3,927 matches
-
perechii de sinonime sunt moșteniți din latină; este vorba de două diminutive, reniculus și *renunculus, formate de la lat. ren „rinichi“, diminutive care s-au transmis unor dialecte sarde și retoromane. Lat. ren, termenul de bază, s-a transmis tuturor limbilor romanice (fr. rein, it. reno), cu excepția limbii române. În română, nu s-a transmis nici alt derivat, *renionem, care stă la baza fr. rognon, sp. riñon, pentru a denumi rinichii (de animale) comestibili. În ceea ce-l privește pe lat. ren, este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
anume la cap, au fost grupați pentru că toți prezintă unele schimbări de sens față de cuvintele latinești din care provin. Barbă < lat. barba „păr crescut pe bărbie și pe obraji“ are, în română, și sensul de „bărbie“, netransmis în alte limbi romanice. În latină, era folosit mentum, cu sensul de „parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior“. Rom. bărbie a fost explicat ca provenind din derivatul *barbilia al lat. barba (cf. it. barbiglio, sp. barbilia) sau ca derivat al lui barbă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
provenind din derivatul *barbilia al lat. barba (cf. it. barbiglio, sp. barbilia) sau ca derivat al lui barbă, deci format pe teren românesc cu sufixul -ie. Rom. bucă „obraz“ < lat. bucca „gură“. Sensul latinesc s-a păstrat în toate limbile romanice care au moștenit cuvântul (cf. fr. bouche, sp. boca); a existat și în română, așa cum o dovedesc derivatele bucate și a îmbuca. Sensul actual de „obraz“ din română apare și în derivate ca bucălat, bucos. Tot evoluție pe teren românesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca bucălat, bucos. Tot evoluție pe teren românesc este și sensul de „fesă“ al lui bucă. Falcă < lat. falcem (forma de acuzativ a lui falx), care la origine însemna „seceră“, sens cu care s-a moștenit cuvântul în unele limbi romanice: it. falce, fr. faux. În română, rezultatul normal (conform legilor fonetice care au acționat în trecerea de la latină la română) îl avem numai în graiul moldovenesc, unde falce (nu falcă) înseamnă o anumită suprafață de teren. Forma falcă a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care vine din lat. rostrum „cioc“. Astăzi, cuvântul s-a păstrat numai în expresia pe de rost. Măsea < lat. maxilla „maxilar, falcă“, cu evoluție semantică existentă și într-un dialect provensal. Sensul originar s-a păstrat însă în alte limbi romanice. inimă Nu există niciun dubiu că rom. inimă este moștenit din lat. anima „suflet, suflare“, care s-a transmis cu acest sens în toate limbile romanice: fr. âme, sp. alma. Sensul din română pare să se fi dezvoltat din semnificația
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și într-un dialect provensal. Sensul originar s-a păstrat însă în alte limbi romanice. inimă Nu există niciun dubiu că rom. inimă este moștenit din lat. anima „suflet, suflare“, care s-a transmis cu acest sens în toate limbile romanice: fr. âme, sp. alma. Sensul din română pare să se fi dezvoltat din semnificația figurată „curaj“, atestată în aromână: lo inimă „luă curaj“. Vechiul sens „suflet“ s-a păstrat în derivatul inimos „curajos, care pune suflet“ și în expresii ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fără inimă „fără suflet“ sau a (nu)-și face inimă rea. În urma acestei evoluții semantice a lat. anima de la „suflet“ la „organ anatomic“, cuvântul latinesc cor, care însemna „inimă“, nu s-a transmis românei, dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui a accentuat urmat de n în î, ca în lat. canem > câne, lat. panem > pâne). În primele texte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vomita“, soulever le cœur „a dezgusta, a-i întoarce cuiva stomacul pe dos“. Și gr. kardía are atât sensul de „inimă“, cât și pe cel de „stomac“. coapsă Lat. coxa din care provine rom. coapsă s-a transmis tuturor limbilor romanice, este deci ceea ce se numește un cuvânt panromanic. Din punctul de vedere al formei, nu există nici un impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare, explicată de W. von Wartburg, unul dintre cei mai mari etimologiști ai secolului trecut și autorul celui mai mare dicționar etimologic al limbii franceze (douăzeci și cinci de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
