3,443 matches
-
pătrunde puțina veșnicie. Picuri de ploaie, lacrimi pe care doar cerul le mai poate plânge, dintr--un dor topit pe chipul blând al Nemuririi, botezul mult așteptat. Nu e ... Citește mai mult Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește.Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea.Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul din liniști de pietre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mod retoric, chiar dacă tu...ai nouăzeci și nouă de motive de disperare care m-ar putea costa viața sau dimpotrivă sensul acestui moment cuprins între zero și infinit. Totul, pînă la urmă e la fel ca înainte numai secundele se rostogolesc în prăpastie iremediabil de tulburi și mai reci ca gheața din imperiul morților... Referință Bibliografică: Cu excepția culorilor rusești / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 487, Anul II, 01 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina
CU EXCEPŢIA CULORILOR RUSEŞTI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358562_a_359891]
-
induce calmul, liniștea, chiar și atunci când vorbește despre situații dramatice: “e liniște. liniștea aceea în care / auzi cum sună pașii / cuvintelor / în urechile celorlați” ( După amiază de gânduri). Iată cum descrie starea aceea specială în care Poezia o bântuie: “naufragiul: rostogolită în adâncul nopții/ aud ecoul cum mă strigă / prin aerul cu aromă de cafea / caut bucuria dincolo de cuvinte / sau chiar în carnea lor trudită / oricât aș încerca a scrie ... ”(Când speranța îți coase destinul). Florian Antonescu - este un alt antologat
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
-mplinire. Din depănarea vremilor, cuminte, De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
dar cât de dalbă era / cât de senină lumea aceea / nici eu nu știam / nici ea”. Cu toată starea mohorâtă a unui “suflet gârbovit”, poeta întrevede un “ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă ninsoarea / precum cerbul teama de lupi”(Suflet gârbovit). Mihaela Aionesei practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
facă masaj cardiac extern să-l pună dacă era oprit în mișcare, repetând respirația directă. Simți pulsul slab deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o flacără puternică ilumină fundul
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”... Valentina Becart Colaborez cu diverse site uri ce
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
mai mare criminal din istorie! • Am ucis mai mulți oameni decât toate războaiele lumii. Am transformat pe oameni în brute. • Am adus nefericirea în milioane de cămine. • I-am adus pe mulți tineri promițători la nivelul unor epave deznădăjduite. • Am rostogolit la vale mulțimi nevinovate, • I-am distrus pe cei slabi și i-am slăbit pe cei tari. I-am înnebunit pe cei înțelepți și i-am transformat pe cei nebuni în bufonii lumii. Cei nevinovați și neînsemnați îmi cad lesne
CUGETĂRI (1) – MONOLOGUL ALCOOLULUI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350667_a_351996]
-
în două. Grenadele antisubmarin erau niște butoaie de tablă, cam de 50-60 kilograme greutate, pline cu explozibil și un mecanism care detona încărcătura. Aceste grenade erau reglate la ce adâncime să facă explozie, în funcție de presiunea apei asupra lor. Ele se rostogoleau pe punte de către cei de la unitatea de luptă numărul doi și se aruncau în apă prin pupa navei, în timp ce aceasta mergea cu viteza maximă ce o putea degaja. Când ajungeau la nivelul de adâncime și presiune al apei la care
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
al căutării noastre când răsar ghiocei? încă îți mai scriu cu pană de sentiment și cerneală de suflet un alt rând din fire de nisip din clepsidra vieții ce se scutură ca atunci de perseide într-o lună prea încălzită rostogolită într-un cerc Referință Bibliografică: ruguri cucuteni / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1231, Anul IV, 15 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RUGURI CUCUTENI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350734_a_352063]
-
de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui. Ne distram privind cum mai cădeau schiorii începători, sau pe cei ce coborau pe cărarea din stânga noastră, rostogolindu-se prin zăpadă. Când am ajuns sus, pe platou, în fața hotelului Clăbucet, am rămas înmărmuriți de ce vedeam. În fața noastră se desfășura întreaga splendoare a Predealului, atât cât se putea vedea din cauza părții împădurite a muntelui. Era impresionant de frumos: muntele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
numai un an lagărul socialist se prăbușea. Drumul până în a treia poiană a Negrelor era destul de scurt. Primele două se aflau pe coasta dinspre sat al muncelului, a treia - imediat după culme, pe versantul de dincolo. La capătul acesteia se rostogoleau peste niște praguri înalte apele unui pârâu, loc unde se formau iarna imenși țurțuri de gheață, de grosimea tuburilor de orgă ale bisericii satului. Poiana era împresurată și ea de multă vegetație tânără, avangarda pădurii ce tindea să o cucerească
