1,376 matches
-
capul culturii în cele trei sferturi dintâi ale veacului al XIX-lea, am început să arăt și voi continua să arăt de aci încolo. Pentru ce acum Bucureștiul are această onoare e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are deja
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a provinciei lor. Dovadă Bolintineanu, ale cărui defecte se reduc, mai toate, la lipsa lui de cultură; dovadă un Depărățeanu, victimă a franțuzismului datorit lipsei de spirit critic a culturii muntenești. Dar, încă o dată, Muntenia și-a plătit tributul către românism prin lupta ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ei, conștienți de lucrul acesta. A. Russo ne spune că: "În Moldova clerul avea mare nume de învățătură și de evlavie"1, iar aiurea, dîndu-și seamă totodată și de influența salutară a Apusului și parcă voind să afirme că progresul românismului e concomitent cu influența apuseană, zice: "De la Costinești, crescuți în țeara leșească, și până la noi, tot drumurile Apusului sunt bătute de pruncii ro-mîni"2, ceea ce e o justificare a celor spuse de noi, că 1 Cugetări, "Romînia literară", p. 201
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
glumă a lui Alecsandri. Descrie o zi friguroasă, în care "nasurile romîno-bulgare" erau roșii de gerî. 3 Eliade, Laurian, Pumnul. literatura romînească"1, lucruri scrise cel mult în 1855, când Russo și-a scris Cugetările 2 . Așadar, Moldova a dat românismului cultura sau, mai propriu, posibilitatea de cultură, prin acel spirit critic de care am vorbit. Istoria culturii moldovenești din veacul al XIX-lea e, mai ales, istoria acelui spirit critic aplicat la introducerea culturii străine, adică la procesul de regenerare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de câteva citații mai ales din scriitorii despre care e vorba în acest articol, pentru a-i caracteriza și cu acest prilej. Așadar, la vremea când a apărut vechea școală critică moldovenească, țara era umilită ă...î; boierii, disprețuitori ai românismului, apăsau de moarte clasele de jos și mai ales pe țărani, dați plată lor de ruși, în schimbul îngenuncherii 1 Opere complete, Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus că încă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sa: "Moderna ură politică a moscalilor, de care poate frații de peste munți, ca mai depărtați, nu erau și nu sunt pătrunși ca noi, ne-au aruncat în italienism, în franțuzism și în alte isme, ce nu erau și nu sunt românism, însă primejdiile politice, în cât privește robirea sufletului român, au trecut, adevăratul românism trebuie a-și ridica capul"1 . A. Russo a scris mai mult, a adus mai multe argumente împotriva stricătorilor de limbă decât Maiorescu. În privința literaturii, chestia trebuie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai depărtați, nu erau și nu sunt pătrunși ca noi, ne-au aruncat în italienism, în franțuzism și în alte isme, ce nu erau și nu sunt românism, însă primejdiile politice, în cât privește robirea sufletului român, au trecut, adevăratul românism trebuie a-și ridica capul"1 . A. Russo a scris mai mult, a adus mai multe argumente împotriva stricătorilor de limbă decât Maiorescu. În privința literaturii, chestia trebuie privită din două puncte de vedere: al caracterului specific românesc - originalitatea; și al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poporului cuvinte ca: intrigi, caracter etc.), dar aceasta la dânsul e întîmplător și el n-a fost conștient de marea importanță a curentului poporan, cum n-a fost nici maestrul său Eliade, pentru că n-a fost poporanist, el, primul junimist. Românismul său se reduce mai mult la cărțile bicericești și la "trecut", decât la literatura populară, decât la țăranul român viu, cu sufletul și nevoile lui. Și astăzi românismul, când e expresia reacționarismului, se sprijină mai mult pe "trecut", iar pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nici maestrul său Eliade, pentru că n-a fost poporanist, el, primul junimist. Românismul său se reduce mai mult la cărțile bicericești și la "trecut", decât la literatura populară, decât la țăranul român viu, cu sufletul și nevoile lui. Și astăzi românismul, când e expresia reacționarismului, se sprijină mai mult pe "trecut", iar pe țăran numai întru cât acesta e un simbol al trecutului. C. Negruzzi a fost mai raționalist în privința limbii, pentru că a fost mult mai puțin poporanist decât A. Russo
