6,394 matches
-
copii foarte realizați, opt nepoți și vă am pe toți în sufletul meu!”), prof. univ. dr. Gheorghe Popa („Mă bucur că sunt aici! Cum să nu mă bucur dacă pentru câteva ore redevin copilul de altădată?! Mă bucur că-mi revăd profesorii, oameni care ne-au instruit și au contribuit hotărâtor la evoluția noastră ulterioară!”), prof. univ. dr. Mircea Varvara („Îmi manifest aceste emoții pentru că în Podu Turcului mi-am început cariera, am fost dirigintele acestei clase. Primele mulțumiri se îndreaptă
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
de persoane, dintre care 26 de nou-născuți până la un anișor, 98 de copilași de la 1 anișor până la 7 ani, 210 copii, cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani. La foarte puțini dintre ei le-a zâmbit norocul să-și revadă glia străbună, casa părintească și pe cei dragi. La fel precum și Domnica, soția lui Florea Maslovschi, soțul căreia și-a găsit sfârșitul în apele clocotinde de sânge ale Prutului, fiind împușcat de grănicerii sovietici la Lunca. Considerați „dușmani ai poporului
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
foame și ger, supraviețuind suferințelor cristice doar Vasile și Dumitru. Peste câteva luni, au îngropat-o, sub zăpadă și ghețari, și pe buna lor măicuță, sleită de puteri din cauza muncilor grele și foametei. Doar peste 35 de ani și-a revăzut soția și copiii, fratele lui Florea, Toader Maslovschi, care, fiind rănit în 1940, la Cotul Donului, s-a retras cu armata română în Țară, unde s-a tratat, apoi, aflând de persecuțiile românilor bucovineni, i-a fost frică să se
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
bine pe inginerul Donciu, fiindcă ni s-au dat amândurora ore la școala profesională recent înființată din Umileni, mie de română, lui de tehnologia meseriei sau cam așa ceva. După ce am plecat în ’90, revenind în urbea mea natală, l-am revăzut de câteva ori, ultima dată la o reîntâlnire a unei clase de absolvenți ai școlii profesionale. Am stat atunci la taclale și, sub impulsul unor păhărele de tărie, fostul meu coleg și-a descărcat sufletul. Divorțase de ceva timp. Dar
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
din râu, căci ziceau ăia de avuseseră inițiativa asta, apa cu salinitate ridicată ar fi exercitat o contrapresiune care ar fi zădărnicit întinderea lor. Povești!... Ele și-au reluat răspândirea când nimeni nu se mai aștepta la așa ceva! L-am revăzut așadar, privea cu un aer de nedumerire apa aceea negricioasă, străduindu-se parcă să distingă ceva în adâncul ei. Mi-a atras atenția pălăria lui cadrilată, cu boruri foarte înguste, cum nu se prea purta pe la noi. „Uite, întinsese mâna
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
că nu vrei să faci o figură modestă lângă dânșii!... Într-altă zi, pică Deliu Petroiu în calitate de președinte al unei comisii de inspecție specială pentru gradul I în școala unde îmi făceam veacul. Ne-am bucurat, ca de fiecare dată, revăzându-ne, și am avut prilejul să ne întindem la taclale, în fața unor mici atenții culinare, cu care onorata comisie era cinstită, de obicei, după îndeplinirea tuturor formalităților de rigoare în atari situații. - Stai să-ți spun una nostimă cu Todoran
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
VIATA LA PLUS INFINIT (5) Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului - Bună seara,nea Costele ! - Ce faci tinere ? Parcă incărcasei ieri ! întreabă portarul extrem de mirat, fiindcă nu era obișnuit să îl revadă chiar atât de repede. - Am uitat niște acte importante ,m-am întors din drum ! - Voi ,tineretul ăsta ,aveți în cap doar internet ! Nu-i mai răspunde ,fiindcă e grăbit. Și-apoi nu are cum să-l contrazică . Se strecoară tiptil
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
treburi care îți dau satisfacție, în mod sigur și locuitorii orașului sunt bucuroși că ai revenit acasă. Cine știe poate, într-o zi, mă voi întoarce și eu sau poate Virgil. Ambii suntem necăsătoriți. Poate, data viitoare, când ne vom revedea vei fi căsătorit. Nu pot să cred că nu ai ceva în plan din acest punct de vedere. Anton zâmbi într-un fel aparte, poate enigmatic, dar nu comentă. Îi răspunse doar că: — Neștiute sunt căile Domnului...Și atât! Ștefan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
bănui omul doar pentru că îi plac trandafirii și că îi cultivă! Ștefan începu să-și facă planuri. Avea nevoie de un motiv pentru a-l vizita pe Anton. Trebuie neapărat să fac drumul până acasă, cu ocazia asta am să revăd și eu locul natal. Ce să mai gândesc despre mine, sunt pe drept fiul risipitor, o văd atât de rar pe mama. Ce mai fiu sunt și eu! Noroc de telefoane căci altfel... Își planifică plecarea din Capitală, unde locuia
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