semantică a cuvintelor trebuie să se țină seama și de relațiile existente între diverșii termeni aparținând aceluiași câmp semantic. Trebuie, așadar, avute în vedere toate cuvintele care denumesc noțiuni înrudite; în cazul nostru, se constată că în niciuna dintre limbile romanice termenii latinești coxa „șold“, femur „coapsă“ și crus „pulpă“ nu s-au păstrat cu sensul din latină. În limbile romanice occidentale, lat. coxa „șold“ a căpă tat, ca și în română, sensul de „coapsă“, iar pentru sensul de „șold“ a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
așadar, avute în vedere toate cuvintele care denumesc noțiuni înrudite; în cazul nostru, se constată că în niciuna dintre limbile romanice termenii latinești coxa „șold“, femur „coapsă“ și crus „pulpă“ nu s-au păstrat cu sensul din latină. În limbile romanice occidentale, lat. coxa „șold“ a căpă tat, ca și în română, sensul de „coapsă“, iar pentru sensul de „șold“ a fost împrumutat cuvântul de origine germanică *hanka > fr. hanche, it. anca; în română, cuvântul șold vine din germ. Schulter. Trebuie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu știu de ce s-a petrecut schimbarea de sens și nici de ce s-a împrumutat un cuvânt pentru sensul netransmis din latină. Important de reținut este însă că evoluția de sens de la „șold“ la „coapsă“ există și în alte limbi romanice. sânge, crunt, pancreas Rom. sânge vine din lat. sanguinem (forma de acuzativ a lui sanguis), iar termenul latinesc s-a transmis tuturor limbilor romanice. În latină, existau însă două cuvinte pentru noțiunea de „sânge“: sanguis, -inis „sang qui se trouve
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reținut este însă că evoluția de sens de la „șold“ la „coapsă“ există și în alte limbi romanice. sânge, crunt, pancreas Rom. sânge vine din lat. sanguinem (forma de acuzativ a lui sanguis), iar termenul latinesc s-a transmis tuturor limbilor romanice. În latină, existau însă două cuvinte pentru noțiunea de „sânge“: sanguis, -inis „sang qui se trouve en circulation“ (DEL), în opoziție cu cruor, -oris „sang répandu ou coagulé“ (DEL). Termenul sanguis era folosit și pentru a indica înrudirea sau descendența
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Termenul sanguis era folosit și pentru a indica înrudirea sau descendența (ca în expresia rom. de același sânge). Dintre numeroasele sale derivate, sanguinare s-a păstrat până astăzi în română: (a) sângera. Termenul cruor nu s-a păstrat în limbile romanice; s-a moștenit doar derivatul cruentus „însângerat, plin de sânge; sângeros“, care stă la baza rom. crunt, it., sp., port. cruento. În limba veche, crunt însemna „plin de sânge, însângerat“, apoi a evoluat la sensurile „(despre o luptă) care face
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
intrat în compunerea lui pánkreas < pan „tot“ + kréas „carne“, împrumutat de franceză (pancréas) și apoi de română (pancreas). Nume de animale Este un câmp semantic relativ închis, dacă privim evoluția acestuia de la latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de asemenea, pentru această idee. Dintre numele de animale domestice din latină, unele au fost moștenite în toate limbile romanice: lat. asinus > asin (păstrat în română doar regional), lat. bos > bou, lat. caballus > cal, lat. canis > câine, lat. capra
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Este un câmp semantic relativ închis, dacă privim evoluția acestuia de la latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de asemenea, pentru această idee. Dintre numele de animale domestice din latină, unele au fost moștenite în toate limbile romanice: lat. asinus > asin (păstrat în română doar regional), lat. bos > bou, lat. caballus > cal, lat. canis > câine, lat. capra > capră, lat. porcus > porc, lat. taurus > taur, lat. vacca > vacă, lat. verres > vier. O situație specială are lat. cattus „motan, pisică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