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
democrat (ori ca romantic), el a făcut-o mai ales ca naționalist. Pentru dânsul, țărănimea română n-a fost, mai deloc, clasa producătoare și obijduită, ca pentru un Bălcescu și alții, a cărei soartă trebuia îmbunătățită, ci păstrătoarea și reprezentanta românismului. În Iașii în 1844, după ce citează părerile unui personaj că "romînul e ca ceara" și că se face turc, francez etc. după împrejurări, răspunde că aceasta e adevărat pentru o mică parte, pătura subțire de sus, dar că țăranul nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de civilizație și de cultură? Dar noi suntem încă la începuturile vieții urbane, ale culturii, ale civilizației, ale literaturii! Noi n-am creat încă nici măcar toate genurile literare. Suntem departe de a fi epuizat măcar poezia țării, a provinciei, a românismului - poezia "aryană". Care e realitatea obiectivă "pariziană", "baudelairiană", de redat la noi? Și de unde poetul, produs de o astfel de realitate, care să redea realitatea baudelairiană? Așadar, cum s-ar zice, nici obiect, nici subiect: Dar nici de văzut nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
însemnat și dintr’un punct de vedere cu totul științific, Ĭel ĭe mina cea maĭ curată, maĭ sigură și maĭ inteligentă pentru sintaxa românească; ĭel reproduce cu cea maĭ mare îmbĭelșugare genĭul limbeĭ noastre adecă modul de a gândì și românismele saŭ expresiunile propriĭ limbeĭ române. În această privință (a sintaxeĭ) Creangă are de tovarăș în literatura noastră maĭ vechĭe pe talentatul cronicarĭŭ Ioan Neculcea. Scrierile luĭ Creangă sunt respândite în Convorbirile literare. Acuma V. G. Morțun îngrijește de tipărirea lor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Iancu. Articolul-program, Pornind la drum, semnat de Victor Jinga, exprimă aspirația de impunere a fenomenului local: „În indestructibila comunitate națională vom valorifica ceea ce are mai de preț sufletul, gândirea și energia Ardealului. Ne vom strădui ca pe vadul cuprinzător al românismului să curgă cât mai multă spiritualitate și faptă ardelenească”. Un crez asemănător afirmă și editorialul numărului inaugural, Profilul unei generații, în care este definită și culoarea politică a publicației. Ț.n. duce o politică de stabilitate românească, antirevizionistă, pacifistă de
ŢARA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290071_a_291400]
-
politică susținând o vreme atitudinea antimonarhică a lui B. P. Hasdeu. Gazetarul T. a lucrat în redacția periodicelor „Românul” (corector, secretar de redacție și reporter în 1871-1875), „Binele public” (prim-redactor în perioada 1879-1884), „România” (redactor în 1885-1886), „Foaia Societății «Românismul»” (1870-1871), „Ghimpele” (redactor în 1869-1875), „Sarsailă” (1871) și „Suveranitatea națională” (1871-1872). Articolele, unele semnate Ghedem, ilustrează principala sa preocupare, folclorul, dar și implicarea în viața cultural-artistică și politică. Face critică și istorie literară, recenzează lucrări de literatură, artă și filosofie
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
din Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset și André Chénier. În folcloristică T. se face cunoscut prin studii referitoare la credințe, datini, colinde, descântece și proverbe, publicate în „Ateneul român”, „Binele public”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Foaia Societății «Românismul»”, „Literatură și artă română”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice” ș.a. În lucrarea Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri ale poporului român (1874), scrisă sub influența lui B. P. Hasdeu și
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
articolele sale depășind tiparul simplei recenzii ori schematismul ternelor prezentări didactice. Excursurile în istoria literară sunt mici studii penetrante, evaluând scrierile în context larg cultural, în timp ce privirile istorice care au în atenție teatrul sau învățământul din Bucovina devin argumente ale românismului, într-o luptă inegală cu influența copleșitoare a culturii germane îndeosebi și cu presiunea politică resimțită în provincie. Nici colaborarea la Dicționarul limbii române, proiect condus de Sextil Pușcariu, nici preocupările de editor - sub auspiciile Societății Academice Junimea din Cernăuți
