4,815 matches
-
n-aveau idee de forța conservatoare pe care o reprezenta ideologia marxistă în literatura din fostele țări comuniste și nici de întrebuințarea dată în acestea revoluționarei lor metode de creație. La începutul acelorași ani va veni și replica neașteptată a romancierilor sovietici. Drumul drept îl arăta, cine altul decât Alexandr Soljenițîn cu O zi din viața lui Ivan Denisovici, romanul care a deschis ochii întregii lumi asupra gulagului și care va fi urmat de celelalte romane „balzaciene” ale fostului zek. Omul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
carte despre Libia împrumută titlul Nucilor din Altenburg (romanul lui Malraux din 1943 - n.n.). Mi se pare chiar că, astăzi, Malraux este mai admirat decât Sartre. Cine și-ar fi închipuit asta, cu un sfert de secol în urmă?” Un romancier prăfuit, scrie, la rândul lui, Thomas Clerc: „Malraux moare în 1976: cronologic, nu e mult de atunci, totuși, el ni se pare departe de epoca noastră. Ca și Sartre sau Camus, Malraux este una din acele figuri școlare inconturnabile din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
Dumitrescu, lucru poate neștiut de toată lumea. Mi-am amintit vechea întâmplare luând act de noul volum de poeme al lui Gabriel Chifu, Însemnări din ținutul misterios (Ed. Cartea Românească, 2011). Volumul îl readuce în atenție pe poet după ce o vreme romancierul cu același nume îl trecuse oarecum în umbră. Opt volume de poezie a tipărit și simetric, s-ar zice, opt romane. Ar fi de văzut o „concurență” între cei doi nu fără corespondențe în felul cum i-a întâmpinat pe
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
cu largi analize asupra romanelor. În ce mă privește, constat în evoluția lui Gabriel Chifu, autor de poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
Scrie autorul prefeței: „Ceea ce le reproșez lui Chick (naratorul - N.M.) și lui Bellow este colportarea unor afirmații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie”. Îmi vine să subliniez aproape toate cuvintele: cum să-i reproșezi (auzi vorbă!) unui romancier că pune în circulație afirmații nefondate și calomnioase pe seama unui personaj al său? Faptul că Ravelstein sau Bietul Ioanide pot fi interpretate și ca romane cu cheie nu-l scutește pe comentator de respectarea statutului fictiv al evenimentelor și personajelor
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
extraordinar de complex și de contradictoriu, interesant sub raport uman și intelectual. A-i atribui lui Chick intenția de a-l batjocori și compromite în Ravelstein cel fictiv pe Bloom cel real denotă o gravă neînțelegere a naturii textului literar. Romancierul are tot dreptul să-și înfățișeze personajul cum crede de cuviință, indiferent dacă are sau nu un prototip real, ceea ce Bellow face nu doar cu Ravelstein, dar și cu alți protagoniști ai romanelor sale anterioare, fiindcă un romancier nu pleacă
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
textului literar. Romancierul are tot dreptul să-și înfățișeze personajul cum crede de cuviință, indiferent dacă are sau nu un prototip real, ceea ce Bellow face nu doar cu Ravelstein, dar și cu alți protagoniști ai romanelor sale anterioare, fiindcă un romancier nu pleacă niciodată de la ideea că personajele sale sunt obligate la conformitate cu eventuale modele reale. Și nu e nici o ipocrizie în notele care însoțesc uneori romanele și în care autorul sau editorul pretind că întâmplările și personajele sunt rod
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
textelor reprezintă adevărate modele pentru înțelegerea, în acest moment, a misiunii unui istoric literar perfect informat, dezinhibat și capabil să propună un spectacol al ideilor și o viziune a scenei literare cu adevărat palpitante. Într-un stil original, mai aproape de romancier decât de istoricul literar imparțial, autorul oferă o panoramă care-i va șoca pe unii, dar le va procura suficiente motive de încântare celor pentru care literatura e, ca să-l citez pe Hemingway, o sărbătoare neîntreruptă. Cum suntem în Anul
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
