c) regimul lui Sadat este În pericol. Rușii sunt sup)rați pe el. Studenții egipteni, dintre care unii au fost subofițeri În r)zboiul din 1973, au o atitudine critic) și sunt nemulțumiți. În Egipt, rememorarea propagandistic) a evenimentelor din timpul r)zboiului nu-i menționeaz). Ei știu cât de prost au fost conduși și cât de repede și-a revenit Israelul dup) Înfrângerile din primele zile. Dac) rușii organizeaz) o lovitur) de stat, au la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
desăvârșit măiestria: dirijori, regizori, scenografi, coregrafi, dar, mai ales, soliști vocali și de balet, care, în timp, au purtat cu ei pe meridianele lumii faima unei binecuvântări a începuturilor de carieră petrecută pe sol ieșean. Totul este astăzi istorie! O rememorare a unor fapte din care se pot trage multe învățăminte, dar devin și un imbold, m-am încumetat să le cuprind într-o monografie sentimentală intitulată MIRAJUL SCENEI pe care intenționez să o prezint anul viitor, când se va împlini
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de la telefon văzându-ne pe toți ciorchine ni s-a adresat cu un surâs fermecător și unic: „Suntem o colonie întreagă”!ĂAm văzut în această expresie toată încărcătura emoțională pe care o resimte când este vorba de români și de rememorarea plaiurilor natale! Aceste scurte evocări, aparent banale, vin să se adauge meritelor pentru acordarea înaltului titlu academic și la Iași. Se acordă astfel această onoare după titlurile primite la București, Timișoara și Cluj, pe lângă alte diplome de cetățean de onoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pe parcursul a cinci ani. Acestea au ajutat memoria să retrăiască vremuri triste și dureroase. Timpul a șters mult, dar nu tot, și mai ales nu a reușit să șteargă sentimentul de frustrare, de nemulțumire, de însingurare în mijlocul oamenilor. Deși dureroasă, rememorarea acelor vremuri este necesară înțelegerii prezentului. Tinerii și generațiile viitoare trebuie să conștientizeze faptul că regimul comunist, sub aparenta dragoste și grijă față de om, ascundea cu perfidie adevăratul scop: distrugerea unicității ființei umane și transformarea acesteia într un robot, într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Argument Pentru cei care În ultimele decenii s-au implicat În vâltoarea evenimentelor, alegerea unor modele politice nu mai este dilematică. O scurtă rememorare a istoriei naționale ne convinge că numai acele perioade au Însemnat un real progres când resursele naturale și potențialul creativ autohton au fost dirijate după conceptul „prin noi Înșine”. Supraviețuirea românilor dealungul a două milenii În spațiul carpato dunărean, răvășit
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
marinăresc și de-a spune povești îngrozitoare, la beție. În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile de Vest și, mai presus de toate, pare că descinde dintr-o Anglie a lupilor de mare, recuperabilă numai prin rememorare. Narațiunea autoreferențială sporește autenticitatea relatării și, alături de alternanța naratorilor (în capitolele 17 și 18 vorbește doctorul Livesey) și de repetatele intenții ale lui Hawkins de a evada brusc și inexplicabil din logica faptelor, constituie un procedeu anticipativ al prozei moderne
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
câștiga bine din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria. Controlul englez asupra litoralului egiptean a eradicat traficul, așa încât se poate presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română despre piraterie, înainte de momentul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
