1,828 matches
-
suferit femeile, forțate astfel să rămână în căsătorii abuzive. Pentru a spori mărimea națiunii, atât din considerente economice (nevoia de forță de muncă pentru industrializarea forțată), dar și geopolitice (pretenția de independență față de Uniunea Sovietică), Ceaușescu inaugurează politica sa demografică represivă prin celebrul decret 770/1966, care interzice practic avorturile. Simultan, au fost interzise tacit și mijloacele contraceptive. Efectele nu au fost pe măsura așteptărilor; după cele două cohorte foarte numeroase din 1967 și 1968, trendul de scădere a fertilității a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
au fost pe măsura așteptărilor; după cele două cohorte foarte numeroase din 1967 și 1968, trendul de scădere a fertilității a fost reluat. De aceea, legislația anti-avort a fost înăsprită ulterior în 1985 și 1987. Vorbim despre o politică demografică represivă pentru că natalitatea nu a fost încurajată prin stimulente sociale (alocații, concedii, servicii, alte beneficii), ci prin coerciție și teroare, pedepsele pentru provocarea avorturilor fiind deosebit de dure. Unele regimuri comuniste practicau, de asemenea, politici pronataliste, dar aveau beneficii mult mai generoase
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
rolurilor tradiționale ale femeilor în sfera privată, unde regimul nu era interesat să promoveze egalitatea de gen, precum și reticența femeilor de a se implica în sfera publică. Latent, tipul de familie favorizat de politicile regimului era cel tradițional. Politica pronatalistă represivă, care voia să consolideze rolurile de mame și îngrijitoare, le-a deposedat pe femeile ce au trăit în regimul ceaușist de propriul corp și de propria sexualitate. Toate acestea s-au constituit în mecanisme de perpetuare a inegalităților de gen
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pentru redefinirea relațiilor de gen și între sexe, ci că ele au fost adesea efectele secundare ale unei abordări mult mai practice a femeilor și a problemelor lor"63,64. De fapt, acest aspect este și un efect al politicii represive și al terorii în masă. Arestările masive, detențiile și pedepsele capitale extrem de frecvente afectau mai ales populația de sex masculin. Ulterior, exterminarea bărbaților a fost agravată și de al Doilea Război Mondial, iar dezechilibrul demografic instalat nu a fost compensat
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
prezenți pe scena publică. Aerele de emancipare ale femeilor care vorbeau rusește nu mai aveau ce căuta, interzicerea avorturilor 87 putea fi văzută ca o măsură pozitivă, menită să ducă la creșterea populației. Dar treptat, regimul Ceaușescu devenea tot mai represiv, iar industria tot mai puțin capabilă să alimenteze nu doar mândria națională, ci mai ales magazinele cu produse de primă necesitate. Liderul care în perioada 1968-1973 convinsese pe mai toată lumea de bunele sale intenții, dezamăgea pe tot mai mulți. Pentru
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
considerată o victimă, dar nu a partidului, ci mai ales a opiniei publice. Dar nici una dintre ele nu a adus vreun serviciu cauzei femeii, sau feminismului. Dimpotrivă, prezența lor în conducerea comunistă din România poate fi asociată cu accente mai represive decât în alte țări est-europene, unde cele mai înalte posturi ale ierarhiei roșii au fost ocupate numai de bărbați. Dar evident, cauza răului trebuie căutată mai ales în incompatibilitatea totală dintre societatea românească interbelică, predominant rurală și preocupată de propria
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
1973), "Introduction", în A. Kollontaï, Marxisme et révolution sexuelle, La Découverte et Syros, Paris, 2001. Vălenaș, L., Cartea neagră a ceaușismului. România între anii 1965-1989, Editura Saeculum I.O., București, 2004. Partea a II-a CĂSĂTORIA, FAMILIA ȘI POLITICA DEMOGRAFICĂ REPRESIVĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU Regimul matrimonial în comunism Luminița DUMĂNESCU Abstract: In the present work I propose a theoretical analyse of the matrimonial behavior of Romanians under communism. I will expose some considerations on the following issues: ways and means of
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dobândea valențe penale. Cerințele medicale necesare pentru stabilirea conduitei terapeutice (natura manevrei avortive fiind esențială în determinarea tipului și întinderii focarului infecțios) se transformau astfel în mod pervers în elemente acuzatoare cu consecințe penale la adresa femeii, într-un continuum medico-juridic represiv care se țesea încet în jurul acesteia. Acest continuum medico-penal caracterizează practicile de obstetrică-ginecologie legate de creșterea natalității prin controlul și limitarea strictă a întreruperilor de sarcină. 4. Condițiile specifice de efectuare ale chiuretajului uterin Obținerea confesiunii asupra manevrei abortive sub