întâlnesc cunoscuții. Un prozator, M., despre E.: „Tăcut, ascuns. Stă singur. Știu câteva femei care au locuit cu el. Pe Prințesă nu. E o poveste mai veche. Prințesa a existat. Acum, sigur, nu mai e tânără; nu vrea să o revadă. De la Irene are o scrisoare, o citește mereu: i-a trimis-o după ce a părăsit-o. Are un fix: citește scrisoarea. O poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Scânteierea din ochii lor era dovada unui răgaz pe la vreun han, profitând de confuzia creată. Strânse din dinți pentru a-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde chiar și puterea lui ceda locul mizeriei cărnii. Revăzu atmosfera apăsătoare din cripta de la San Giuda. Ce deosebire exista Între trupurile la care se uita acum și acelea descompuse și mumificate, care zăceau pe fundul acelui soi de pâlnie infernală? Poate că, În doar câteva ceasuri, cele de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de mai multe ori pe scări, la el acasă, și numai dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce. Angiolieri Își ridică ușor bărbia, mijindu-și ochii. Era ca și când ar fi revăzut scena. Un zâmbet Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio. Și extraordinar de asemănător cu bijuteriile Antiliei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pasionați cititori de romane istorice polițiste, cu care de atâtea ori am schimbat idei și impresii. Alții, care, În schimb, au contribuit nemijlocit la text, Începând cu redacția editurii Mondadori, care a Îngrijit cu inteligență corectura și tipărirea manuscrisului revăzându-l În mai multe rânduri și răbdându-mi, până la exasperare, toate indeciziile. Sau ca Giampaolo Dossena, din ale cărui cărți despre Dante am extras mult din culoarea poveștii. Și, În sfârșit, Piergiorgio Nicolazzi, agentul literar care a urmărit Întreprinderea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Paris ploua torențial. Mai fusesem aici În câteva rânduri, euforia primului contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre ele cu atingeri la sfera istoriei, firește - defect profesional scuzabil, sper -, dar și altele, care-mi plăceau, pur și simplu, pentru că erau frumoase, interesante și atractive pentru gusturile mele pervertite de farmecul balcanismului funciar și iremediabil de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai complex dintre toate? - Mă rog, dacă o luăm așa... În plus, o pagină - și aceea scoasă din context - nu se cheamă teorie. - Să-i spunem atunci ipoteză. Vă deziceți cumva de ea? - Nu neapărat, dar... - Mister Adam, vreți să revedem Împreună textul? Îl am la Îndemână... Dacă mi-am păstrat calmul la aceste cuvinte și la modul natural În care Zoran a scos din buzunar câteva foi de hârtie - aduse special pentru această discuție, era clar -, performanța s-a datorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar, ca și când mi-ar fi ghicit gândul, femeia a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea „ne revedem la Consiliu”, mi-a pus familiar mâna pe piept, privind fix locul de contact al degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul. Probabil că acolo, la trecerea dintre birou și coridor, era o zonă care ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la despărțirea survenită dintr-un capriciu al ei, dar pusă, bineînțeles, În seama mea - era infailibilă În genul ăsta de stratageme -, a privit prin mine ca printr-un obiect de sticlă, deși avea ochii fixați Într-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cărți citise Metodiu cu banii luați pe oile vândute. Vorba ceea: ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză! După prânz, se despărțiră vărsând zece rânduri de lacrimi. Făgăduindu-i lui Dărăban cu jurământ să-l revadă cât mai curând, Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova la ora cinci. O, dulce plai al Moldovei! Dacă din inima dealurilor Vasluiului o iei în sus pe lângă vechile podgorii domnești pe drumul numit acum „drumul forestier” și dacă ajungi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca să primească cincizeci de bice și să i se taie o mână. — Îmi închipui. — Și-atunci? — Dumneavoastră trebuie să rezolvați această problemă, nu eu. Dar puteți fi siguri de un lucru: că dacă nu-l aduceți, n-o să-i mai revedeți niciodată pe ceilalți. — Nu cred că sunteți în stare să omorâți niște oameni nevinovați, interveni egipteanul Amed Habaja, care până atunci nu deschisese gura decât pentru a da bună ziua. E împotriva credinței noastre. Coranul spune că... Știu foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară vecină, ascultînd pînă la demență o limbă necunoscută din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o oră Într-o gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu Îl confunzi. Așa trăim cu amintirea ștearsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea nici nu-i răspund la salut și cînd se lovesc de el se scuză bîiguind: Pardon, eram În contre-jour. Și astăzi revezi cu stupoare această galerie parcă smulsă din adîncuri și suspendată aici după cine știe ce proiect excentric, la etajul patru al unei clădiri gigantice purtînd numele impropriu de Casa Scînteii - o scînteie care nu luminează, dar durează de aproape patru decenii. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]