cu acesta. Despre Othello a auzit toată lumea. Fedra, care s-a sacrificat pe ea însăși, după ce l-a lăsat pe nevinovatul ei ginere pradă răzbunării zeilor, fiindcă iubea o altă femeie, i-a inspirat pe Sofocle și pe Racine. Dintre romancieri, cei mai subtili analiști ai geloziei rămân Proust și Svevo. Pentru cel dintâi, gelozia este „un demon care nu poate fi exorcizat” și care „ia de fiecare dată o altă înfățișare”. Dintre români, Anton Holban este cel mai preocupat de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
internetului va putea să clatine hegemonia logosului. Cel mult poate pune sub semnul îndoielii noțiunea de proprietate intelectuală, așa cum se întîmplă azi în urma cazurilor de compilație electronică. În rest, viitorul literaturii e sigur. E drept, poeții nu mai au cititori, romancierii se pomenesc tot mai des în aceeași situație, dar declinul unui gen literar nu trebuie privit ca o apocalipsă a întregii galaxii verbale. Fără lexic, spiritul unui om oscilează pe o scală a obtuzității care merge de la ușurința agramată a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
editor care se asigură că primești zilnic pe telefon cîte un capitol al romanului. Poți scrie o poveste în 160 de caractere, astfel încât să susciți interesul? Da, poți...” Acest execițiu de concizie expresivă s-ar cuveni impus și unora dintre romancierii noștri. N-ar avea de pierdut nici ei, nici cititorii. Clientelismul, cauza dezastrului? Revista 22 (nr. 22, din 29 mai - 4 iunie) publică o adaptare după un text scris de Francis Fukuyama la 8 mai anul acesta. Textul, extrem de interesant
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
Cu un an în urmă, ministrul culturii din Franța a trecut numele lui Céline pe o listă cuprinzând numele unor mari personalități din lumea artei și științei, destinată onorării lor naționale, cu ocazia aniversării. Céline este, probabil, cel mai mare romancier francez de după Proust. Convingerile însă și scrierile lui șovine și antisemite din timpul războiului sunt atât de șocante, încât n-au fost niciodată reeditate și au stârnit repetate polemici. Marele scriitor a fost marginalizat după război din pricina lor. Reacția la
Bustul poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4597_a_5922]
-
îi asigură un privilegiu de credibilitate. E vorba de autenticitatea unei încercări pe care nici o bucată literară nu o poate concura, căci experiența surprinsă în acest jurnal a fost trăită pe viu, și nu plăsmuită în imaginația surescitată a unui romancier dornic de subiecte insolite. Iată logica lui Camil Petrescu aplicată la Munci și zile în Bărăgan. Să ne închipuim un scriitor cu har care se apucă să scrie un roman inspirat din episodul deportării în Bărăgan: citește povestea Elenei Spijavca
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
Mexicului la Paris) și voiajor neobosit (de la vârsta de două luni!), Fuentes și-a trăit ultimii 25 de ani de viață la Londra. În biografia pe care a publicat-o în SUA, în 1988, Fuentes vorbește despre generația lui de romancieri, în care îi include pe Márquez și pe Llosa, ca despre una atașată de romanulfrescă socială, adevărată comedie umană, spre deosebire de romanul în vogă astăzi, interesat în mai mare măsură de destine individuale și de viața intimă decât de tabloul în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
Gabriela Gheorghișor Într-un format inedit, itinerant, s-a desfășurat, la Călimănești și la Alba Iulia (4-6 mai 2012), cea de-a V-a ediție a „Colocviului romanului românesc contemporan“. S-ar zice că romancierii au mers pe urmele voievozilor Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, poposind o zi pe malul Oltului, la Hotel Căciulata, aproape de Mânăstirea Cozia, pentru a ajunge la o reunire (de spirite) triumfală în Cetatea Albei, în plină sărbătoare a orașului
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Poieticile romanului”, așa cum o numise inițial Gabriel Chifu, când se puneau la cale proiectele USR. Indiferent de generic, ideea a rămas aceeași: deconspirarea unor „secrete” de laborator al creației, de poiein, și, de ce nu?, a modului în care se raportează romancierii la actul scrierii unui roman. Nicolae Manolescu, moderatorul colocviului și incitatorul experimentat al dezbaterilor, a vorbit despre scepticismul său în privința unei puternice conștiințe teoretice a romancierului român: Dana Dumitriu, cu decenii în urmă, intenționase să culeagă și să comenteze opiniile
