1,417 matches
-
câmpul care desparte stația lui 102 de liceu. Ochii îmi sunt ațintiți asupra ferestrei de la biroul directoarei. Dacă mi se pare că văd un chip acolo, mă arunc la pământ, înaintez târâș pe coate și genunchi, apoi fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
misterios, așa cum îl percepusem în vremea studenției, avea să dispară atât de repede din lume și că într-un manual de liceu aveam să citesc, împreună cu elevii mei, an de an, cu aceeași strângere de inimă, gândindu-mă la prea repedea plecare a autorului lor, niște fragmente din a sa Familia Popescu. Am început să scriu aceste rânduri fără să-mi fi propus: aranjam niște cărți, dintre care îmi alesesem una pe care urma să o citesc, dar m-am surprins
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
veacuri seva din apele adânci ale Mării Negre. Să pornim la drum! “Înfățișarea generală a țării noastre e aceea a unei cetăți cu ziduri înalte. Zidurile sunt munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se dau într-o parte. Pădurile se lasă până-n malul apei. Umbra copacilor joacă în valurile ogoiate, cu unduiri destul de repezi ca să necăjească, floarea de campanulă, stropind-o șăgalnic și făcând-o să-și scuture de stropi floarea albastră. Cheile Bicazului s-au terminat (...)” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți sinonimele cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 2
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
2. Dezvoltați cu ajutorul textelor și al ideilor principale temele: a. Muntele singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Galatei au însemnat un izvor nesecat de fericire .... Drumețiile pe dealul și pe coasta de la Aroneanu, pe piscul Cetățuiei, pe versantul de la schitul lui Tărâța, pe toate văile împreunate dinspre Socola până sus, la piedestalul majestuos fără statuie care înseamnă Repedea, prin pădurile și viile de la Tomești, prin Tătărașii ca un sat minunat... cu cireși și meri înfloriți primăvara, oriunde, în natură ca pe-o hartă sau pe o veche stampă istorică... și sus la Copou printre viile ce coboară spre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea cea nouă cu ziduri albe a Cetățuii. Tot peste Bahlui, la asfințit, mănăstirea Galatei într-alte ziduri. Iar către miazănoapte viile din preajma cișmelii Păcurarului și dealul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la un avertisment. Și, în locul curiozității, a apărut panica. Acum, pescărușii, veniți, se pare, de pe țărmul misterioasei mări de la miazănoapte, dorm, când se lasă întunericul, în frunzișurile rododendronilor, iar în zori, de cum se luminează cerul, se pornesc să facă ocoluri repezi deasupra acoperișurilor, devenind din ce în ce mai agresivi, fără ca nimeni să-și poată explica de ce. Dar, mai ales, faptul că "vîntul din sud" nu mai aduce deloc praf mărește starea de nesiguranță, de derută, din oraș. Toți se întreabă dacă deșertul, căutat, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chei geopolitice indicate de rețeaua noastră ca active pe teritoriul țării-țintă: în N, în zona mănăstirilor pictate, clopot voievodal, una bucată, 500 lbs., sec. XV; aici (3) s-a dezvoltat satisfăcător de mai mulți ani, proces care continuă cu pași repezi; în E-S-E, în deltă și zona de litoral, șarpele mare tip Kneph, una bucată, marmură, sec. I; valorificat cultural cf. (2) la Muzeul Regiunii, semnificația sa e astăzi mult redusă; în S, moaștele Sfântului Dimitrie de la Dunăre, nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând, o a patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și se așeză la rame. Cele două bărci o porniră-n Întuneric. Nick auzea furcheții celeilalte canoe scârțâind În ceață, mult În fața lor. Indienii vâsleau cu lovituri repezi care tăiau apa. Nick se lăsase pe spate și tatăl său Îl ținea de umeri. Indianul care Îi ducea pe ei trăgea din greu, dar cealaltă barcă era mereu Înaintea lor, pierdută-n ceață. — Unde mergem, tată? — În rezervație, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de așa ceva. N-avea chef să mai iasă la râu azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și-l Înfipse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așază în așa fel încât să fie văzut de toți elevii. La comanda acestuia „Racheta după mine, începeți!”, conducătorul execută, cu 8 bătăi tare și în ritm rar, la stânga și la dreapta îndoind, totodată, ușor, apoi 8 bătăi ușoare și repezi în față. În continuare se execută bătaia palmelor pe coapse deasupra genunchiului cu mers în același ritm pe loc apoi continuând mersul repede pe loc și pe vârfuri, ducând palmele în dreptul gurii exclamând „sssss” de 4 sau de 6 ori