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare (vizibile cu precădere în discursul doamnei B.), despre nevoia de confort și promovare. Doamna A. a insistat pe acest ultim aspect, mai presant pentru ea decât orice alt aspect represiv al regimului: "din '81 până în '90 nu s-a dat nici un fel de concurs pe post. Totul a fost blocat. [...] mi s-a părut o mare nedreptate [...] pentru că eu voiam să ajung undeva mai sus și nu reușeam. A fost
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
discursul puterii, ce guvernează practicile sociale"700 nu poate fi analizat, la modul exhaustiv, din perspectiva strictă a unei critici a dominării. Chiar dacă accentul pe dominare este esențial, întrucât întâlnim multiple contexte în care sensul puterii este pur "negativ sau represiv, în delimitarea (sa a - adăugirea mea) potențialului subiectului uman"701, trebuie să avem în vedere, în același timp, un demers critic al libertății umane, pe care doar examinarea puterii dintr-o perspectivă mai cuprinzătoare o poate înlesni. Altfel, observă McKerrow
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mediu instabil și schimbător al relațiilor sociale"728. Criticul, prin urmare, trebuie să se concentreze asupra "microfizicii puterii"729 pentru a sesiza ce anume susține practicile sociale. În acest mod, constată McKerrow, putem concepe puterea drept forță productivă și nu represivă: "o forță activă, potențial pozitivă, care creează relații sociale și le susține prin intermediul aproprierii discursului, care "modelează" relațiile (respective - adăugirea mea) prin formele sale expresive"730. În spatele abordării lui Foucault, apreciază McKerrow, se află convingerea că "puterea care se exercită
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
retoricii, se extind atât asupra criticii dominării, cât și asupra criticii libertății. Nici una dintre abordări, zice criticul, nu este completă în ea însăși, cu toate că poate fi parcursă în mod independent. Aceasta deoarece, reamintește McKerrow, "într-adevăr, puterea statului există, este represivă și este disponibilă criticii. Și, în aceeași măsură, este adevărat că puterea este nu numai represivă, dar și, potențial, productivă, că efectele sale sunt ubicue, în viața socială și că aceste efecte sunt disponibile analizei"763. Cu toate că, remarcă McKerrow, practica
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
criticul, nu este completă în ea însăși, cu toate că poate fi parcursă în mod independent. Aceasta deoarece, reamintește McKerrow, "într-adevăr, puterea statului există, este represivă și este disponibilă criticii. Și, în aceeași măsură, este adevărat că puterea este nu numai represivă, dar și, potențial, productivă, că efectele sale sunt ubicue, în viața socială și că aceste efecte sunt disponibile analizei"763. Cu toate că, remarcă McKerrow, practica critică nu trebuie să se concentreze asupra amândurora, fiecărei dimensiuni trebuie, totuși, să i se acorde
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
parte de ele le prețuiesc, fără îndoială, mai mult. Tocmai acestea sunt libertățile pe care criticii regimului parlamentar pre-fascist din Italia, precum Mosca, Croce și Salvemini, le-au considerat atât de firești încât nu și-au dat seama cât de represivă avea să devină țara sub noul regim". Cetățenii români nu sunt dintre cei care nu au avut niciodată parte de libertățile democratice. Din contră, ei au experiența istorică care să le permită o evaluare mai puțin idealistă a regimurilor politice
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
s-a întors către Maslow ca spre un învățător, ceea ce predică Maslow este în conformitate cu noua lume, foarte diferită de aceea a lui Knut Hamsun care, după ce devenise celebru prin premiul Nobel pentru literatură, și-a manifestat simpatia față de un regim represiv, cum a fost cel nazist. Și Nietzsche, care poate a dat prin ideile sale, un fundament nazismului, credea în forța pedepsei ca motor al civilizării lumii. Spre deosebire de acest tip de intelectuali în care s-ar încadra și Hamsun, Maslow creditează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ar exista contraexemplul Chinei. Combinația capitalism în comunism este în cazul lui Florescu și a altor liber profesioniști, o struțocămilă superbă. Comunismul pretinde o egalitate a cetățenilor și pentru a o realiza e nevoie de o severă mașinărie birocratică și represivă. Comunismul așează individul sub stat, statul fiind considerat de la Aristotel, ca un organism pentru care mădularele aproape nici nu contează decât în măsura în care servesc organismul. Egalitatea cetățenilor înseamnă, întruna din etapele comunismului românesc, mizeria tuturor neprivilegiaților. Miliția, securitatea și partidul sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
