4,067 matches
-
și creștină, cu mijloace și strategii de același fel, toate ies cum ies, forțarea a creat confuzii și rezistență, lucrurile n-au fost împăcate pentru a înălța armonia la grad de virtute și constantă socială, viermele și sămânța discordiei au ros “patul germinativ” a ceea ce ar fi putut fi o “colaborare” și posibilă înțelegere antefactum și au rodit fertilizând dihonia, care din nefericire ajunsese să perforeze până la capătul celălalt, ca să se vadă că de fapt este un alt “''început” al tunelului
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu m-am întors acasă deși săgeți mai am tolba îmi este roasă pâclos e drumul stâlpii de la poartă îmi sunt străini și câinii iar mă latră în curte mi-a murit ultima floare eu am văzut de-acuma cum se moare... sâmbătă, 11 mai 2013 Referință Bibliografică: spectacolul primăverii / Ion Ionescu Bucovu
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
temeri, stingher va fi urcușul/ pe care bucuria-și va trece fine mîini;/ nu-ți fie teamă, clipa înlănțuind clădi-va/ din treptele tăcerii-o punte spre abstract" , scrie poetul în Poem de dragoste) și, iată, versanți pe care se ros¬togolesc, șoptite, cuvintele pasiunii: în tăcerea de la capăt, scrie Cristina Emanuela Dascălu e regăsirea ființei și a cuplului erotic. Cîteva simboluri dau adîncime viziunii poetice: marea din poeme precum Remember, Țărm, Asfalt, Nu vei simți risipa căutării, Zănatic zbucium, Un
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine. Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
mai periculoase . Fiindcă tânara nu vrea să recunoască că „ pe vremea mea ,lucrurile se făceau într-un anume fel ” și se gândește simplu „ vremea dumitale s-a tot dus. Acum e timpul meu ! ” Iar de cealaltă parte ,pe soacră o roade din străfund invidia că miresica e zveltă și frumoasă iar fiu-său o vede cu ochi dulci numai pe ea. Așa că-i caută defecte... Fără să vreau ,mi-aduc aminte de un banc. Unul o întreabă pe nevastă-sa : - Dragă
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > N-AM SĂ UIT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului N-am să uit mână ce mi-ai întins Când căzută eram în țărână, Nerostiri se rodeau dinandins, Rămăsese din mine o fărâmă. N-am să uit cum ai ferecat Lacătul fricii în noaptea tăcerii, Stropii de rouă m-au picurat Risipind în neant povara durerii. Un vulcan a erupt de atunci Gândul - lavă încă mai arde
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]
-
iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă în mâini, sevă din coaja iodată. Dar în două săptămâni, după nuci e dezbrăcată. Că prea mult timp am zăbovit pe drum către podgorie, mă întrec cu
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
ai dăruit viața Să mă înfrupt din cele lumești, Mi-ai dăruit povața De rele să mă păzești: Mi- ai dăruit timpul Prin viață să mă deplasez, Mi-ai dăruit câmpul Prin iarba lui să visez. Mi-ai dăruit ogoarele, Roadă bogată să tot cresc, Mi-ai dăruit izvoarele Cu apa dulce să mă răcoresc. Mi-ai dăruit florile Să-mi cânte de bucurie sufletul, Mi-ai dăruit dorurile Să mă-nsoțească-n viață cântecul. Mi-ai dăruit iubirile, Cu ele să mă
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
am în buzunar vechile chei pentru a deschide sufletul înghețat. Nu-i ușoară trecerea prin deznădejde sapă în mine vanitatea și urcă odată cu sângele-n inimă. Acum sunt convins toți cei care-și uită cuvântul își mușcă buzele și-i roade încet cariul lemnului uscat pe dinlăuntru, timpul le trece prin viață neobservat până iese din spațiu. Referință Bibliografică: În trupul firav / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN TRUPUL FIRAV de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353116_a_354445]
-
se țină Și au umblat așa, mulți ani, desculți, Până când mărul a rodit o vină Și s-au văzut prea goi printre cei mulți. Plecă păstorul singur pe cărare Și pelerinii s-au oprit pe loc, La umbra mărului ce rod nu are, Să mai aprindă pentru cer un foc. În spatele acelorași cuvinte Mai regăsim și astăzi un suspin, Un curcubeu ce ne aduce-aminte Ca drumul spre iubire nu-i tot lin. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
i se potrivește?”,, de ce nu o fi pus culoare ?”. Era desenat o stână cu un copil care mulgea oile. Linia care arcuia trupul era îngroșată. Lângă stănă trei dulăi stăteau pe coadă și priveau buclele băiatului stânse sub o șapcă roasă pe margini. Măgarul cu desaga în spate, parcă își aștepta tovarășele gata să pornească la drum. Pe capul măgarului era scris ceva abia vizibil. Merg și îmi pun ochelarii. Ce să vezi? Era cuvântul ,, IONICĂ- i-ha-i-ha!” - Să vină la mine
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
DE - 7 DIOPTRII Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului îmi aștept acceleratul/pegas invalid/ cu valizele pline de viață neamortizată invizibilii hrăniți din carnea zilei reciclează scheletul eponim al orașului orbul roade strunele viorii în tăcerea șinelor/extensii ale sufletelor harpii/ nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/ pentru un loc cu fața spre locomotivă este prohibit să bei sângele străzii unde ți-ai rupt cordonul ombilical te trec acceleratele comme à la
VOYEURISM DE – 7 DIOPTRII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353145_a_354474]
-
singular, iar în exprimarea Vetei apare în același context cu pronumele dumitale al cărui grad de reverență este mai mic decât al pronumelui dumneavoastră. Aprecierea făcută de jupân Dumitrache lui Rică Venturiano este pur subiectivă, izvorâtă dintr-o „inimă rea”, roasă de gelozie. Aspectul exterior al tânărului cu ochelari și cu joben și parțial și faptele sale nu o îndreptățesc. Nae Ipingescu chiar îl întreabă „Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?” În ultima parte a piesei când