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Umbrele Elevii sunt așezați față în față formând două rânduri paralele cu distanțe egale între elevii aceluiași rând. Un rând formează „umbrele” iar ceilalți sunt „oamenii”. După comanda învățătorului, oamenii se deplasează lateral stânga și dreapta cu pași mici și repezi sau își îndoaie trunchiul lateral sau își îndoaie genunchii. Umbrelele încearcă să imite mișcarea oamenilor. La al doilea semnal jocul se oprește. Se controlează, prin întinderea brațelor înainte, dacă se atinge umărul omului. După primul joc se inversează rolurile. Variantă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Dar nu-i nimic de făcut. Dădu să plece, dar se opri după câțiva pași. — Nu-i adevărat că Valerius a evitat întotdeauna primejdia. După ce mi-a salvat viața, a înfruntat multe primejdii în timpul fugii noastre. Se îndreptă cu pași repezi spre grajduri. După puțină vreme, tropotul calului său, care galopa pe Via Iulia, se pierdu în liniștea acelei dimineți senine de aprilie. — Te-am auzit fără să vreau azi-dimineață, când vorbeai cu soldatul tău... Cuvintele tale ajungeau până în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Printre terenurile cultivate se zăreau mici păduri, ce coborau până la mare. Un zid alb, nu mai înalt de zece picioare, înconjura palestra. Antonius legă calul, luă sacul de medic al lui Valerius și trecu pe sub bolta de la intrare cu pași repezi. Văzu un portic dreptunghiular, umbros, dincolo de care se întindea o grădină cu o piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băiatului care intrase cu o tavă să așeze pe masă vasele de lemn. Mâncarea era simplă: bobi, varză și brânză de capră. Antonius așteptă să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o măsuță o carafă cu vin și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius. — Curieri numizi? Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus cu coapsa însângerată, străbătând arena cu pași repezi și îndreptându-se spre ieșirea principală. În mână ținea neglijent o frunză de palmier. Văzu doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându-l prin nisip, spre porta libitinaria. I se tăie răsuflarea. Căută din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mușcându-și buzele, Valerius aștepta ca strigătele mulțimii să se potolească. Du-te, îi zise Marcus. Puse mâna pe umărul lui Valerius. O clipă, cei doi prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îl înfășură din nou în mantia neagră. — Dau o fugă până la bucătărie, apoi vin la tine. Să nu-ți scoți mantia asta, împărate. Cu ea, nimeni nu te va recunoaște. — Nu, așteaptă... Nu mă lăsa. Se auzeau strigăte, pași repezi, zgomot de arme. Poporul și primii soldați flavieni se apropiau de palat. Acum urcau treptele ce duceau la intrarea principală, în frunte cu Errius Sartorius. Vitellius se repezi spre ușa care dădea în grădină și străbătu pajiștea, mergând pe sub copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mureșanu (pag. 596 597) care spune cercetătorul, „și-a realizat vocația pentru poezia socială și patriotică d upă 1843, cu Glasul unui român, și mai ales la 1848 prin poezia „Un răsunetʺ (cunoscută îndeosebi sub titlul „Deșteaptă-te, româneʺ) devenită repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic în cadențe ample mom entul decisiv al „Deșteptăriiʺ. Și adaugă: „Imaginea poetului, exponent al unui întreg popor, tonul grav, sumbru și răsp
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spus, În primele sale cărți, de tinerețe sau de maturitate. În aceste cîteva, puține cărți, el se <<realizează>>; În următoarele, presiunea <<spusului>> slăbește, majoritatea jurnalelor sînt redactate În această fază, de scădere“. Nu sună bine. „Epuizarea resurselor creatoare coincide cu repedele declin corporal (de pildă mi-a căzut un dinte), cu moartea scriitorului, dar adesea nu coincide. SÎnt scriitori - mari - care, cum se spune, Își supraviețuiesc, nu mai scriu nimic, sau scriu prost. Supraviețuirea poate fi penibilă, dar poate fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa se va întîmpla din ziua când, abia intrat în odaie, izbucnise: Lucrurile sunt mult mai grave decât ne așteptam!"... Îl văzuse atunci cum își apasă mâna pe inimă și se prăbușește, gemând, apoi auzi un țipăt, uși trimite, pași repezi depărtîndu-se pe scară. De-abia când se apropie de el și-l întrebă: "Nu te simți bine? Ai avut cumva o noapte proastă?" își reveni. Dar de atunci viziunea îl urmărea necontenit. Când doctorul Bernard îi spuse: "Am să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-a împlinit încă două zeci și șase de ani. Efectul injecțiilor se lăsa așteptat. În fiecare zi se simțea tot mai obosită; adesea, după ce se privise în oglindă, o surprindea plângând. O dată, în timp ce se îndrepta spre parc, auzi pași repezi în urma lui și întoarse capul. - Professore, îi șopti speriată bucătăreasa la Signora ha il malocchio! "Trebuia să fi înțeles asta de la început, își spuse. Ne-am făcut amândoi datoria, și acum trebuie să ne despărțim. Și cum nu se putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Schitul lui Tărâță, unde - cu evlavie, ne-om închipui că pășim pe urmele lui Eminescu, care după cum ne spune Coralia-Riria, viitoarea soție a lui A.D.Xenopol, a fost la hramul bisericii. De fapt el - bolnav fiind - se afla la Băile Repedea, unde, după cum afirmă Miron Pompiliu, la 12 septembrie 1886, într-o scrisoare către Titu Maiorescu: „Eminescu e mult mai bine. A fost câteva săptămâni la Repedea unde a făcut băi regulate”. Frumos spus, dragă ieșene, și află mătăluță că am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]