1,483 matches
-
Kalende" polemistul Streinu și-a făcut mâna pentru duelurile de mai târziu. În volumul din ", Șerban Cioculescu adaugă, între altele, capitolașul O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, trecând în revistă savuroase vorbe de spirit ale prietenului. Iată una rostită în timpul conflagrației mondiale: "Germanii sunt deprinși să meargă din victorie în victorie către catastrofa finală." Cunoscând scrupulozitatea memorialistului, este de presupus că rândurile despre Vladimir Streinu exprimă realități efective, intrate ca atare în istoria noastră literară. În trei numere succesive
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și criticul Vladimir Streinu." Tenta evocatoare a textului nu exclude judecata valorizatoare: "Critica lui Vladimir Streinu are autoritatea aeriană și distincția criticii lui Emile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
spirit polemic ce tinde permanent spre "scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe, a opiniei comune." Vladimir Streinu - ne previne C. Stănescu - nu este însă un spirit demolator: Construcția criticului se înalță pe dărâmăturile produse de negațiile sale succesive, rostite însă maiorescian, de sus, ca și când însuși adevărul s-ar rosti prin vocea sa." sa." În ", acerbul Gheorghe Grigurcu publică în volumul Idei și forme critice (Editura Cartea Româneascăă un comentariu critic având drept punct de pornire primele două volume din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
vreun autor sau an al publicării), în care Alexandru Ioan Cuza proclama în 1861: „Unirea este îndeplinită, naționalitatea române este întemeiată”. Este o formulare apropiată de cea a lui Vasile Vieru în articolul mai sus citat, însă cu alte conotații, rostit fiind cu un secol și jumătate înainte. Victor Stratan ia atitudine la afirmația celui care a fost ales mai întâi domn al Moldovei, pentru a afirma tocmai imposibilitatea creării unei naționalități odată cu întemeierea unui stat: „cum vedem, odată cu nașterea unui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de liberi încît am fost nu de puține ori la cheremul întîmplării. Cum s-a observat, ne-am trezit dintr-o dată excedați de libertate și am glisat dinspre o tăcere asurzitoare, generată în noi de dictatură, la avalanșa de vorbe rostite sau scrise. Am vorbit și am scris de parcă am fi fost într-o nesfîrșită lună de miere a cuvîntului, e drept afină, nu de puține ori, cu mica sau chiar marea trăncăneală. Gesturi firești dacă vom considera că nimic altceva
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
beneficiază de rugăciunile bisericii, mijlocitoare pentru iertarea păcatelor și intrarea în bucuria netrecătoare a împărăției lui Dumnezeu. Credința în Mântuitorul ne ajută să mijlocim prin rugăciune pentru ei, ca să se izbăvească de legăturile iadului, prin binefacerea rugăciunilor celor vii rostite pentru dânșii și, mai ales, cu jertfa cea fără de sânge săvârșită pentru cei vii și pentru cei adormiți întru Domnul, adică prin Sf-nta Euharistie. Dumnezeu lucrează tainic pentru mântuirea omului. în sensul acesta, El vorbește prin profetul Isaia: „Nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
rugăciune numai dacă ea este, în același timp, o expresie a dragostei și a credinței. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului catolic La Salle pleacă de la o considerație intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversației unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm așa cum suntem”, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani își petrecea viața în slujba săracilor. De fapt
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca etică globală 3.1. Ideea unei etici globale Etica globală sau etica lumii 360 este un nou domeniu de cercetare. Consider că etica mediului poate fi înțeleasă ca o etică globală într-un sens fundamental. Să considerăm următoarele enunțuri, rostite des de diverși actori sociali în diverse împrejurări 361: • Guvernele țărilor bogate trebuie să facă mai mult pentru statele lumii a treia. • Este inacceptabil din punct de vedere moral ca procesul globalizării să distrugă culturile indigene din țările lumii a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în care semnificabilul originar se autorevelează în trupul poetal al unei imagini numenale. Este mai-mult-ca-aparentul deoarece nu e încă o apariție propriu-zisă, ci o pură posibilitate a posibilului. Imagine vulnerabilă, chiar tăcută, căci ea nu întruchipează și dă o față rostitului; rămâne în rostirea neauzită, în figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care ceva semnificabil începe să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nivelul imaginilor integrate în vasta pânză a spațiului imaginar. Acest ceva ascuns nu se află în structura poemului vizibil ci în non-manifestarea unui semnificabil inaparent a cărui lumină face cu putință procesul creației, aducând rostirea ascunsă a ființării poetale la rostitul actual al ființei poetice. Imaginea poetală nu e una de primă instanță, nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
