1,912 matches
-
senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc diferite învinuiri, arătându-mă cu degetul ca potrivnic noului regim. Revăd, retrăind momentul criminal al naționalizării, când economia noastră trece în folosul clasei muncitoare - sau mai bine zis în folosul prietenilor? din Răsărit, văd cum se face colectivizarea forțată a agriculturii cu mii de țărani harnici exterminați fiindcă se opuneau iadului colhoznic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
legitimare, sunt introdus într-un birou cu mai multe mese de lucru și cadre militare în activitate, mi se dă o foaie de hârtie cerându-mi-se repetarea declarației. Cu un calm stăpânit reproduc aproape cuvânt cu cuvânt declarația anterioară, retrăind momentele dramatice ale coșmarului prin care trecusem în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
petrecute și anumiți oameni m-au marcat pe toată viața. Traumele intens trăite nu se șterg din subconștientul omului și rămân depozitate așteptând doar un prilej pentru a se declanșa și a pune pe individ în starea de a mai retrăi încă acele momente cu intensitatea la care s-au înregistrat atunci. E necesar doar un indiciu minor care să influențeze și cel în cauză ajunge în situația nedorită din trecutul lui. Zilele acestea am distribuit un număr de volume printre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a văzut unde s-au dus bărbații. Nu a chemat ajutoare prin telefon. A fost prea tulburată ca să poată face asta, prea năucită pe moment de ceea ce i se întâmplase. Fără să poată controla acest lucru, trupul ei continua să retrăiască senzația limbii în ureche și a mâinii dintre picioare. Pielea ei, carnea ei își aminteau aceste batjocuri cu o perfectă acuratețe. Maggie abia începuse să-și revină, să se convingă că putea fi mult mai rău, că puteau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu vor trece de vîrsta de treizeci și trei de ani. Cum ar fi putut cuteza să trăiască mai mult decît Iisus Hristos mort, În chinuri groaznice pentru a-i răscumpăra pe ei, bieți păcătoși? Înaintea vacanței de Paște, erau puși să retrăiască sacrificiul lui Hristos care se dăduse pe sine jertfă pentru mîntuirea fraților lui, oamenii. Li se repeta: „Și-a vărsat sîngele pentru noi pe Cruce. SÎntem botezați cu sîngele Lui. A voit să ia asupră-Și toate păcatele lumii“. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dar nu hîrtia cu filigran sau cea velină și nici trăsurile Îl interesau pe tata cînd venea să-și vadă logodnica În Sud. Ce Îi plăcea lui era să regăsească imaginea mamei În viitoarea lui soție. În paginile În care retrăiește acea perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui: „Din ziua În care mama m-a părăsit, băiat mare fiind, pe drumul care duce spre bărbăție, rămăsesem cu rana aceea În suflet... Dar ai venit tu, cu aceleași gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
publicate după moartea tatei. Îl republicau pentru a-i aduce un omagiu! După moartea lui, el continua să asiste, livid și Încordat, la o căsătorie care naufragiase de mult, ca În acele povestiri science-fiction În care personajul e condamnat să retrăiască, repetînd la infinit, episoadele vieții lui care continuă să-l facă să sufere. Eram trist. Tata tocmai murise și eram necăjit că gîndisem urît despre cărțile lui, regretînd amar că nu vorbisem niciodată Împreună despre ele. Morala: dacă aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e o taină teribilă și minunată. O asemenea naștere ne face să ne naștem iarăși și noi. Îți urez ca bucuria din aceste zile s-o păstrezi mereu, așa cum și eu mi-am păstrat-o pe a mea, astfel Încît retrăiesc, cu o intensitate care mă Îneacă, bucuria nașterii copiilor mei atunci cînd survin nașterile din familiile copiilor mei“. Nu se putuse Împiedica să vorbească de o taină teribilă. Am recunoscut aici gîndirea autorului cărții Copilăria copiilor mei. Nu se interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se va simți urmărit din nou. Așa e normal, asta e neuroza naturală a oricărui criminal. Va începe să se întrebe ce ai spus, sau ce ai putea spune. Se va uita după va face legături. Își va stoarce creierii, retrăind fiecar conversație pe care a avut-o cu tine, până își va aminti că, poate odată, i-a scăpat un detaliu incriminant. ă și dacă eu nu-l cunosc pe tip? ă Oh, dar nu-ți face nicio iluzie, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