păstrat în română doar regional), lat. bos > bou, lat. caballus > cal, lat. canis > câine, lat. capra > capră, lat. porcus > porc, lat. taurus > taur, lat. vacca > vacă, lat. verres > vier. O situație specială are lat. cattus „motan, pisică“, transmis tuturor limbilor romanice, care în română s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format cu sufixul autohton -ușă), prezent în aromână și atestat în secolul 18 în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română și numai în unele limbi romanice occidentale: lat. admissarius > armăsar, lat. agnellus > miel, lat. annotinus > noaten „(oaie) de peste un an“, lat. aries > (reg.) arete „berbec de prăsilă“, lat. catellus > cățel, lat. equa > iapă, lat. haedus > ied, lat. *iunicia > junice, junincă „vițea, vacă tânără“, lat. iuvencus > junc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-a transmis numai românei. Și unele nume latinești de animale sălbatice sunt panromanice: lat. cervus > cerb, lat. ericius > arici, lat. lepus > iepure, lat. lupus > lup, lat. ursus > urs. Altele s-au moștenit numai în română și în unele limbi romanice occidentale: lat. bubalus > bour, lat. sorex > șoarece, lat. vulpes > vulpe; lat. mixticius a dat în română adjectivul mistreț cu sensul „ambiguu, amestecătură“, care se folosea (și se mai folosește încă) referitor la tot ce aparține în același timp la două
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
păstrați în română, lat. animal, cu pluralul animalia > v. rom. nămaie „vite mici“, lat. fera > rom. fiară, lat. domesticus > v. rom. (reg.) dumes(t)nic „domestic, blând, liniștit“, lat. silvaticus > salvaticus > rom. sălbatic, au fost moșteniți numai de unele limbi romanice occidentale. O evoluție specială de sens are lat. vita „viață“ > rom. vită (cuvântul românesc viață este fie urmașul cuvântului latinesc *vivitia, derivat abstract al lui vivus, fie format în românește de la viu). Ca și celelalte limbi romanice, româna a și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de unele limbi romanice occidentale. O evoluție specială de sens are lat. vita „viață“ > rom. vită (cuvântul românesc viață este fie urmașul cuvântului latinesc *vivitia, derivat abstract al lui vivus, fie format în românește de la viu). Ca și celelalte limbi romanice, româna a și împrumutat nume de animale, mai ales sălbatice, dar și domestice, din substratul traco-dac (cioară, ghionoaie, năpârcă, pupăză, rață, șopârlă, viezure), de la slavi (bivol, cocoș, curcă, dihor, gâscă, veveriță, vidră și multe nume de pești: crap, păstrăv, rac
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bou și vacă Lat. bos (ac. bovem) și lat. vacca, denumirile a două animale domestice importante, au fost moștenite în română cu sensul din latină și cu formele bou și vacă. Cele două cuvinte latinești s-au transmis tuturor limbilor romanice: it. bove și vacca, sp. buey și vaca, fr. bœuf și vache. (Și, pentru ca imaginea „triunghiului clasic“ să fie completă, adaug că și taur este moștenit de toate limbile romanice din lat. taurus.) Dat fiind că, așa cum am spus mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vacă. Cele două cuvinte latinești s-au transmis tuturor limbilor romanice: it. bove și vacca, sp. buey și vaca, fr. bœuf și vache. (Și, pentru ca imaginea „triunghiului clasic“ să fie completă, adaug că și taur este moștenit de toate limbile romanice din lat. taurus.) Dat fiind că, așa cum am spus mai sus, în indo europeană nu existau cuvinte diferite pentru a preciza sexul la animalele domestice, la început lat. bos era un substantiv masculin folosit fie ca denumire generică pentru animalele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un substantiv masculin folosit fie ca denumire generică pentru animalele din această specie, de ambe sexe, fie denumea femelele, ca și ovis „oaie“ sau sus „porc“. Situația moștenită din latină a evoluat, din punct de vedere semantic, diferit în limbile romanice. De exemplu, fr. bœuf „bou“ este folosit în domeniul alimentației: se spune viande de bœuf (spre deosebire de română, unde se spune carne de vacă); acest uz se bazează pe o tradiție culturală veche. În secolul 15, în timpul carnavalurilor, înainte de perioada postului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împreună cu steak „felie“ (cuvânt germanic) s-a format, în secolul 18, cuvântul compus beef-steak, împrumutat apoi de franceză în forma bifteck. De remarcat că engleza are cuvântul ox cu semnificația „bou“. Alături de cele trei cuvinte, bou, vacă, taur, unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat și în italiană și franceza
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]