3,846 matches
-
el, pusă pe harță. Ai fost doar la Mamaia, că acolo au avut ai tăi bilete. N-ai mers până la Mangalia și nici la Năvodari n-ai fost. Recunoști? - Dar nu despre asta era vorba. Ce te bagi tu? a replicat Sandu întorcându-se cu spatele la Mihaela, abia salvându-și laptele din paharul ce parcă-și dorea să stropească picioarele Mihaelei, că tot începuseră să joace, parcă, hora pe loc. - Hei! Ce aveți de împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
un vis și am privit câinele din preajmă care avea între labele sale un os pe care-l rodea. Am exclamat: „Ce fericit este animalul! El nu gândește la ziua de mâine!” Scrie un eseu pe tema asta! mi-a replicat persoana respectivă. Și iată cum am alunecat spre Gândire, proces al cunoașterii pe care-l alăturăm senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor, memoriei, imaginației. „Gândirea este un act, un cutremur al nervilor” spunea Mihai Eminescu; o îndeletnicire doar a omului, una dintre puținele
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
Îndrăznise să îl înfrunte și fusese atras de provocare, chiar dacă îi era inferior. Nu era în stare nici măcar să înțeleagă un desen tehnic, ar fi vrut să vadă, să pipăie piesele, să le înțeleagă rostul. Auzi la el, ce-i replicase atunci când i-a dat dispoziție să înțeleagă din cataloage, din pozele reperelor: - Dacă era să-mi ajungă pozele nu mă mai însuram; poze cu femei sunt destule... Râsese ca de o glumă bună; nu îi ardea de râs dar în
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Bolintineanu. Pare să nu-l recunoască drept diriginte, să nu-i recunoască autoritatea dar nu-i poate reproșa nimic din comportament, doar că prea se întâmplă ca, în prezența lui, de undeva din memorie să-i revină, sâcâitor în gând replica: “Ștefan e departe...” Ceva îl face să simtă că îi poate influența în acest sens, în bună măsură și pe ceilalți mai ales pe Florin și Dinu. Începu să zâmbească în sinea lui gândindu-se că îl luase din ultima
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
moment dat, soția a zis către Marian: - Ia uite, măi, ce țâțe are fata colonelului, nu ca mine! - De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești un măgar, să știi!, i-a replicat ea supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi explicase el că acesta este unul obișnuit în limbajul loviștenilor, neavând nimic peiorativ în el, ți-ai găsit însă - ea
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
mamaii di la Rădieni nu-mi zâșia nieca dacî mă suiem în copași, matali di și nu-mi dai voii? Atunci, amândoi bunicii au sărit cu gura pe el... La un moment dat, copilul, plictisit de atâta „teorie”, le-a replicat: - Bini, bini, hai, cî nu mî mâi sui di-amu încolo, dațî-mi pașii șî nu mî mâi șertaț’ așe di tari... Și așa - „Să nu te urci în copaci!” - devenise un laitmotiv, mai ales pentru bunică-sa care îl repeta zilnic
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
te-am luatîîî... mă rog, repertoriul binecunoscut, specific tradițional, cu o uriașă capacitate de adaptare funcție de situație, dar în esență, rămas neschimbat de veacuri. Bidel însă, mut ca muții, ba mai mult, râdea ștrengărește pe sub mustață, chiar și atunci când îi replică soției, calm și înțelept, nu ca de obicei isteric, precum că: dacă n-o lua el o mai lua dracu' dă boarfă ce ierea ș-o-ntinsese tot satul și regimentul dă infanterie dă la Darabani unde venea, chipurile la
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
volanul mașinii. Trecând prin fața Națiunilor Unite, Regina a zărit un grup care protesta cu pancarte și magnetofoane și și-a exprimat voința de a parca mașina, spre a se alătura protestatarilor. Alteța Sa Regală Principele a fost ezitant față de această intenție, replicând că nu cunoaște ce revendică protestanții. „Nici eu nu am habar”, a răspuns Regina, „dar nu contează. Important este să protestezi!” Un alt moment evocat de Principe relevă un aspect întrucâtva opus față de aparența „de cinism și mândria de a
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
