2,703 matches
-
PMS-ul a devenit iar teroarea mea personală. După ce s-a născut Tanya au revenit crampele induse de hormoni și modificările ciclice nemiloase Împreună cu denaturarea realității ce putea deveni periculoasă. Apartamentul nostru era la etaj. Uneori părea perfect logic În cadrul reveriilor mele fericite de mamă tînără ideea că dacă aș scăpa-o pe Tanya, direcționînd copilul cu tot cu coș peste balustradă, aceasta ar pluti ușor pînă la podea și apoi aș putea coborî scările, ridica copilul Încă instalat confortabil În coșul său
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
meu era capabilă să mă convingă că aceasta nu ar putea fi o idee bună. Dar nu exagerez spunînd că am luptat cu impulsul respectiv, și mă Întreb cîte mame stau În Închisoare deoarece nu au putut diferenția o asemenea reverie de realitate În timpul perioadei post partum. Nu avea nimic de a face cu dorința de a răni copilul sau cu depresia post partum, ci mai degrabă cu o inabilitate temporară de a distinge fantezia de realitate. Atunci cînd am rămas
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și avea determinarea unui războinic În a respinge orice ar fi atacat-o pe ea sau trupul ei. Xena, frumoasa prințesă războinică din serialul de televiziune, a fost de fapt una din figurile pe care ea le-a folosit În reveriile ei. Și eu am avut parte de ședințe de psihologie energetică de la David, una dintre temele abordare centrîndu-se pe a nu leșina cînd Îmi voi vedea fiica tăiată. În ziua operației, În afară de echilibrarea Tanyei, am insistat să o echilibrez de
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” o dedică tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din Întâmplarea cea mare (1927), unde scriitorul se abandonează, nu o dată, reveriei provocate de însemnele istoriei românești sau a altor meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez. Prezentul se impune, de asemenea, atenției călătorului, care surprinde
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
de vedere literar de eteroclită. Proza scurtă însumează narațiuni și articole, însă granițele dintre specii sunt, la autorul Bisericuței din Răzoare, cu totul fluide. Scrierile clasabile sub genericul „articole” includ, dacă nu sunt (integral sau în bună parte), evocări lirice, reverii, note de călătorie, amintiri, portrete, confesiuni; povestirile, nuvelele și romanele conțin poezie, reflecție, comentariu, adesea cu iz de predică. Epicul e inundat, nu rareori, de lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
război mondial, înscriindu-se într-o tendință a literaturii moderne (André Gide, Alain-Fournier) de explorare a unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
trecut, din viitor” și istorie are pielea și apoi „mă azvârli În sus” și astfel evanghelie are pielea și În atingere e deja, prin aura care e prezentă, iubire divină, „e ora mea de-acum, mai vie/decât lumina-n reverie/și simt miracole cu mult mai mari/ În clipele venind/decât În anii rari”. Trecut dinspre viitor și apoi clipe venind ca miracole fără egal. Suntem deja Într-o altă mișcare, din legea percepției În cea a semnificației, intrând mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele presimțite, prevestite și transfigurate poetic s-ar fi Întâmplat cu adevărat. E mai curând vorba de presimțiri, temeri neguroase, iluminări asociate unei resemnări specifice reveriilor. Drept care, ciobănașul solitar, care se imaginează vorbind cu mioara lui, murind violent și căsătorindu-se alegoric Îmi apare - am scris undeva - ca unul dintre intelectualii români arhetipali. Pledez, prin urmare, pentru pluralitatea sistemelor educative, pentru restituirea actului didactic și pedagogic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
păgân? Antecamera unei tragedii menite să sfâșie calmul unui paradis necreștin? Câte ceva din toate, și poate nimic. Fiindcă, de fapt, printr-un efect de o mare subtilitate, tot ceea ce urmează după dezvăluirile miraculoase ale oiței preferate nu este decât o reverie prelungită, imaginea morții ca o contopire În univers. Balada Miorița Își păstrează, fără Îndoială, intactă capacitatea de fascinație și misterul. Ea face parte din șirul capodoperelor fără autor ale literaturii universale. Dar toate acestea țin de un succes estetic și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Înregistrată (casetofoanele de acasă și cele de la discotecă) au configurat ambianța culturală a satului românesc Într-un mod masiv schimbat. Unde e locul Mioriței În noua configurație? Poate printre pensionarii fostelor CAP-uri. În mod sigur În manualele școlare. În reveriile elitei. Nu e semnificativ că una dintre ultimele anchete cu privire la Miorița a lansat-o, cu ani În urmă, tot o publicație literară (revista Tribuna)? Și asta doar pentru a Încerca să răspundă la Întrebări ținând de hermeneutica profundă, practicată de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mesagerul, Iași, 1997; Fiara melancolică, Botoșani, 1999; Carnete maro, I-II, îngr. și pref. Adrian Alui Gheorghe, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Aurel Dumitrașcu, „Furtunile memoriei”, RL, 1984, 51; Cristian Livescu, „Furtunile memoriei”, CRC, 1985, 8; Al. Călinescu, Elegii, reverii, întâmplări, CRC, 1987, 23; Nichita Danilov, Despre întoarcerea berzelor sau Despre poemul de aur, CRC, 1990, 39; Coșovei, Pornind, 97-101; George Vulturescu, Aurel Dumitrașcu, „Mesagerul”, PSS, 1992, 12; Țeposu, Istoria, 102-103; Mircea Bârsilă, „Mesagerul” lui Aurel Dumitrașcu, „Calende”, 1993, 2
