7,645 matches
-
în străinătate, de a lua contact de timpuriu cu marea cultură; voiajele în Italia din 1870-1872, stagiul parizian din 1884-1885, ca și frecventele sejururi pariziene ulterioare, l-au pus în legătură cu tendințele literaturii fin-de sičcle; pentru Macedonski, faptul va marca marea revelație intelectuală a vieții sale, deoarece el s-a transformat în poet adevărat și din impuls mimetic extern: observînd ce fel de poezie se scria în Europa vremii sale și constatînd că putea scrie și el la fel, Macedonski a prins
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
festivitatea premierii va fi întâlnirea cu acel bărbat din visul meu. Așa încât, în căldura uleioasă a premiilor, am cercetat cu atenție sala, am examinat fețele bărbaților veniți la ceremonie, iar pe când mă apropiam de microfon, ca să mulțumesc, am avut următoarea revelație: bărbatul fatal, din visul meu, era de fapt actorul principal din filmul lui Vajda. Era doar o imagine dintr-un film tulburător și ilicit. Era aventura trăită în acea istorie pe care am povestit-o în Fantoma din moară și
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
canal. Mă dureau umerii de la căratul atâtor cărți; picioarele-mi erau leoarcă, după ce călcasem în bălți fără să le observ, iar bășica de pe un picior, întruna frecată de pielea udă-a pantofului, mă durea la fiece mișcare. Deodată am avut revelația că toate astea, în loc să fie simptomatice pentru o viață văduvită de voioșie și râset, erau comice la culme. Simplul gând că singură-mi pusesem atâtea bețe-n roate mi s-a părut brusc nostim și caraghios, încât slăbiră funile nemiloase
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
putem interpreta fragmentul cam așa: "Ai zis-o bine, prietene. Parcă-aș fi zis-o chiar eu!" și în acest punct ar trebui să bifăm și cel dintâi simptom de "urbanizare". E vorba de o "tresărire", de o mică deocamdată "revelație", tânărul își dă seama că de acum înainte viitorul său s-ar putea - totuși - să se înscrie în orbita orășenească! Ca firele de nisip care se tot scurg din clepsidră până nu mai rămâne una clipele "țărăniei" se scurg și
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
pe calea experienței, o idee nu are sorți de a se impune, iar spiritul nu se lasă verificat și nici prezis la scară umană. Numai că Basarab Nicolescu încalcă convenția și se molipsește de limba vracilor, vorbind despre iluminare, inspirație, revelație, putere dumnezeiască și despre taina ireductibilă a lumii. Și, mai ales, de neputința omului de a cunoaște tot. Pe toate aceste tresăriri de apostazie doctrinară le găsim în cele două volume purtînd titlul De la Isarlîk la Valea Uimirii, o antologie
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
divin. Cînd un nivel intervine asupra altuia avem de-a face cu ceea ce teologii numesc miracol, fenomen rar și de obicei insesizabil. În fine, cînd un om primește informații provenite din alte niveluri, el are parte de inspirație sau de revelație. Cînd însă omul aflat pe nivelul lui încearcă să înțeleagă alte niveluri, el resimte precaritatea logicii aristotelice, pe care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
de roman" care, apărut în 1993, nu s-a bucurat de receptarea meritată: Mătușile din Tel Aviv. Dar nu volumele care îl alcătuiesc, în sine, îl fac să fie atât de important, ci ceea ce conțin ele. Întâi și-ntâi, o revelație din domeniul biografic, cu ample reverberații la nivelul structurilor și, mai ales, al eticii operei lui Radu Cosașu. În Mătușile din Tel Aviv - un volum, repet, aproape ignorat la apariție, din păcate - ni se dezvăluie pur și simplu unul dintre
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o procură, separat, „delicatesa" Cinci ani cu Belphegor, dar și Opere IIIîn întregul său, este că Radu Cosașu a fost, ani de zile, unul dintre cei mai bine structurați postmoderni ai noștri. Postmodern nu în sensul lui
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
chiar și dezlânate cum sunt. În filmul lui Z u i awski interesantă este încercarea de aglutinare a unei lumi în fărâme și mentalitatea care determină spațiul de joc. Întâlnirile duc către nicăieri, iar la un moment dat Yobbo are revelația manipulării sale de către o instanță care este inaccesibilă, altfel decât prin identități de camuflaj: scriitorul. Autorefe-rențialitatea închide în ea nevoia de atenție, nevoia de a-și face simțită prezența a unei generații care nu prea știe ce să facă cu