privind trenul direct Roma-Paris; voi relata mai încolo ce am văzut și aflat despre activitatea sa între anii 1898-1904 și în ajunul intrării în război a Italiei, la întoarcerea mea la Roma în calitate de ministru; nu va fi decît o scurtă rememorare, deoarece ambasadorul Laroche a consacrat o carte rolului eminent jucat de șeful său. Contrar obiceiurilor de la Quai d'Orsay, Barrère obținea menținerea pe lîngă el, cu avansarea pe loc, a colaboratorilor săi: Legrand, consilier ministerial, care ar fi fost un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de valoarea sacrificiului christic), dar și ca o responsabilitate pentru pregătirea vieții de după moarte, decise (în înțelegerea dogmatică) la Judecata de Apoi. Simbolismul redat de funcțiile primare ale ritualului funerar roman trece nealterat în imaginarul creștin, așa cum rolul său de rememorare trece de la o unică scenă urbană la cea a întregului imperiu. Imaginarul creștin, după cum metoda de arheologie aplicată aici ne va dezvălui, este structurat în jurul unei themata pivot: teocrația basileică, ca soluție împotriva păcatului și a pedeapsei veșnice; funcția ei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginației: mimetică, fantezistă și simbolică 10. Pentru că mimēsis un înseamnă însă reproducere pasivă și identică a formelor, imaginea este prin excelență un mediu de transformare, situat între obiectul-referință sau obiectul viziunii și obiectul intelecției. Ea implică gândirea, credința, capacitatea de rememorare a unei substanțe exterioare, generatoare de schemă imaginară, aflate toate într-o relație care permite identificarea și înțelegerea referinței, dacă nu și a adaosului de sens sau de semnificație, datorat procesului însuși de imaginare. Vom regăsi mai târziu în funus
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gnoseologică a conștiinței în întregime orientate spre cunoașterea Ideilor, care este în fond o recunoaștere și care presupune o ανάμνησις (Menon 81 a sqq.), o reminiscență prealabilă. Cât privește imaginarul propriu-zis, fiind produsul revărsării non-ființei în conștiință [prin rememorare, n.n.], el pare să-și găsească aici un fundament extra-noetic pozitiv și, din acest motiv, se afirmă ca un fel de mediație ontologică analogă acelora a căror intuiție o oferă dialogul Parmenide și a căror realitate particulară, intim legată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și rațiune), ea reprezentând înțelegerea intelectuală, pentru că (re)aduce în conștiință imaginile unor obiecte cunoscute în trecut, dar al căror simulacru devine în cele din urmă (Despre suflet 427b 21-22). Vom regăsi acest "mecanism" în ritualul funerar roman. El implică rememorarea provocată și controlată prin ceremonial și anamneza colectivă a propriei istorii, care asociază realități sensibile cu idei constitutive. Imaginația este stimulată să refacă amintirea unui destin glorios, așadar se situează dincolo de opinie și de eroare și depășește chiar pragul spre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vechi sau de degradate de uitare, este nodul central al memoriei (Rizzeiro 85). Această propunere de interpretare ne poate conduce către corelarea funcției simbolice a ritualului măștilor funerare ale strămoșilor, aduse în jurul catafalcului − un loc, dar și un prilej de rememorare colectivă −, cu dinamica imaginației. Procesiunea în sine generează o schemă mentală, după care colectivitatea, părtașă la cultul imperial, atunci când va asimila interpretarea creștină a puterii, își va configura, în timp și nu "programatic", un nou mod de a gândi în legătură cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sau imaginile, ci are menirea − și are sprijinul memoriei - de a păstra toate formele și conținuturile prelucrate deliberat de gândirea colectivă, astfel încât o comunitate să și le poate aminti în momentele și în felul în care are nevoie de ele. Rememorarea însăși, spontană sau deliberată, mnēme, respectiv anamnēsis (Aristotel, De memoria et reminiscentia), este precum un proces de sondare, dar nu arheologică, răbdătoare și atentă la mișcările și transformările imaginii urmărite, ci rapidă, cu perimetru de identificare predeterminat sau cunoscut precis
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cazuri de criză identitară, spre exemplu, comunitatea apelează la anumite răspunsuri și argumente din memorie, pe care le poate modifica parțial și adapta la conjunctura respectivă a reamintirii; uitarea intenționată și "lacunele" vinovate fac parte și ele din strategiile de rememorare colectivă). Teoria plotiniană a memoriei duce mai departe filosofia clasicilor, în ansamblul ei, dar creează noi interstiții și pliuri ale gândirii, în care se pot descoperi astăzi "structurile imaginative ale umanului", un subiect căruia Moutsoupoulos îi acordă un întreg capitol