structuri se dă lecturii și interpretării, într-un cuvânt: tematizării. Distanța la care ne referim nu se deschide însă în corpul poetic decât pentru că în prealabil face disponibilă forma unei posibilități textuale, trup poetal pre-textual și pre-tematic, al rostirii de dinaintea rostitului și al lui a semnifica înaintea lui a fi. Formă în care "lucrul" inaparent se instalează în vizibil, ca lucrare ce spune și dă de văzut, arată imaginea imprezentabilă a unei prefaceri. Semnificabilul se in-formează, iar forma sa coincide cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina începutul, lucrarea lucrurilor. O stare de limb care mijlocește între increat și creat, interfața care dă posibilitate inaparentului să semnifice. Ajuns în acest punct de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în peisajul lumii prezente; e nevoie de "alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd"9. Prin urmare, nu imaginea placată pe realitatea dispărândă a lumii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intonând pythagoreica muzică a sferelor, identificat în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii"7, și de aceea zbaterea ei e asemănătoare unor aripi care își iau zborul sau cuvintelor abia rostite, unduirea în care se imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unduirea în care se imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate în apriga rigiditate a undei. Sau dacă vrei, timpul lor e imprimat, o, prietene, în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostească, deși în nimicul rostirii se zbate deja cuvântul topit în lumina dintâi. Nu e capătul de tăcere al rostirii, nerostitul în care cuvântul amuțește în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri, epuizat în lipsa Sensului. Ele nu spun nimic - și nici nu au ce spune - acolo unde încă nu există vreun obiect al spunerii, o manifestare semnificantă pe care să o transpună în limbaj. Dimpotrivă, lumina e o zonă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru ca imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale posibilități de a fi, realul obiectiv - obiectul real - este raportat la un subiect creator care îi defenomenalizează manifestarea. Ceea ce apare în lume - inclusiv în cea a cuvântului rostit - voalează înțelesul, ține esența captivă în ascunderea aparenței. "Carnea vegetală a cuvântului maschează sâmburele de fildeș", la fel cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în cuvânt ajunge el la rostirea de sine, la autorevelarea adevăratei sale putințe de a fi. "Realul este deja acolo, nu ca realitate iconică a semnului grafic, ci ca realitate-substrat a graiului"19. Această realitate pre-discursivă nu este ajungerea la rostit a poemului; ceea ce ajunge la cuvânt este o rostire originară a realului însuși, solul posibilului în care răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor lumii, sens care ajuns la expresie verbală cristalizează ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor lumii, sens care ajuns la expresie verbală cristalizează ca semnificație"20. Este deschiderea originară, "poemul anterior oricărei spuneri" (M. Heidegger), rostirea (die Sage) limbii care precede rostitul (das Sagen) poemului, trupul sensibil (poetal) în care nu lucrurile deja existente sunt numite, ci apariția lor ca act de ființare, autonumirea lucrului care se manifestă și se lasă evocat, chemat la rostire 21. Heideggerian vorbind, "inițiativa limbii se manifestă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stări axiologizate prin compensație, și nici fixația într-un dincolo static, precum într-o imagine înghețată, deja dată. Surprinderea privește chiar starea de trecere, tranziția de la imaginea și cuvântul lumii în datele sale empirice, inclusiv în cele ale unui limbaj rostit ca atare în figurația prezenței sale, la apariția unui altceva nefigurabil, imprezentabil. Un transfer regresiv care nu numai că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cer", "înmiresmând ultimul val al lumii", cel care fără durere se întoarce - precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină", "făcând fiecare lucru rostit, străveziu"56. Cuvintele care se rostesc în izvorul Cuvântului dau slavă inepuizabilului, "izvorul vieții/ pururi izvorând"57. Logos-ul se revarsă neîncetat în toate cele care îl manifestă, dând nume chiar transparenței care îl arată în trupul cuvintelor. Dacă "lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este, se dă ca posibil al ființării pure. Aparența sa este aparența unei lumi, dar a lumii care apare și începe, în amurgirea semnelor prezenței. Ceea ce apare ca lume cristalizează în cuvântul începutului, într-o rostire neajunsă încă la lumina rostitului, ca predicție a semnificării ori interdicție a transparenței: "Să cred că sunt - dar sunt abia la ceasul/ rostirii și-al abaterii sub streșini,/ nu când, pe ziduri, brațele suite/ (de șapte ori mai lungi!) arată câtă/ lumină a rămas necucerită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
crescute". Ceasul rostirii e răstimpul ființării; începutul poemului e rostirea neauzită, imaginea nevăzută care o însoțește, semnul inaparent al semnificabilului nemanifestat, aflat sub discursul care l-ar pune în lumină. Căile luminii cresc în numele prin care ea se rostește, în numele rostitului enunțiativ, invocator al realului. A le cuceri nu înseamnă a le urma, a le cuprinde manifestarea în rostitul spre care ele îndrumă; rostirea nu se (s)pune în lumină, nu se prelungește în umbra lucrurilor reflectate; ea vibrează în umbra
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al semnificabilului nemanifestat, aflat sub discursul care l-ar pune în lumină. Căile luminii cresc în numele prin care ea se rostește, în numele rostitului enunțiativ, invocator al realului. A le cuceri nu înseamnă a le urma, a le cuprinde manifestarea în rostitul spre care ele îndrumă; rostirea nu se (s)pune în lumină, nu se prelungește în umbra lucrurilor reflectate; ea vibrează în umbra pură, ca umbră ieșită la vedere, urma vizibilă a lucrului invizibil. Umbra e marcă a absenței, urmă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
genuină a nespusului, strălucește în caratele poemului. Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) Faptul că nespusul se absoarbe inspirator în fondul originar al semnificabilului nemanifestat arată imaginea retrasă în inaparentul unei rostiri care ni se dă în imaginație înainte și dincolo de cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de valența reprezentării; el e evacuat din chiar orizontul desemnării discursive, redus la tăcere și la nevedere. O reducție radicală care îi destramă corporeitatea poetică, o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]