2,803 matches
-
insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, care va să zică, fiicele și fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. Partea a II-a Go West! Mihaela: Helloismul Amânând anii ’80 (Doamne, ce o mai rupem la fugă de sursele hard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam’am, this is private property!”. La chestia asta am rămas crucită. Cum adică să nu intri în orice codru, pe orice plajă, pe orice munte? Habar n-aveam că un personaj ridicol, cu bundiță și burtă, senator țărănist, o să fie ctitorul aceleiași prohibiții în România lui 1999. Da’ mă rog, la noi private e cam goală de property, că pădurile se taie în disperare... Am descins în SUA după un zbor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe viu experiența ero-tanatică a libertății. S-au implicat unii cu risc necondiționat, alții cu un risc mai soft în tot ce s-a petrecut atunci pe străzile acestui oraș care își trăia momentele de groază și de grație. Partea ridicolă a poveștii mele este aceea că, înainte de acel moment, păream cea mai vizibil marcată de revoltă. Nu mai reușeam să mă cenzurez deloc. Băieții și fetele de la cooperativa prestări servicii de informare erau de mult la datorie, mă supravegheau atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-mi place prizonieratul în nici un trecut. O să-mi reproșezi că am pierdut firul și că eu povesteam despre solidaritatea specială care se crea între oameni în regimuri ostile. Nu, Mircea, nu am uitat Câr-Mâr-ul deloc. Dacă nu-ți par ridicolă, Câr-Mâr c’est moi. Eu cea de acum, cu toate ale mele, nu aș mai fi eu dacă nu aș purta amprenta unicat a fiecăruia dintre acei prieteni ai mei și a noastră ca „noi”. Serile de atunci: joile cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care aș fi găsit-o în locul feminismului teoretic exploziv, creativ, curajos de atunci, din 1991, nu m-ar fi atras cu nimic. Nu fiindcă cred că Sexualities nu este un subiect important, ci fiindcă cred că orice monoexplicație e ridicolă. Și că mai este și o fantastică diversiune. De la studii feministe s-a ajuns la „suportabilul”, anestezicul „studii de gen”, unde au început să fie strecurate până la aglomerare gay and lesbian studies. Foarte importante. Dar cu totul altceva decât problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam gata să-l ia, vegheați de ochii subțiați de șiretenie ai unui șarpe verzui, încolăcit disciplinat pe trunchiul unui pom cu frunze verzi și portocalii. Până la urmă i-am dăruit o pânză înrămată la care țineam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față fără să mă vadă, ei niciodată n-au avut nevoie de acte, le puteau confecționa oricând, aveau puterea absolută; dumneavoastră nu reprezentați nimic, ei erau aberația adică perfecțiunea ce nu putea fi combătută, dumneavoastră logica plăpândă, ajunsă pentru ei ridicolă. Nu sunt obișnuiți să fie întrebați. Totuși au spus; „Veniți cu noi să dați o declarație, atâta tot”. Erau încă politicoși, vorbeau la plural; peste o oră tonul și limbajul se vor schimba, dar nu vor mai fi ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știam ce atitudine să am; primind-o, puteam fi tras la răspundere de instituțiile noastre; refuzând-o, cream o situație nepotrivită și mă expuneam la comentarii deloc favorabile). Mi s-au pus, însă, și întrebări deplasate, aluzive sau răuvoitoare, chiar ridicole; unele erau șicanatorii ori rezultau din necitirea Raportului unde aveau o descriere completă; am reacționat pe măsură și la toate acestea, le-am dat răspunsul cuvenit. Reprezentanta Franței (prof. C. Chanet) m-a întrebat, pe un ton aluziv, dacă mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cel al altor state), din cât constituie Dunărea navigabilă internaționalizată, apare firesc ca sacrificiul și contribuția țării noastre (sub aspectul întinderii teritoriului asupra căruia se aplică internaționalizarea și asigurarea navigabilității) să fie luate în considerare, spre a se evita situația ridicolă, când votul României este egal cu cel al Ucrainei (care are doar segmentul Galați-Ceatalchioi din Dunărea internaționalizată), al Republicii Moldova (cu numai câteva zeci de metri) sau, culmea, al Federației Ruse (fără nici o legătură cu albia Dunării). 3. Mărturisesc, cu sinceră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
crește iarba și aerisindu-mi rănile. Analgezicele mă făceau să mă simt fără vlagă și calmă. Doctorul îmi interzisese expunerea directă la lumina soarelui, așa că, deși nu era un asemenea pericol în Irlanda în luna aprilie, aveam pe cap o pălărie ridicolă cu borul larg pe care mama o purtase la nunta soră-mii Claire; din fericire nu era nimeni care să mă vadă. (Observație - o scurtă întrebare filosofică: când un copac cade în pădure și nu e nimeni care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la nunta soră-mii Claire; din fericire nu era nimeni care să mă vadă. (Observație - o scurtă întrebare filosofică: când un copac cade în pădure și nu e nimeni care să-l audă mai face vreun zgomot? Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nimeni care să mă vadă. (Observație - o scurtă întrebare filosofică: când un copac cade în pădure și nu e nimeni care să-l audă mai face vreun zgomot? Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mi-a pierit tot elanul. De ce ar vrea cineva să renunțe la o slujbă ca asta? Și totuși... Chiar înainte de a pomeni de New York, mi-a mărturisit că se săturase de vedetele pline de bani și de pretențiile lor ridicole. Nu știu ce actor de Oscar stătea acum la hotel și îi făcea viața amară susținând că o veveriță se uită la el pe fereastră și îi urmărește fiecare mișcare. Obiecția lui Jacqui nu era că e de-a dreptul meschin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt apanajul femeilor tinere, iar eu aveam treizeci și unu de ani și deja mă cam săturasem încercând să asortez roz cu portocaliu. Încântată de o ocazie de a mă îmbrăca sobru, îmi scosesem cu bucurie toate bentițele și accesoriile ridicole și purtam un deux-pièces bleumarin (ce-i drept, înțesat cu stele argintii, dar asta era chestia cea mai conservatoare pe care o aveam). Mergeam de-a lungul etajului optsprezece căutând biroul domnului Roger Coaster, trecând pe lângă persoane îmbrăcate îngrijit, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
roabe și că toata faza cu „dusul la altar“ ne transformă în simple obiecte, care trec din posesia unui bărbat în a altuia. —Vreau ca această nuntă să aibă loc, a zis mama. Va trebui să-ți iei o pălărie ridicolă. Încă una. O pălărie ridicolă e ultima grijă pe care o am. Helen mi-a întins o coală de hârtie. —O să repetăm scenariul meu. Tu ești bărbatul, bine? Trebuie doar să-i citești replicile. —Mamă, vino, a strigat. Începem. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu „dusul la altar“ ne transformă în simple obiecte, care trec din posesia unui bărbat în a altuia. —Vreau ca această nuntă să aibă loc, a zis mama. Va trebui să-ți iei o pălărie ridicolă. Încă una. O pălărie ridicolă e ultima grijă pe care o am. Helen mi-a întins o coală de hârtie. —O să repetăm scenariul meu. Tu ești bărbatul, bine? Trebuie doar să-i citești replicile. —Mamă, vino, a strigat. Începem. Mama s-a așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcea prietenul meu. Era șeful meu. Mai exact era șeful șefei mele. (Lauryn trebuia să îi dea lui raportul.) —Și ai auzit-o pe Ariella. Tunde-te. Fă-ți o programare la Perry K. Exact ce-mi lipsea: o coafură ridicolă și pretențioasă, acum când de-abia puteam să-mi folosesc una din mâini. În pauza de prânz am încercat să rezolv cu unghiile, dar, când mi-am scos bandajele și i-am arătat unghiile manichiuristei, s-a făcut verde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ani (Harry Big) „trăsese mai multe focuri într-un alt bărbat“ (Racey). Victima atacului nu fusese rănită și, deși poliția ajunsese rapid la fața locului, agresorul „nu fusese prins“. Poliția avertiza populația să „îl evite“. Asta era de-a dreptul ridicol. Nu era în toate mințile să se bage în așa ceva; putea să sfârșească împușcată. Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ești bine? Helen, NU te duce la acel depozit. Nu știi cu cine ai de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolul 4" Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e că mă durea fiecare oscior, mai rău ca oricând. Mă dureau până și mâinile și picioarele. Eram tăcută și posomorâtă, ca o versiune feminină a lui Joey, dar fără costumația ridicolă de rocker. Am îndepărtat toate pozele cu Aidan - cele atârnate pe pereți, cele care străjuiau pe televizor, până și pe cea din portofel - și le-am exilat în tărâmul plin de praf de sub pat. Singura persoană cu care voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-a dat seama nici de una, nici de cealaltă. Ai să pricepi curând, Hassan fiule, pentru ce îți dezvălui acest moment de slăbiciune, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un complex care să fie un loc de pelerinaj apreciat și un mediu pe care el să-l poată controla. Sampath își privi tatăl. Oare auzea bine? Văzând ce față făcea Sampath, domnul Chawla se umplu de iritare. — Ce privire ridicolă de incredulitate exagerată! Și-ai face bine să pui mâna să-nveți niște filozofie și niște religie, îi spuse. Oamenii o să se sature rapid pentru că nu ești în stare o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o expoziție cu nuduri clasice de marmură. E foarte plăcut să vezi femei părând atât de indiferent e și neutre în zăpușeala de aici. Nu erau ele chiar în pielea goală, nudurile alea, fiind înțolite de o mână contemporană. Sunt ridicole învelitorile alea pe care le-au pus pe ele, a spus Martina. A, nu știu, am spus eu: nu fi așa grăbită - e bine să lași și ceva de lucru imaginației. Ea n-a fost de acord. Sigur că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te cumpăr cu totul de zece ori. Aș putea... Și încă multe altele din astea. Nimic nu mi se mai întâmplase atât de rău în ultimele ni. Am mai făcut ca leul câteva minute, dar - toată aiureala era atât de ridicolă încât n-am reușit să mă mai dau furios multă vreme. Voi avea ce să-i povestesc Martinei și de ce să mă amuz cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii indiferente cinci și zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]