1,380 matches
-
hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl ținea întotdeauna jos, lângă căpătâiul patului, dar targuí-ul îl îndepărtă puțin cu piciorul, aplecându-se și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în mână și cu un revolver regulamentar la centură. Și ochii săi, tot ce se putea zări din chipul său, spuneau limpede că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la corp care să pună capăt acelei situații jenante. Dar își dădu seama că targuí-ul era mai înalt și mai puternic, și chiar în cazul puțin probabil că ar fi putut să-i ia pușca, adversarul său mai avea un revolver, o spadă și un hanger. Singurul lucru pe care-l putea face era să-și ia rămas-bun de la o rapidă înaintare în grad și să se roage ca lucrurile să nu se complice și mai mult. Să moară la douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
astă dată, înainte ca întunericul să se lase de tot, o umbră se ivi dintr-un palmier, sau poate chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră a țevii revolverului se opri la o palmă de ochii lui. Liniște! ceru. Nu vreau să vă fac nici un rău. Guvernatorul Ben-Koufra nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră a țevii revolverului se opri la o palmă de ochii lui. Liniște! ceru. Nu vreau să vă fac nici un rău. Guvernatorul Ben-Koufra nici nu se clinti. — Ce vrei, atunci? Pe oaspetele meu. Știi cine sunt? — Bănuiesc Făcu o pauză. — Dar oaspetele tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că dacă nu-mi dă oaspetele, o să-l omor și pe el. — Ești nebun! — Nu, sunt targuí - făcu un semn cu arma. Acum, du-te și ține minte: peste o săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă. Pe-aici! îi spuse. Anuhar-el-Mojkri făcu doi-trei pași și se întoarse la timp ca să-i vadă dispărând în umbra pădurii de palmieri. Apoi o luă la fugă spre luminile palatului. — Abdul-el-Kebir a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părăsească adăpostul pentru totdeauna. își spălă rufele la fântână, se spălă și el, aproape pe tot corpul, profitând de întuneric și de pustietatea cartierului, iar a doua zi dimineața, când soarele se înălță pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere. Se opri în casbah, unde mâncă până se sătură, bău un ceai clocotit, tare și dulce, care făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sirenele urlând și, aproape în același moment, în partea de sus a bulevardului, oamenii începură să aclame și să aplaude. Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targuí-ul băgă mâna în sacul de piele și căută culasa revolverului. Alți motocicliști, acum în formație, își făcură apariția în curbă și, la zece metri în spatele lor, înaintă foarte încet un automobil negru mare, închis, ce ascundea aproape complet altul descoperit, în care un bărbat așezat în spate saluta mulțimea ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă sacul cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu un salt și ajunse din doi pași la trei metri de mașina deschisă, cu revolverul armat și gata să tragă. Bărbatul care răspundea la ovații și urale cu brațele ridicate îl văzu aproape imediat, groaza i se întipări pe chip și întinse mâinile în fața lui, cu palmele deschise ca să se apere, în timp ce lăsa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de jos se auzi zgomotul unei uși care se Închide și zumzetul ascuțit al liftului. Josef făcu un pas spre draperie și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus În apărarea ta, Anna? Frumos Îți mai șade! Anna, cu ochii țintuiți În podele, Își frământa mâinile subțiri. Nu știu ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Josef ridică paharul, Își ascunse fața și Îl urmări cu privirile peste buza acestuia. Apoi auzi destul de limpede un țipăt. Polițistul se opri, iar Josef, privind neliniștit În jur după un chelner, se ridică și lăsă câteva monede pe masă. Revolverul atârnat Între picioare Îi provocase o rosătură dureroasă. — Guten Abend. Polițistul cumpără un ziar de seară și se porni mai departe, pe stradă. Josef Își puse degetele Înmănușate pe frunte și le coborî umede de transpirație. Așa nu merge, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevărata liniște, când taximetrul se opri și fiecare om din cafenea Încetă să mai vorbească, iar femeia continua să țipe „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Cineva spuse „Die Polizei“ și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purpurie de semnal strălucind pe fondul alb, flacăra focului din sala de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se pot obține astăzi după o zgârietură pe țeavă. Crima era din ce În ce mai nesigură an după an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Acum era deja ceva mai departe de scena crimei sale. Avea prieteni la Istanbul. Josef Grünlich se decise să meargă mai departe. Decizia odată luată, el se lăsă iarăși pradă unui vis de triumf. Îi trecură prin minte imaginile unor revolvere scoase cu iuțeală, voci care i se adresau. „Uite-l pe Josef. Cinci ani deja și n-a fost niciodată găbuit. El l-a ucis pe Kolber la Viena.“ „Budapesta“. Dr. Czinner se opri din scris ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă tăcut pe spate, rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]