2,161 matches
-
climatul de excepțională tensiune pe care îl propune "teatrul de stare" așa cum îl realiza regizorul Alexa Visarion la acea dată. Mi s-a părut firesc să construiesc aici într-un subsol al Teatrului Giulești, spațiu "neconvențional" cel puțin pentru teatrul romanesc, "avant la lettre" un spațiu la dimensiunile omului, așa cum este cel locuit de țăran. Un spațiu doar pentru patru personaje, stabilit de la început ca un raport de familiaritate între protagoniști și public, spectatorul trăind efectiv, în prim-plan, drama personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
roman modern, înscris în literatura autenticității, care transformă faptul biografic în experiență structurantă a operei și în experiență de cunoaștere, trăită cu fervoare de personajul narator. Literatura autenticității denunță convențiile ficțiunii, apelând la un „pact autobiografic“ transformat în „pact estetic, romanesc“. Astfel, înscris în categoria ficțiunii autobio gra fice, protagonistul este un alterego al scriitorului, căruia acesta îi „împrumută“ propriile experiențe și propria ipostază auctorială. Mircea Eliade afirma: „În fața origi nalității eu propun autenticitatea... A trăi tu însuți, a cunoaște prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
propriile experiențe și propria ipostază auctorială. Cartea scrisă și publicată în 1933 este un roman exotic și erotic, este romanul unei experiențe ontice și morale. Înscris în categoria ficțiunii autobiografice, acest roman al experienței ilustrează literatura autenticității. Raportul dintre universul romanesc și realitatea trăită este evidențiat în Memorii: „scriind despre oameni și întâmplări care au avut un rol în viața mea, miera peste putință să inventez. Am schimbat, evident, numele personajelor, în afară de al lui Maitreyi și al surorii ei, Chabu [...]. Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de pildă, Ioanide, genialoid capricios, simpatic, creativ, încrezător în forța indelebilă a faptei artistice, opus tipului uscat, protocolar, inertului profesor de construcții Pomponescu, încremenit în proiectul "catedralei neamului". Nu reușim să ne opunem ispitei de a cita începutul unei ficțiuni romanești, al cărei personaj, întâmplător, se numește Mateiu I. Caragiale: Se putea vedea acum cațiva ani, trecând prin piața Sf. Gheorghe, un bărbat care, prin infațișarea lui, atrăgea numaidecât atenția. Era iarnă, cu zăpadă scârțâitoare sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
critica și dramaturgia lui Marin Sorescu, dublat de tentativa reușită de a reface și propulsa demersul scriitorului în oglinzile paralele a cel puțin trei contexte: generațional, românesc și universal. Maria-Ana Tupan demonstrează documentat în Deconstructivismul la Marin Sorescu (Editura Scrisul romanesc, 1995) cum unul din liderii veritabilei "revoluții coperniciene", ce se va declanșa la mijlocul anilor '60 în literatură, în ciuda agresivelor fosile dogmatice, este chiar Marin Sorescu. Care nu s-a sfiit încă de la debut (1963) să veștejească "ilustrativismul tematic" obligatoriu atunci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu acest moment zero, se recompune dintr-un noian de detalii: informațiile despre om, cărturar, critic și profesor sunt oferite în tehnica insidioasă a formării și declanșării unei avalanșe, dozarea și amânarea impactului fiind chiar secretul stilului analitic și totodată romanesc al cărții. Bătrânul Croh mai apucase totuși să răsfoiască ultima sa carte dedicată Cercului Literar de la Sibiu, retipărită la București. După evenimentele din 1989, deși aflat de ani buni la Berlin, el fusese pus pe lista marilor vinovați. Nu catadicsise
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce nuanțează tipologii simptomatice până la reversul lor tragic. Croh, în viziunea lui S. Damian, este fugarul constrâns să se acomodeze sub perpetua național-comunista sabie a lui Damocles, ostilă față cu tot ce ține de simbologia "străinului, metecului, invadatorului alogen". Același romanesc dezlegător de enigme nu pregetă să vorbească de o imagologie a xenofobiei, Croh, ca evreu, lăsându-se prins într-o celaniană "pneumatică încercuire". Și totuși Croh, acest "nabab al cugetului", nu se bucură de o amnistie completă. Impresia noastră finală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
expună, să reprezinte plastic în ordinea non-evenimentului, în ordinea statică a lumii (vizibilă, dar încremenită). Scena este, mai ales, un loc al protagonistului. Cînd deschide lumea romanului, joacă o dublă ipostază, pe care i-o conferă teatralitatea imanentă și spațiul romanesc. Nu este o simplă așezare a decorului, o butaforie de fundal. Rînd pe rînd, personajele ocupă această scenă, în înțeles teatral, devenind, sub lumina rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul punerii în prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului grandios, epopeic, evoluase organic. Vîrsta ancestrală a expresiei modurilor literare nu cunoaște pe cel mai popular, al prezentului nostru romanul. De neimaginat astăzi în afara genului autarhic romanesc, ficțiunea modernă sub forma narațiunii de lungă întindere concurează mai departe domeniul realului, propunînd o lume care ascultă concomitent de puterea a două legi: cea estetică, intrinsecă, și cea reprezentativă, referențială, în joncțiune cu logica realului. Putere de reprezentare aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