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
lucruri care s-ar putea întâmpla între timp, mi-am imaginat că eu voi asista la acest sfârșit, dacă aș fi cumva iertat și m-aș întoarce la vârstele matusalemice de la începutul omenirii. Mi-am amânat cât am putut această revelație, dar ea s-a acutizat profund când am trecut pragul Muzeului de Artă din Timișoara, un palat baroc, dominând una din laturile Pieței Unirii, ca o mărturie a unui trecut nu foarte îndepărtat, civilizat și somptuos. Galeria de la parter, undeva
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
și călători intens, cunoscând astfel Spania, dar și alte țări europene. În 1979 urmează masteratul la Universitatea din Texas, Austin, unde obține apoi și titlul de doctor. Debutul său literar cu volumul de povestiri Bătălia trecutului, 1983, este o adevărată revelație pentru cititori și critici, deschizând o bogată serie de opere narative care cuprinde 8 romane - Tigrul alb, 1985; Dorințăde noapte, 1993; Zborul cenușii, 1995; Cealaltă dragoste a Dianei Abril, 2002; Priviri adânci, 2003; Ora albastră, 2005; Murmurul femeii balenă, 2007
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
din Timișoara a recuperat găsind și amenajînd hale, zone dezafectate. Decorul lui Buhagiar îl include cumva pe spectator. Jocul actorilor presupune alte resurse, alt registru, mult mai multă implicare, concentrare, o altfel de dozare a impactului cu publicul. Marea mea revelație și marea descoperire a lui Alexandru Dabija este actorul Călin Chirilă, excepțional în Jupîn Dumitrache. Un actor cu o forță uriașă, care trage spectacolul după el. Un actor ce ară spațiul de joc, un actor ce pare ubicuu, un Jupîn
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
să existe și una mai jos. Exclus. Scuze. Subiectul era o carte frumoasă, scrisă pe înțelesul profanilor, despre câteva dintre problemele pe care încearcă să le deslușească lingviștii. N-am fost însă în stare să-mi scot din minte sumbrele revelații despre limba vorbită de români influenți de astăzi și temerile insuflate de înfiorătoarea degradare pe care această limbă o reflectă.
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
acest motiv, Manolescu lasă impresia că a devenit critic fără să-și propună asta. El nu s-a construit sub imperiul unei voințe, ci s-a ridicat din imboldul unei fascinații. De aceea, itinerariul său spiritual se petrece sub înrîurirea revelațiilor pe care lectura i le-a dat. Nu oamenii l-au marcat și l-au inspirat, ci cărțile. Iată motivul pentru care afirmă că „despre personajele din literatură păstrez imagini mult mai puternice decît despre oamenii pe care i-am
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
înțeles ca rezultat al unei intenții lucide. Pentru critic, frumusețea nu stă într-o crustă sensibilă, ci într-o proporție ieșită dintr-un calcul inteligent. Din acest motiv, criticul nu pare să guste frumosul natural decît atunci cînd îi provoacă revelații intelectuale, cum s-a întîmplat cu bolta cerului în emisfera sudică, cînd a constatat că stelele erau altele decît cele cu care fusese obișnuit acasă. Frumusețea ori este expresia unei ordini, ori nu este. Tabelul lui Mendeleev, alfabetul sau cele
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
patrii. Ecouri din Văcărești și din cronici, plângând de răul lumii, de proasta ei tocmire se amestecă în această lungă tragere la răspundere, mai degrabă decât cerere de ajutor. Rugăciunea, după tiparul pașoptist, al oamenilor care trăiesc cu presimțirea unei revelații, își conține și soluția. Lumina așteptată se revarsă, binevoitor, peste neamul greu încercat. Păstorul întristat, pe care Anton Pann o va pune pe muzică, e o idilă, cu intrigă simplă și departe de ecouri metafizice. Natura consimte spontan la durerea
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
din legendă și trecându- le în domeniul factual pozitiv. În special dosarele „cazurilor” din perioada stalinistă - eliminarea lui G. Călinescu și a asistenților săi de la catedră, momentul 1956 în viața studenților de la Filologie, exmatricularea lui Nicolae Manolescu - conțin mărturii și revelații de primă mână, în măsură să ajute la eliminarea unor „pete albe” ale istoriei vieții literare din România anilor ’50-’60. Accentul pus asupra nivelului factual, dezvăluit încă din subtitlul cărții, are și o oarecare miză polemică. Se vorbește azi
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