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări de istorie, arheologie, epigrafie, studii și materiale de literatură populară. Conferințele și comunicările ținute la Paris
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
cele turcești, care nu știe, după cum n-a știut niciodată în cariera lui unde sunt legațiile străine, în sfârșit, cineva care oricât de modeste îi sunt pretențiile - are totuși una: aceea de a fi o garanție de probitate și de românism.“16 De altfel el a manifestat întotdeauna - fără a fi influențat de aparențe - o atitudine de înțelegere față de poziția politică adoptată de Alexandru Marghiloman, chiar dacă nu a fost confirmată de istorie, rostind mai târziu adevăruri indiscutabile și în legătură cu rămânerea sa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
151 Poeziile epice ale lui Alecsandri străbat țara și renasc sufletele. Neamul, îngenuncheat de atâtea veacuri, ridică capul și fiecare român începe să se cu noască și să dobândească încrederea pierdută de-a lungul restriștelor. Alecsandri este marele bard al românismului. Am citit un număr de critice făcute literaturii lui Alecsandri, am auzit pe mulți întrebând care dintre Alecsandri sau Eminescu este mai mare? Dar opera lui Alecsandri nu poate fi supusă examenului comparativ fiindcă nu poate fi judecată numai de pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin pus-ați domn în țară Pentru românism! Poftiți!... vă târăște iară Către despotism! Toate javrele golane El le-a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trezirea întregului popor românesc la viața cea nouă și ajutat să se elibereze de această clasă conducătoare. Marea scădere a conducătorilor politici din Ardeal consta în faptul că erau cu totul lipsiți de informare asupra structurii etnice și sociale a românismului în general și îndeosebi a celui din vechiul regat. Oamenilor politici ardeleni, vorbind de Iuliu Maniu și Alexandru Vaida, le-a lipsit și o sănătoasă concepție de guvernare, potrivită vremurilor în care se afla poporul românesc. Unitatea politică a României
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Nicolae Petrașcu din Sibiu, str. Niculae Bălcescu nr. 26 și se confiscă următoarele: 1. O troiță de lemn cu fotografia Moța-Marin. 2. Un mărțișor cu Sf. Arhanghel Mihail 3. Un exemplar din revista „Iconar” apărută la Cernăuți. 4. Broșura „Românismul nostru” de Alex Cantacuzino, apărută la București în 1937. 5. Un volum din „Cranii de lemn” de I. Moța, editată la editura „Totul pentru țară” din Sibiu. 6. Broșura „Trei crime” tipărită la tipografia „Libertatea” din Orăștie și apărută la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de el este absolută nevoie în provincie, acolo unde s-a și stabilit. A fost convins că în provincie pulsează în mod autentic sufletul plin de speranțe al orășeanului necăjit și al țăranului român, curat la inimă și dornic de românism și de fapte mari. Eu, copil fiind pe atunci, am fost atras de cântecul legionar și de coloanele de legionari, care apăreau prin satele din Ardeal. Nicolae Petrașcu ca șef al organizației legionare din Sibiu străbătea noroaiele și întunericul satelor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de sudură sufletească, cu soția sa Livia, care i-a întărit curajul de a smulge pe români din indiferență și ignoranță și a le oferi un model de conviețuire socială în duh și trăire creștină. Ce exemplu mai elocvent de românism putem găsi altul decât în cazul celor doi întemeietori de familie legionară? Să îl privim așadar pe Nicolae Petrașcu după bunul lui simț românesc și să îl contemplăm direct pe traiectoria vieții sale așa după cum a fost, după fapte și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
FOAIA SOCIETĂȚII „ROMÂNISMUL”, revistă literară apărută la București, lunar, din aprilie 1870 până în august 1871. Organ al Societății „Românismul”, periodicul este, de fapt, o creație a spiritului întreprinzător și pe teren publicistic al lui B. P. Hasdeu. Din comitetul de redacție făceau parte
FOAIA SOCIETAŢII „ROMANISMUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287050_a_288379]