anilor '80, putem înțelege mult mai bine și sensul apropierii mele de opera lui Mircea Eliade și decepțiile care i-au urmat. Mă grăbesc totuși să precizez: vinovat personal nu este însă de fapt nimeni. Doar sistemul și situația generală, represivă, care duceau pe multe planuri spre neînțelegeri, ambiguități și conflicte inevitabile. Să privim deci întreaga situație în față cu răceală. Nu este chiar foarte simplu, dar să încercăm. 1. Autor inițial interzis, Mircea Eliade intrase, ca să mă exprim astfel, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
neoficiale refuză această confuzie. Ei nu confundă o istorie și o cultură milenară și care va continua cu certitudine și după încheierea acestei ere (căci experiența dovedește prăbușirea inevitabilă a tuturor regimurilor dictatoriale) cu politica unui regim așezat pe baze represive, dar șubrede și efemere. Mulți intelectuali continuă să creadă, cu toată convingerea atât în continuitatea, cât și în viitorul liber al culturii române și consideră faza stalinistă și a cultului personalității doar episoade trecătoare, chiar dacă profund nefaste. Cine-și mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de partid. 3. Cultura română neînregimentată pe care o putem defini de tip umanist, liberal și pluralist nu pune neapărat în discuție ordinea socială existentă, dar aspiră din toată ființa sa la umanizarea și liberalizarea actualului regim inutil și nefast represiv. Ea crede în libertățile și drepturile omului, care în ordinea culturală se traduc prin libertatea circulației ideilor și persoanelor, prin ridicarea restricțiilor de călătorie, documentare, corespondență și a tuturor contactelor intelectuale, prin asigurarea libertății de creație și cercetare, prin desființarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost amenințată cu cele mai grave represalii, de la luarea hârtiei la reducerea drastică a dreptului de autor și chiar la desființarea fondului literar a cărui soartă, după recenta consfătuire, continuă să rămână incertă. Discursul amintit, mai violent și mai represiv chiar decât faimoasele teze din iunie, n-a fost publicat decât sub forma unui rezumat mult îndulcit. Dar participanții care l au ascultat au fost consternați și revoltați. Iar cei ce au putut urmări reacțiile scriitorilor participanți la această ședință
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată, pur propagandistică și represivă. Ea este o derivație a tezei leniniste a celor două culturi, interpretată în stil festivist, grotesc și terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării textului, fenomenul aberant al Cântării României nu se cristalizase încă. Dar toate notele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte, mai ales, au lovit în însăși substanța vitală a culturii române. îi va trebui un oarecare timp ca ea să-și revină, să-și recapete suflul. Tirania represivă a urmărit izolarea culturii române de cultura mondială clasică și modernă. Operația a făcut ravagii: au fost tăiate unul după altul toate izvoarele de acces la marile opere și instituții culturale care contraziceau, într-un fel sau altul de cele mai multe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
epocii chiar și cele mai oneste aveau din păcate și acest viciu originar inevitabil: erau corupte din start. Trebuie avute însă în vedere, în primul rând, în toate împrejurările, condițiile și constrângerile cu totul specifice ale celui mai totalitar și represiv regim din sud-estul Europei. în cazul Constantin Noica, pentru a fi drepți și onești până la capăt, se cere luată în considerare și o altă împrejurare. într-un fel, ea este hotărâtoare. Ea explică, în esență, întregul său comportament și limbaj
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la scară națională, tot mai perfecționate și în proporție de masă. Frica, oribila frică, dar atât de firească instinctului de conservare, a pătruns până în ultimele noastre fibre. Ea a făcut ravagii, fiindcă toți ne-am dat seama că în fața aparatului represiv individul era lipsit de orice apărare. El a fost transformat în tipul uman al dezarmatului perfect, integral, incapabil de cea mai mică rezistență. Nu vreau acum să speculez (deși faptul este posibil) pe tema fatalismului nostru congenital, a resemnării mioritice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cineva că situația este ireversibilă când a stat 15, 20, 25 de ani în închisoare? Și această categorie a fost cum bine se știe extrem de numeroasă. în România comunistă a funcționat deci perfect, impecabil și implacabil, legea supremă a aparatului represiv al statului totalitar modern: legea agravării crescânde-descrescânde. Orice organ represiv și de stat devine tot mai abuziv și lipsit de scrupule, mai feroce și mai fanatic, în funcție de locul pe care-l ocupă în ierarhie. Când se află pe un loc
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]