încheind „Madame George”, Van Morrison pășește - calcă la propriu - într-o altă realitate, mușcând cu un soi de brutalitate obosită și catifelată din ceea ce Greil Marcus numește „vorbitul-în-limbi”, glosolalia, din cântecul „Listen to the Lion.” Și, ascultându-l, are o revelație - discutabilă, ca orice revelație, dar perfect coerentă: „Mi s-a părut cel mai evident lucru din lume că de la prima la ultima notă discul Astral Weeks nu e decât versiunea cântecului «In the Midnight Hour...» [al lui Wilson Pickett].” Îți
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
Morrison pășește - calcă la propriu - într-o altă realitate, mușcând cu un soi de brutalitate obosită și catifelată din ceea ce Greil Marcus numește „vorbitul-în-limbi”, glosolalia, din cântecul „Listen to the Lion.” Și, ascultându-l, are o revelație - discutabilă, ca orice revelație, dar perfect coerentă: „Mi s-a părut cel mai evident lucru din lume că de la prima la ultima notă discul Astral Weeks nu e decât versiunea cântecului «In the Midnight Hour...» [al lui Wilson Pickett].” Îți trebuie, într-adevăr, mult
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
Felicia Antip Deghizarea în raționament riguros științific este cel mai mare compliment pe care gândirea aștiin-țifică, bazată pe intuiții, pe revelații și pe alte forme de cunoaștere neverificate experimental, îl poate aduce gândirii științifice. Acest tip de fățărnicie este calul de bătaie al unei cărți care atacă din mai multe direcții o specie inventivă de oameni ai cărții: pe cei care
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
diverși autori caută soluții de compromis. Frederick Crews le consideră inconsecvente, de neluat în seamă. El demontează, pe rând, demonstrațiile celor care conchid că „nu există decât o deosebire semantică între percepția științifică și ceea ce, în termeni religioși se numește revelație" (Frederick Pollack), că evoluția ar avea un scop, că ea ar fi menită să ducă spre mântuire (John H. Haught), că păcatul originar „face parte din pachetul biologic" (Michael Ruse), că Dumnezeu a modelat evoluția și a orientat materia în
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
la 12 decembrie 2008. Vrednic să confirme definiția dată sculpturii de către un înaintaș norocos - o artă „teribilă și totodată inefabilă" -, Vasile Gorduz ne lasă o memorie saturată de izbînzi care obligă. Îi incumbă acestei prime Retrospective, să le asume, în revelația lor coerentă. Suscitat de Expoziția GORDUZ din 2003, de la Muzeul de Artă din Cluj, omagiul transcris aici este unul din documentele privind această originală, perenă energie expresivă, ce va înrâuri neîndoielnic durata noastră creatoare. (D.H.) Printr-o analogie sezisantă cu
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Ce era sigur e că lucrând la acest spectacol, nu mai eram aceiași în interiorul nostru. Cu acest spectacol care ne-a adus numai bucurii am plecat cu autocarul în deplasări spre festivalurile primăverii. Întâi la Buzău. Acolo am avut prima revelație, acolo am înțeles ce nu au știut cei care „fac evenimentul". Pentru că, atunci când Dumnezeu te mângâie pe cap neștiutul devine știut, totul se schimbă, viața ți se descifrează, viața cu sensurile ei adânci și dimensiunile cosmice. Publicul a înțeles asta
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
om, o trăire care îi răstoarnă înțelegerea și îi deschide o altă perspectivă. E o răscolire de pe urma căreia devii cu totul altul decît erai. Hapaxul e varianta laică a drumului Damascului, arătarea numenului și dezvăluirea nenumitului, e trauma aducătoare de revelații. Deși termenul l-a împrumutat de la Jankelevitsch, motivația care l-a îndemnat pe Onfray să se oprească asupra lui a fost biografică. Fiind la un pas de moarte în urma unui infarct, Onfray a trecut prin hapaxul vieții sale, moment din
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
fi comparate cu acelea din trecut. Orchestra a sunat impecabil sub bagheta unui tânăr dirijor care se afirmă din ce în ce mai mult pe arena internațională: Andris Nelsons. Deși cunoscutul tenor al momentului Jonas Kaufmann a lipsit din motive de sănătate, am avut revelația să cunosc un excelent tenor wagnerian, Klaus Florian Vogt, care de la primele fraze muzicale a dovedit că are voce specifică, potrivită pentru Lohengrin, cu o culoare timbrală caldă. Vogt a cântat absolut impecabil, interpretând personajul cu o mare noblețe. Are
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]