Său, care să ne-o înnobileze peste vremi și peste vremuri - pe MIHAI EMINESCU *** La o emisiune tv., o persoana școlită, frustrată că nu convingea, a izbucnit în a spune: „...eu am citit un vagon de cărți!”. I s-a replicat că acest privilegiu îl datorează ilustrului său tată. Eu i-aș fi spus eruditului că, din păcate, a omis de la lectură tocmai cartea care te învață să nu spui câte cărți ai citit, ci doar să înlesnești deducerea acestei performanțe
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365700_a_367029]
-
gând ai împărate, și oricum vei fi sosit,/ Cât suntem încă pe pace eu îți zic: bine-ai venit!” Când este vorba însă de închinarea țării, el respinge cu demnitate pretențiile sultanului (demnitate însemnând a fi consecvent în ceea ce crezi) replicându-i: „Despre partea închinării, însă, Doamne, să ne ierți ... ” Jignirilor aduse de Baiazid le răspunde tot cu demnitate și cu mândrie: „De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce-l privești/ Nu e om de rând, el este domnul Țării
VREMEA ORGOLIILOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366206_a_367535]
-
necesar. După vreo patruzeci de minute de urcare, s-au așezat din nou la rând să aștepte telescaunul. Ana le propuse celorlalți tineri: - Haideți să coborâm pe picioare până la Predeal... - Ai, mă Ană, ne apucă noaptea până ajungem pe jos, replică Sandu, el crescuse la șes, nu la munte, fiind ploieștean. - S-o crezi tu, Sandule. Mai repede ajungi pe jos decât să aștepți aici și să mai faci alte douăzeci de minute cu telescaunul. - O fi mă, dar simt că
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
tacite, ca o insulă din afara griului cotidian. Odată, pe drumul de înapoiere acasă, un oaspete ocazional nevoit să împartă taxiul cu alt călător necunoscut, a intrat în vorbă, povestindu-i despre atmosfera incandescentă din care tocmai plecase. Celălalt i-a replicat jovial: „de ce nu spui Dom'le simplu că vii de la Argentina?”. Uimit că o cunoaște, tipul nu se mai oprea din râs. La un moment dat, amândoi se mirau de ce nu râde și șoferul, dar taximetristul, fratele unei fete din
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
tale vor fi urmate întocmai ca și pe cele din urmă comori ale mărinimiei tale. Doctorul care-i administra în acel moment o compresă cu apă pe fruntea înfierbântată se întoarse precum coarda sub presiune a unui arc și-i replică printre dinți: - Regele nostru e cu un picior în groapă! Fă bine și țineți gura încovrigată altfel îți jur pe toți zei că îți voi tăia limba! Personalitatea colerică a lui Casandru nu permitea o astfel de insultă. Neținând seama
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
și un act de mariaj. Fiecare avea copiii săi din căsătoria anterioară. Erich nu ținea cont de umilința la care fusese supusă și-i pretindea bani ca să-și schimbe proteza cu alta de 3000 de euro! Revoltată, femeia i-a replicat pe bună dreptate: “ Știi tu cum se câștigă 500 de euro?! Știi tu câte umilințe am îndurat în aceste patru luni? Și nu e vorba că am schimbat pixul cu pămătuful de la WC. Am fost nevoită să mă transform într-
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
acasă, care tot timpul m-a atenționat: - “Vezi că ai să te trezești cu ea că fată în casă și vă ducețiamândoi de nu vă vedeți”. - “Este cald afară acum și își găsește ea pe undeva culcuș să nască, îi replicam eu”. - “Da, da, să crezi tu că-i fraieră să plece ea din casă când aici este cald și bine pentru pui.” - “Vom mai vedea atunci ce va fi.” Cum se nășteau pe bandă rulantă, am alergat repede la magazinul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
cum scoteau bunurile comune din casă, am încercat să mă opun, însă cumnata mea, cu multă energie, mi-a trimis câțiva pumni în stomac. - Dă-te la o parte din calea mea! - Cu tine n-am ce vorbi, i-am replicat eu și m-am adresat lui Genny. - Pleci? - Da, plec! - Știi ce se întâmplă dacă pleci? - Știu! - Niciodată nu voi veni după tine, pentru că nu știi adevăratul motiv pentru care te dorește cineva acasă. Iar acel cineva nu te vrea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am știut să răspund, eram timorată că soțul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente. Când am văzut că polițiștii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt: ce se întâmplă sunt și eu anchetată, eu vin de acasă, nu înțeleg de ce soțul meu e înconjurat de atâția oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soțul nu le dă actele și că îi vor face