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
laborator al creației, de poiein, și, de ce nu?, a modului în care se raportează romancierii la actul scrierii unui roman. Nicolae Manolescu, moderatorul colocviului și incitatorul experimentat al dezbaterilor, a vorbit despre scepticismul său în privința unei puternice conștiințe teoretice a romancierului român: Dana Dumitriu, cu decenii în urmă, intenționase să culeagă și să comenteze opiniile despre roman ale marilor scriitori interbelici, dar renunțase, constatând, cu excepțiile de rigoare (Camil Petrescu sau Mircea Eliade), precaritatea acestora. De fapt, criticul și istoricul literar
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
urmă, intenționase să culeagă și să comenteze opiniile despre roman ale marilor scriitori interbelici, dar renunțase, constatând, cu excepțiile de rigoare (Camil Petrescu sau Mircea Eliade), precaritatea acestora. De fapt, criticul și istoricul literar le-a aruncat, astfel, o mănușă romancierilor. Fiecare a ridicat-o și a încercat să deschidă cu sabia gândirii critice - da, chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
excepțiile de rigoare (Camil Petrescu sau Mircea Eliade), precaritatea acestora. De fapt, criticul și istoricul literar le-a aruncat, astfel, o mănușă romancierilor. Fiecare a ridicat-o și a încercat să deschidă cu sabia gândirii critice - da, chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație necontenită a mărturisirii”, iar raportul dintre centrul și periferiile romanului ar reprezenta raportul dintre
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
vorbit despre eroi de roman, dar nu toți din romane: Ulise, Don Quijote, personaje din Shakespeare, Caragiale, „Proștii” lui Rebreanu, Făt-Frumos (creația de mituri ar putea fi esența romanului). Petru Cimpoeșu a descoperit în „Privirea îndrăgostitului” ochiul atent la detalii al romancierului, glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
rețeta” romanului românesc actual „de export”. Radu Mareș a evocat preparative ale scrierii unui roman (cu exemple celebre), iar Alexandru Vlad a propus, ca exercițiu posibil, o Didactică a romanului. Intervențiile Colocviului au fost interesante, diverse, ele au dovedit că romancierii au reflectat și reflectează asupra facerii romanului. Altfel, știm cu toții că știința de a elabora un roman nu garantează reușita. Dincolo de reguli, în athanorul fiecărui roman se află ingrediente alchimice misterioase, uneori necunoscute chiar și autorului. Cel care sapă după
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
o lămurire, după părerea ei, de mare utilitate. Ni l-am putea imagina pe ins, ni se sugerează, în termenii de azi, ca pe un manager al unei companii multinaționale. Ideea e, oricum am întoarce-o, profund nefericită. Misiunea unui romancier e aceea de a recrea realitatea folosind numai piesele pe care realitatea lui internă i le oferă. Importul de date nu e permis. Și nici astfel de analogii contrafactuale. Sadoveanu nu l-a ipostaziat pe Alecu Ruset ca pe un
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
de carte din Franța plasează, de o bună bucată de vreme, la genul ficțiune, pe primele două locuri romanele recent apărute ale lui Marc Levy și Guillaume Musso, Dacă era s-o iau de la început, respectiv, 7 ani după... Sunt romancierii cel mai bine vânduți, primul, ajuns la a treisprezecea carte, al doilea, la a noua. Dacă mai vârstnicul, nu cu mult, Levy a vândut 24 de milioane de exemplare din romanele sale, traduse în 45 de limbi, și era lider
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
de pagini, laureatul Marelui Premiu Ovidius de la Neptun, Jean d’Ormesson, a acordat hebdomadarului „Le Point” din 10 mai un amplu și spiritual interviu. Titlul acestuia nu pare să fie o simplă cochetărie: Alerg și astăzi după fete. Nota bene: romancierul e născut în 1925. Nu e frumos să-i spunem vârsta. Dar tot el mărturisește cu umor că fetele au început de la o vreme să se uite la el ca la un cunoscut al mamei lor și au ajuns să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]