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
FABULE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului FABULE ȘORICELUL Un șoricel cu ochii gămălie Visa s-ajungă în Academie. Astfel încât, pe o fereastră Intră-ntr-o bibliotecă vastă Și-ncepu să roadă câte una Cărțile. Înfulecând întruna. Când le dădu gata, vai! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie! - Celebru membru în Academie. - Ce
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Intră-ntr-o bibliotecă vastă Și-ncepu să roadă câte una Cărțile. Înfulecând întruna. Când le dădu gata, vai! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești? îl întrerupse un motan, Eu te- aștept să te- ngrași, dragule, de- un an! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții! Morala: În Academie se intră cu
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești? îl întrerupse un motan, Eu te- aștept să te- ngrași, dragule, de- un an! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții! Morala: În Academie se intră cu capul, Vă asigur! Nu cu dinții și stomacul! BOUL Boul, în toate diletant, Prinsese un post important. Și cum se cade-n asemenea cazuri, Subalternii, să nu
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești? îl întrerupse un motan, Eu te- aștept să te- ngrași, dragule, de- un an! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții! Morala: În Academie se intră cu capul, Vă asigur! Nu cu dinții și stomacul! BOUL Boul, în toate diletant, Prinsese un post important. Și cum se cade-n asemenea cazuri, Subalternii, să nu aibă necazuri, Hotărâră să
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
evlavie și cu multă dragoste ... , să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de întrebări și stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
coerenți în exprimare, motiv pentru care Robert și Deea au preferat să se retragă. Cristian a rămas cu întreg grupul dar nu mai avea nici el chef de băut. Nici așa nu a băut mai mult de trei halbe. Îl rodea ceva pe suflet. După plecarea celor trei și-a manifestat și el dorința de a-i părăsi împreună cu nedespărțitul Andrei. Cum nu mai scăpa de intempestiva sa fană și să nu-și strice renumele de cuceritor, a plecat și cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
și lemnul cel de brad. între inimi ce se-aprind între lacrimi ce se sting Doamne, io mi-oi da silința iubirii să fiu sămânța. chiar de noapte n-oi durmi chiar de ziua oi trudi și genunchi nu-mi rod în rugă eu ți-oi fi plecată slugă. cât oi fi eu pe pământ nu am să-ți ies din cuvânt să predic, lasă-mi menirea, cum ne-ai învățat, iubirea. Referință Bibliografică: când o fi să trec de prag
CÂND O FI SĂ TREC DE PRAG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354085_a_355414]
-
-ntețesc, în același timp, în nemărginirea iubirii: „Iubirea n-are margini, ea e ca Dumnezeu/ croită din același tulburător mereu./ În splendida-i lumină/ întotdeauna lină”. Când se întrezărește „O geană de lumină” peste timpul în care, spune poetul, „mă roade teama/ și nu alerg ca poarta speranței s-o deschid”, reînvie pofta de viață în sufletul său, dorind să-nceapă „o altă viață/ pe care cu tristețea să nu o mai ucid”... Sigur că odată instaurată primăvara speranțelor, el ne
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
c-ar fi putut, de-aș fi dorit, să fie. Și-ncet, încet vă dau un nou poet care când cântă, sufletu-și sfâșie” Ce vă spuneam adineaori? Ardere pe altarul artei, aceasta este menirea adevăratului artist! Curgând în culoarul ros de vârtejurile vâltorilor vieții, poezia domnului Anatol Covali face o oprire și în halta socială a trăirilor sale. Se zbat cuvintele între înțelesuri în poezia „Aș fi putut mai mult”... deși se amăgește, spunându-și: „Sunt liber” și vin în
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
vorba despre o stare de contradicție „existențială”, ce funcționează ca o supapă de siguranță în conștiința de sine a credinciosului ce se luptă și-l protejează de înclinația persuasivă spre vanitate și mândrie, tocmai datorită reușitei luptelor duhovnicești, ce dau roade experiențele harismatice și dumnezeiești a lucrării bineplăcute lui Dumnezeu a virtuților evanghelice. Este cunoscut faptul că fiecare dobândire duhovnicească și progres în virtuți sunt întotdeauna sub directa amenințare a unei scăpări inconștiente la trufie și mândrie. Tot ceea ce dobândește omul
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
demonii, multă lume începe a-l căuta, o parte din ei devenind ucenicii lui. Împăratul Leon celMare vine smerit și roagă pe sfântul să-l binecuvinteze pentru dobândirea unui fiu iar anul viitor Dumnezeu îi împlinește dorința. Sufletele mici și roase de invidie de care istoria nu a dus lipsă în nici o perioadă încearcă să-l denigreze în fel și chip,fără să ia în considerare că sfântul Daniil era înaintevăzător și le strică toate planurile la fel cum ai înlătura
SF. DANIIL STÂLPNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354591_a_355920]
-
carnea și-o sfâșâie. Tija de la picior îi dă de furcă. Piciorul s-a obrintit. E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot de la piciorul cu tijă. L-au ros încălțările. Să se spele, nu a prea avut unde, iar de când a venit gerul... laba piciorului, e carne vie cu puroi. Pute a hoit. A mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]