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
asemui - metaforic vorbind - cu niște dialuri și câmpii frumoase din România, care nu suferă nici o pierdere prin faptul că îi fac loc râului de munte să ajungă la mare. Ceeace dăruiesc acestea le este răsplătit însutit. Deoarece torentul care se rostogolește zgomotos în vadul lui lasă în urmă darul fertilității și al abundenței. Iarba de pe malurile lui este de un verde mai proaspăt, copacii au un frunziș mai bogat, florile sunt mai exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
Poetul conectează poemul la o tensiune înaltă și se lasă străbătut de atomii unei existențe efervescentă la limita dintre o participare fantastă și extazul calculat, încât, lectura este o formă de electrocutare: În coliba ce îmi servește de adăpost/ Fenomenele rostogolesc în praf/ Zarurile unor necunoscute energii". Confesive în substanța lor intimă, poemele utilizează subtile trucuri retorice pentru a echilibra emisia lirică și pentru a dubla existența în sine prin reflecția artistică: "Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
liniștită, aici în Carolina de Nord. Sfârșit de octombrie. Cu-adevărat grăit-a poetul: „Octombrie-a lăsat pe dealuri/ Covoare galbene și roșii” ... Mașina aleargă spre Centrul Artelor Performante din orașul Raleigh. Câte o frunză rătăcită prin văzduh cade, se rostogolește pe șosea, maronie și moartă, confirmându-ne efemeritatea vieții. Eternitatea ne-o dăruie doar cerul, cu luna - globul mare, auriu, împreună cu astrele din jurul său. Astăzi, 29 octombrie 2011, vom vedea spectacolul corpului de Balet din Carolina de Nord - „Carolina Ballet
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
Didina ajunse în dreptul conașului, făcu o reverență și vru să-i sărute mâna. - Nu, fetiță dragă, mai am pînă o să fiu hirotonisit. Numai noi bărbații sărutăm mâinile frumoaselor doamne, și o atinse cu vârful degetelor pe umărul peste care se rostogolea în valuri părul mătăsos al „zânei” din Vălureni. - Dacă zici mata... și, rușinându-se, plecă fruntea. Îmi dați voie să vă conduc? - După tine, drăguțo. Între timp câțiva vechi „prieteni” se alăturară boierului, care-i pofti să-l urmeze. Conu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”... Colaborez cu diverse site uri ce promovează cultura
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului De dimineață, dezgolisem fereastra dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, peste meri, peste mașină, peste trotuar, peste straturile mai vechi de zăpadă. Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... III. HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. De dimineață, dezgolisem fereastră dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește meri, pește mașină, pește trotuar, pește straturile mai vechi de zăpadă. Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Citește mai mult De dimineață, dezgolisem fereastră dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește meri, pește mașină, pește trotuar, pește straturile mai vechi de zăpadă.Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 11 PATIMA ANCESTRALĂ Drumul spre mal era ca o beție, o vrajă, un miracol, șerpuia miraculos printre case și grădini, strecurîndu-se pe sub umbrele grase ale prunilor, pietrele mi se rostogoleau sub tălpi, mergeam desculț, îmi simțeam mușchii coapselor încordați de efort, Thomas povestea ceva și Licurișca rîdea în hohote, dar nu eram atent la ei, nici măcar nu îmi păsa de prezența lor, se luaseră după mine, amuzați, spunîndu-mi că voiau
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
umană! - rosti el în șoaptă. M-ai învăluit cu vraja ta... - Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate! - Poftim? - tresări surprins și o împinse, astfel încît se rostogoli în iarba din poieniță. Ea îi zâmbi însă șăgalnic și-l așteptă cu coapsele dezvelite. - Am să te ucid, nălucă a nopții!- tună el prinzând mânerul paloșului. - N-ai s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
trebuie să spun, Mi-e atât de dor de tine, încât am impresia Că ți-ai făcut pat în creierul meu, pat fierbinte. Și te întinzi acolo pe pat și mă provoci, Și eu te iau în brațe și ne rostogolim prin patul Din creierul meu și cădem din pat în ochi, Și din ochi în lacrimi, și fără să vrem Ne despărțim, eu într-un ochi, tu în altul, Eu într-o lacrimă, tu într-alta, și cădem pe patul
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
decât am făgăduit!” Acum, însă, e prea târziu. Trebuie să învăț să te uit. Prăbușindu-ne din ochi în lacrimi Ca un urlet, nevoia de uitare în creierul meu, acolo Unde noapte de noapte, încape un pat și noi doi, Rostogolindu-ne în el, noi, prăbușindu-ne mereu În ochi și din ochi în lacrimi și din lacrimi direct Pe podea, ca să ne despărțim. Și să ne șteargă femeia De serviciu, a doua zi, să câștige și ea o pâine, cinstit
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]