goală ca cea de azi. Cipriano Algor nu e un adolescent, nu-și poate petrece ziua întins într-un pat care de abia încape în camera minusculă, gândindu-se la Isaura Madruga, repetând cuvintele pe care și le-au spus, retrăind, dacă se poate da un nume atât de ambițios imaterialelor operații ale memoriei, îmbrățișările și săruturile pe care și le-au dat. S-ar putea gândi unii că cel mai bun leac pentru suferințele lui Cipriano Algor ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 6, pp. 125-l26) Textul are niște goluri, niște suprapuneri, niște falii, niște bifări - se vede că abia m-am Întors de la Paris. Nu atât Îl recitesc, cât Îl retrăiesc. Să fi fost către sfârșitul lui aprilie 1945. Armatele germane erau acum În derută, fasciștii Începuseră să se Împrăștie, În orice caz, târgul *** era de-acum, definitiv, sub controlul partizanilor. După ultima luptă, aceea pe care Jacopo ne-o povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tavă. După cum nu vrea nici să facă o listă cu toate plîngerile pe care le-a acumulat la adresa mea. Am găsit o cale de a ieși din impas, fără a fi necesar să ne Întoarcem iarăși În trecut și să retrăim durerea și, de data asta, mi-e clar cum am putea să clădim o relație și să ne integrăm una În viața celeilalte. Deci, ești convinsă că ar trebui să fac eu primul pas? o Întreb În timp ce ne punem hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-am mai regăsit-o pe fetița cu fundițe. Dar, când retrăiesc acele clipe, un sentiment de teamă împletit cu dor mă ajută să aduc la viață ceea ce nu poate fi uitat: copilăria. M-am apropiat și mai tare de oglindă. Voiam să ating cu degetele fetița din oglindă, dar teama că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niciodată. Când unul lipsea fiindcă era bolnav sau nu ieșea din casă în grupul nostru era tristețe. Îmi reamintesc cu aceeași plăcere cum am crescut sub umbra protectoare a copacului jucându-ne cu nisip și parfum de mușețel în păr. Retrăiesc adesea momentele petrecute alături de prietenii mei care acum sunt fie în oraș la o altă școală fie s-au mutat în alte locuri, fie pașii i-au purtat la alte școli înalte. Nutresc speranța că și ei își reamintesc de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
val” peste care trebuie să trecem. Cronos este scriitorul poveștilor noastre. Graba alunecării lui depinde de starea pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții noastre. Retrăind fericirea, suntem uneori neputincioși să înțelegem dacă momentul a fost vis ori aievea, iluzie sau fapt? Îndurerați, trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tare. Pământul jilav și umbrit e rece sub picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea, și retrăiesc câteva clipe același amestec de spaimă și încântare. La aproximativ zece metri de casă mă ghemuiesc în spatele unui arbust și aștept. O clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi știut că e important... Dacă ar fi știut că e important ? Cum să nu știe că e important ? Îmi smulg mîna și mă uit adînc În ochii ei. Rana și umilința de altădată Îmi revin În suflet și le retrăiesc din nou cu o forță care crește cu fiecare clipă și, brusc, presiunea e de nesuportat. — Ba da, ai știut ! mă trezesc strigînd. Ai știut exact ce faci ! Știai foarte bine cît sînt de disperată ! Din prima zi cînd ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără să vreau. Cum se uita la mine În soare, cu un surîs larg pe față. Cum a cumpărat iarba-neagră aducătoare de noroc. Stau Întinsă În pat, inima Îmi bate nebunește și revăd În minte, iar și iar, totul. Și retrăiesc, iar și iar, aceeași umilință. Aceeași dezamăgire. I-am spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gîndesc deloc la el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dat greș Într-o manieră atît de catastrofală. Nu-mi vine să cred că Jack chiar crede că eu... că el chiar crede că aș... Îmi revine În minte, din nou, șocul pe care i l-am citit pe chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scîrțîit. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui pluteau înapoi către ea. „Îți poți permite să faci o pauză... să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta... să trăiești mai mult în prezent. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spătarul fotoliului din față. Avionul micuț și verde care indica distanța parcursă abia ajunsese deasupra insulei Terra Nova. Amanda s-a foit în scaun. Să mergi la clasa economic era o tortură. Cum suportau oamenii condițiile alea? A închis ochii, retrăind, împotriva voinței, evenimentele ultimelor zile. Niciodată nu crezuse că era posibil să fie concediată de la Intercorp. Ce poziție confortabilă avusese acolo! Zboruri la clasa întâi și hoteluri de cinci stele de jur împrejurul lumii, numai ca să meargă să intervieveze celebrități pentru Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]