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
călătorului se înscriu într-o armonie morală, în acord cu dimensiunea sacră a naturii. Senzualitatea intelectualizată oferă pagini de proză poetică impresionistă: un foc pe munte în amurg e o sculptură de aur, de rubin și topaz, o poartă spre reverie mistică, iar florile închipuie bijuterii pe fondul de catifea al mușchiului. Imaginii i se adaugă parfumul florii, autoarea delectându-se într-un excurs terminologic, atentă la denumirea latină din tratatul botanic, dar și la numele - multiple - din zestrea limbajului popular
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
1936), Panait Istrati trimite fragmentul Călugări de la Sfântu-Munte, care va intra în volumul În lumea Mediteranei (8/1934), Mircea Eliade colaborează cu studii și eseuri (Pentru cultură și contra politicii culturale, 3/1934, Tehnica și educația culturii spiritului, 4/1935, Reverie și automatism mental, 5-6/1935, Contemplația, 7-8/1935, Maica Domnului, 6/1936), iar Constantin Noica cu eseul Împăcare cu lumea (9-10/1936). Lucian Blaga publică Orizonturi temporale (5-6/1935, fragment din Orizont și stil), iar Tudor Vianu articolul Între individual
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
intimitatea ființei și lume, concepută ca o traversare armonioasă prin peisajele imaginației, stârnite de cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau de Ion
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
Luminilor, I-II, pref. trad., București, 1986; Emil Cioran, Tratat de descompunere, București, 1992, Căderea în timp, București, 1994, Evreii-un popor de solitari, București, 2001; Gaston Bachelard, Apa și visele, București, 1995, Aerul și visele, București, 1997, Pământul și reveriile voinței, București, 1998, Pământul și reveriile odihnei, București, 1999; Albert Cohen, Cartea mamei, București, 1995, Frumoasa Domnului, București, 2000; Vadime Elisseeff, Danielle Elisseeff, Civilizația japoneză, București, 1996 (în colaborare cu Irina Diana Izverna); Nina Berberova, Acompaniatoarea. Boala neagră. Trestia revoltată
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
1986; Emil Cioran, Tratat de descompunere, București, 1992, Căderea în timp, București, 1994, Evreii-un popor de solitari, București, 2001; Gaston Bachelard, Apa și visele, București, 1995, Aerul și visele, București, 1997, Pământul și reveriile voinței, București, 1998, Pământul și reveriile odihnei, București, 1999; Albert Cohen, Cartea mamei, București, 1995, Frumoasa Domnului, București, 2000; Vadime Elisseeff, Danielle Elisseeff, Civilizația japoneză, București, 1996 (în colaborare cu Irina Diana Izverna); Nina Berberova, Acompaniatoarea. Boala neagră. Trestia revoltată, București, 1996, André Pieyre de Mandiargues
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Stănescu, Horia Nițulescu, Grigore Popa, Coca Farago, Vlaicu Bârna. Sub titlul Sunt frate cu un fir de iarbă, Pericle Martinescu e prezent cu poeme în proză. Romanul și nuvela sunt ilustrate de Mihail Șerban (Vedenia, Într-o primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
nouă” ș.a. Egală cu ea însăși de la primele acorduri, poezia adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
nu se confundă întocmai cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din deceniul anterior își leapădă bucuros armura donquijotismului lucid în favoarea unui nedisimulat epicureism al lecturii. Ce îl interesează nu este să facă o istorie a jurnalului intim (deși
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele Trică sau Anselmus), tip de singuratic vagant, inadaptat, uneori pradă reveriilor, alteori în conflict cu lumea (cu banalitatea urâtului, cu răul), mai mult, hipersensibil, nevrotic decât un revoltat furios. Prozatorul construiește parabole delicate care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
din 1987). Demonstrând complexitatea creației (prima parte) și a trăirilor sufletești (partea a doua), studiul evidențiază drama poetului și a „omului politic, „balansând” între „afirmarea de sine și jertfirea de sine”, între „introvertire și extravertire, între sine și ceilalți, între reverie și acțiune”. Alături de versurile mobilizatoare, pline de optimism, tulburător patriotice, exegetul descoperă filonul reflexiv al creației lui Goga, propunând o înțelegere echilibrată a întregului și rejudecarea ansamblului, atât din perspectiva poeziei, cât și din aceea a publicisticii, considerată de comentator
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]