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am știut să răspund, eram timorată că soțul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente. Când am văzut că polițiștii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt: ce se întâmplă sunt și eu anchetată, eu vin de acasă, nu înțeleg de ce soțul meu e înconjurat de atâția oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soțul nu le dă actele și că îi vor face
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
deosebit, un colț din sufletul tău...n-am cuvinte. Aveam lacrimi în ochi, nu le-am permis să curgă. Înțelesese mesajul la adevărata lui valoare. -Cadoul meu e modest, pe lângă ce-mi oferi. -Tu ești modest, darurile tale niciodată!am replicat. Mi-a înmânat o cutiuță de catifea verde. Am deschis-o...cruciulița cu diamante sclipea ca o stea. -Îmi permiți? Am încuviințat, a luat lănțișorul și mi l-a prins la gat. Cruciulița era superbă. Luminile dădeau sclipiri magice pietrelor
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
Pur și simplu imaginația lui depășea orice graniță a fanteziei.. asta îl stimula...era un punct al personalității sale. Speram, ca măcar o infimă parte, să fie dedicată. Masa prea lungă punea mult spațiu intre noi. -Rigorile epocii, mi-a replicat glumeț. - E tortură! m-am bosumflat, intrând în joc. A deschis brațele mimând neputința...adică..asta e. „Tu ai vrut un lord!” L-am urmărit pe furiș, cu câtă eleganța mânuia tacâmurile. -Nu ți-e foame, dacă stai, să-mi
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Acasa > Stihuri > Semne > NEBUN X Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului Nebun X O mică preocupare - sinceritatea, Da, o preocupare. Aduce moartea? Inutil, replică reptila din Hill. Doi lilieci au ales culoarea vernil. Vom scrie un nou roman, două, nouă, Elogiile vin și trec ca o rouă, Cea mai rară piatră - bunătatea, Cu ea se poate dărâma cetatea, E ca un berbec, urcă veseli
NEBUN X de BORIS MEHR în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352239_a_353568]
-
o luă în primire Deea de cum și-a întâlnit prietena. - Eu? De ce să fiu supărată? Cine ți-a spus? - Roby te-a văzut supărată și grăbită să intri în sala de curs când ai trecut pe lângă el. - Nu sunt supărată, replică ea puțin iritată. Am văzut că te așteaptă și m-am gândit să nu vă deranjez intimitatea. - Ce intimitate; Dadi? suntem doar prieteni ca și până acum și a vrut doar să mă întrebe cum mă simt după banchet și
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
nu este fiica familiei Farkas, ceea ce îi accentuează sentimentele rebele; ajunge să le spună celor ce o adoptaseră că refuză să îi mai asculte, pentru că, oricum, nu erau părinții ei. Faci ce dorești, noi nu te mai sprijinim, i-au replicat aceștia după o discuție mai dură, fără a trece însă vreodată la fapte... Maturitate adolescentină Ioana decide că trebuie să își vadă casa părintească, așa că inventează un pretext nevinovat și pornește spre cei ce i-au dat viață, întâlnindu-și
IOANA DUMITRIU – O VIOLONISTĂ APUSĂ PREA DEVREME (CAPITOLUL XXIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356361_a_357690]
-
românilor. Cred că ai reușit, după cum arați și după gradul pe care-l ai, a continuat el, privindu-l foarte atent pe Fănel. - Da, în linii mari. Fericirea este o noțiune greu de înțeles. Este foarte greu de explicat, a replicat Fănel. Pentru fiecare om este un altceva. - Da, sunt de acord. Poți fi fericit toată viața ori niciodată. Depinde ce ți-ai propus să faci ca să fii fericit. Adică, depinde cum vezi tu fericirea, ce te poate face fericit, a
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
apă, pentru a nu-i prelungi agonia. Diagnosticul de internare a fost: „Arsură de gradul II-III-IV la ambele membre inferioare, perineu, fese, antebrațul drept”. „Văzându-mă medicul m-a întrebat dacă am copii. Aflând că am trei copii minori, a replicat: „Mai bine nu-i aveai!”. După plecarea medicului de la reanimare, unui vecin de salon i se facea milă de el și-i dădea apă. „A doua zi, văzând că nu am murit, medicul și-a dat seama că am primit
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]