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
consacrare de mai târziu (în Roma imperială, augustului, și sacerdot, îi era atribuit simbolul solarității), este semnificativ harul pe care poetul și profetul îl au, de a vedea dincolo de suprafața comună a lucrurilor. Cel care participă la un ritual de rememorare are el însuși o revelație, fapt care îi permite să înțeleagă mai bine timpul și să revadă linia pe care își poate încadra în viitor propriul destin. El dobândește înțelepciune, sophía, pentru că-și poate înțelege astfel parcursul vieții
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
eroică sau, și mai departe încă, vârsta primordială, timpul originar. (Vernant, Mit și gândire 139) Ricœur abordează și el în analizarea textelor filosofiei clasice (la Platon și la Aristotel) relația dintre amintire, cunoaștere și manifestările specifice vederii. Subiectul procesului de rememorare, amintește el, coboară pe firul narațiunii mitice până la fondarea lumii, până la geneză și la vârstele de aur. Orice astfel de sondare presupune o inițiere, dar și un scenariu riguros al ceremonialului, cu roluri și cu scenografii specializate (cum vom vedea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rolul poetului cu cel al ceremonialului imperial, fastuos și dramatic, constatăm că semnificațiile din vechea Grecie se regăsesc nealterate la romani, la altă scară și la alt nivel de creație, colectivă, nu individuală. Intervine însă o sancțiune de ordin temporal: rememorarea, pentru cetatea romană, nu merge neapărat dincolo de actul fondării orașului − amintite prin aducerea în cadrul cortegiului care însoțește catafalcul imperial a unei măști de ceară, privite ca fiind a miticului Romulus. Deși cu o vocație universalistă indiscutabilă, întărită de întreaga suită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mențin deschise registrele comunicării, în special în situații de comuniune cu strămoșul sacru - stări trăite individual sau în contexte ritualice colective (revenirea spiritului defunctului în cadrul unui ceremonial sau călătoria inițiatică sau oraculară în lumea morților a eroului delegat de comunitate). Rememorarea presupune însă un sacrificiu parțial: "uitarea" prezentului, ieșirea pentru moment dintr-o circumstanță dată, pentru o totală cufundare și o netulburată cunoaștere a celeilalte lumi. Pentru oracol, ca să uite prezentul, este obligatoriu să bea din izvoarele Lethe, apa morții, și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
păcatele care trebuie răscumpărate − la Pindar și Empedocle, în Purificări și Despre natură (Vernant, Mit și gândire 148). Memoria constituie în sine un exercițiu de salvare și de purificare, colectivă și individuală (trimitere aici și la exercițiile morale pitagoreice, de rememorare "jurnalieră"), reflex de credință pe care îl regăsim în ceremonialurile publice ale romanilor: Acela ce se proclamă un zeu printre muritori omagiază înțelepciunea excepțională a unuia dintre înaintașii săi, un om a cărui gândire, în loc de a se limita la prezent
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și figuri-reper ale cetății și ale oïkouménè guvernate, (re)cunoscute astfel, incontestabile valori istorice și morale (sau materiale, în cazul provinciilor). Plecând de la acest caz major, se poate spune că doliul colectiv devine un prilej, dar și un exercițiu de rememorare a unui destin măreț, parte din portretul romanității. Reîntâlnirea cu trecutul în cadrul solemn al ritualului este în acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
civitas cu granițe transcontinentale, reprezintă suprema valoare a romanității, perpetuu triumfătoare. Filtrul creștin va dizloca poliada, dar nu și fundamentul conceptual al politicii imperiale romane. * "Imaginar", după cum îl atestă sursele pentru ceremonialul roman, însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență glorificator. Printre condițiile utilizării măștilor de ceară în cadrul ritualului funerar se numărau atât "înrudirea", reală sau simbolică, a strămoșilor cu împăratul omagiat, cât și legitimitatea pe care o puteau acorda glorificării. Chiar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]