timpurilor, de bună seamă. Romanul "creează" viața, avansînd un "adevăr" ficțional, situat adică în sfera posibilului, ceea ce, tehnic vorbind, asigură impresia verosimilului: acesta este postulatul poeticii din epoca tradițională a genului. "Adevărul" unei unei fraze (de invenție, dar în spirit romanesc), precum: "Marchiza ieși la ora cinci..." va fi simțit de Paul Valéry drept întruchiparea pură a aleatoriului. Gratuitatea, întîmplătorul, nondeterminarea cu necesitate a unei asemenea afirmații, iată tot atîtea libertăți în sfera de posibilități ale romanului. Direcția contestației lui Valéry
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
scăpa din vedere relativa sa tinerețe în raport cu genurile mari și chiar cu restul speciilor epice, se poate spune că romanul înclină spre o vîrstă a decadenței (în raport cu procedeele clasicizate și cu veritabila hegemonie a realismului, acceptat drept canon al ficțiunii romanești), alunecare resimțită de artiști, pe rînd, drept simptom al crizei modelului, semn al iminentei schimbări de paradigmă, ecou al naturii "celibatare"a operei. (1) "Romanul celibatar" este una din metaforele critice, venind din zilele noastre, pentru formula impusă literar de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
littéralement d'auteur voire d'autiste", s. n. (4) Autism, discurs interior, revelațiile timpului devorator: iată situarea "tematică" a romanului proustian. Timpul apare, da, "ca un Moloh destructiv", însă prin chiar această acțiune destructivă, cum arăta Maurice Blanchot scriind despre filosofia romanescă a lui Proust și despre revelațiile personajului, el, timpul, ne dă înapoi ceea ce ne ia, și infinit mai mult. (5) Epoca "postbalzaciană" asumă o promisiune ambițioasă, a perpetuării modelului narativ "obiectiv", fiindcă genul a atins, pe căi diferite, cu Stendhal
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el, timpul, ne dă înapoi ceea ce ne ia, și infinit mai mult. (5) Epoca "postbalzaciană" asumă o promisiune ambițioasă, a perpetuării modelului narativ "obiectiv", fiindcă genul a atins, pe căi diferite, cu Stendhal și Flaubert, înălțimi impunătoare oricărei noi întreprinderi romanești. Simultan, ea trebuie, este în firea lucrurilor să opună o forță contrară, provocatoare, însă egal datoare cu o promisiune estetică viabilă. Dinamica formei romanului nu este alta decît înfruntarea știută, necesară pentru menținerea vie a literaturii, între presiunea tradiției și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
devine] dimensiunea constitutivă a ficțiunii și nu numai ca ingredient sau ca element de decor, ceea ce implică faptul că această istorie trebuie să servească drept fundal, bază a acțiunii, forță determinantă, ca și contrapunct pentru evenimentele particulare " (7). REALISM VS. "ROMANESC" Ca specie, romanul ar trebui definit, după Nicolae Manolescu, drept "ficțiune realistă". Ceea ce determină genul, dictînd natura sa constitutivă, ar fi aspirația mimetică, voința de a simula, veridic, viața. Romanul se va opune, în vîrstele sale "obiective", înclinațiilor timpurii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ca specie, romanul ar trebui definit, după Nicolae Manolescu, drept "ficțiune realistă". Ceea ce determină genul, dictînd natura sa constitutivă, ar fi aspirația mimetică, voința de a simula, veridic, viața. Romanul se va opune, în vîrstele sale "obiective", înclinațiilor timpurii pentru "romanesc", pentru istorii extraordinare, sau pentru lirism, de care realismul va expurga discursul epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
istorii extraordinare, sau pentru lirism, de care realismul va expurga discursul epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios", sau "romanesc" în strict această accepție). Cum se știe, exemplul ales, în Istoria literaturii române contemporane, de criticul de la "Sburătorul" este evoluția literaturii Hortensiei Papadat-Bengescu, care a ilustrat distanța între proza de coloratură lirică și romanul obiectiv, care s-a arătat o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
evoluția literaturii Hortensiei Papadat-Bengescu, care a ilustrat distanța între proza de coloratură lirică și romanul obiectiv, care s-a arătat o dată cu ciclul Hallipilor. Nu e lipsit de interes profilul pe care un cercetător contemporan, specialist în teoria genurilor, îl trasează "romanescului"(naturii lirice în roman). Îl vom urmări pe Jean -Marie Schaeffer (8), care a recapitulat trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Hallipilor. Nu e lipsit de interes profilul pe care un cercetător contemporan, specialist în teoria genurilor, îl trasează "romanescului"(naturii lirice în roman). Îl vom urmări pe Jean -Marie Schaeffer (8), care a recapitulat trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în teoria genurilor, îl trasează "romanescului"(naturii lirice în roman). Îl vom urmări pe Jean -Marie Schaeffer (8), care a recapitulat trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a recapitulat trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute în paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute în paradigma sa de Jean-Marie Schaeffer: a) Importanța acordată, în înlănțuirea cauzală a diegezei, domeniului afectelor, pasiunilor și sentimentelor, precum și modalităților lor de exprimare; b) În programul romanescului, acțiunea este motivată în special prin "traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute în paradigma sa de Jean-Marie Schaeffer: a) Importanța acordată, în înlănțuirea cauzală a diegezei, domeniului afectelor, pasiunilor și sentimentelor, precum și modalităților lor de exprimare; b) În programul romanescului, acțiunea este motivată în special prin "traducerea" comportamentală a vieții afective a personajelor și mai ales prin componenta pasională a vieții lor interioare; c) Saturația evenimențială a diegezei și extensibilitatea ei infinită. Autorul ține să se delimiteze de opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]