5,212 matches
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului -Cântec șoptit- Munții noștri aur poartă Și-au purtat din veac în veac, Ne-a fost dat s-avem o soartă, Soarta unui neam sărac... Palmele acestea două, Tălpile crăpate sunt, De sudoare, nu de rouă Avem C asă pe pământ! Când străini veneau de-a valma Pe-Arieș în sus și-n jos Am răbdat mereu sudalma Și ocara pân ’ la os. Dar de-aici, din Țara asta De-Adevăr și de dreptate, Nu ne-am
MUNŢII NOŞTRI AUR POARTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367107_a_368436]
-
leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
lumină nouă barca ce animă lacul. Despletite sălcii cată în a lacului oglindă etalandu-și mâțișorii - primăvara s-o convingă să scalde-n raze de soare boboceii rățișoarei ce trec în șir indian legănandu-se pe un val. Lalele pline de rouă s-au deschis discret spre soare în culori ce le arată în întreaga lor splendoare. Liliacu-i tot o floare, alb și mov, o încântare Și un zumzet de albine dintre tufe vine. Referință Bibliografică: CASTANII / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN
CASTANII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367108_a_368437]
-
bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și roua petalei. În duble spații timpul s-a închis în sine, o tânară fată trece prin lacrima gândului, cineva invizibil mângaie păpădiile din zâmbetul tău, NU SUNT EU. Din templul său, cu ajutorul Meduzei, tănăra nimfă cu păr frumos, Perseu începe căutarea
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
din fire! Și nici pe buze Faguri și miere Nu mai sărută Luna-n tăcere. Îi roade pe toți - Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină ascuns. “ Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
-i extrage măduva, a-l curăța de puținele firișoare de carne rămase și care, odată înfulecate, le-ar fi dat puteri nebănuite, încetând „mârâitul” pentru a putea-o lua din nou de la capăt ... Cuvânt și cântec ce picurau în noi roua cerului de deasupra dar și sunetul ei pur prelins de cu vreme în poala zorilor, la rădăcina tuturor ierburilor și izvoarelor, pentru a ne adormi sau a ne trezi, cine să mai știe ?!... Multe din basme nu le-am mai
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
Articolele Autorului Peste suflete se-așterne ruginiul toamnei, greu; Ninge funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de clopot la utrenia cea sfântă Pentru toți plecații noștrii-n lumea celor nu cuvântă. Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toți! Că ne vindem precum Iuda, doar pe treizeci de
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
apocopei (Cin'le vede, cin'le știe / Dorul meu, de drum truditu'), din reînsuflețirea infinitivului lung în aspect clar verbal ( Duce-m-aș și l-aș aflare; Oi muri și n-oi aflare), din conversiuni (Nici mă brumă. Nici mă rouă, / Nici mă lună, nici mă soare / Nici mă umbră pom ori floare) sau din formațiuni hifenice (nicipeunde; preatîrziul ceas; de nicideunde) - care, toate, impresionează puternic (și pozitiv) printr-o scoatere din umbră. SINTAXA O accentuare și mai plastică este obținută
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
rămâne - după firea lui (unde nu există, între ele, întâietate) - permanent întreg - într-un cuvânt, dumnezeiesc. Umanul „Rîul este Demiurg”... Lumea biologică se întreține din apă și - în segmentul ei uman, în special - se consumă în lacrimi (În Tărîm de Rouă / La fîntîne - nouă - / Să sting jarul patimii / Și amarul lacrimii; Apele-n fîntîni amar, / Soarele palid și stîns, / Ochi al meu, prin nouri, plîns... / Fără dînsa lîngă mine, / Mi-s stelele-n cer streine, / Gîndurile tot suspine; Lin te, codrule
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
cărarea că se înnorase zarea; degeaba te-am căutat, nicăieri nu te-am aflat și așa, într-un târziu, am văzut o stea cu speranța fluturândă agățată-n ea. I-am promis să-ncerc din nou chiar în zori, pe rouă, când Soarele va răsări, dar iată că plouă. Fulgerul străbate zarea uite, am văzut cărarea care duce înspre tine... Dar un tunet pus pe harță îmi zice: fă cale întoarsă, mai ai multe de trăit și te așteaptă sub castani
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
a oprit vântul și-a alungat melodia dulce a dragostei; Boabe de cristal au înghețat pe gene imortalizând suferința. A apărut o luminiță, apoi... o rază de soare. Căldura a învăluit inima și gheața de cristal s-a transformat în rouă. Genele umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoiește amintirile, roua are sclipiri de diamant. Soarele privirilor tale soarbe lacrimile și genele ușurate de povara lor, descoperă zâmbetul privirilor. ȚIE Ai fost călăul meu, atunci, în plină vară
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
au înghețat pe gene imortalizând suferința. A apărut o luminiță, apoi... o rază de soare. Căldura a învăluit inima și gheața de cristal s-a transformat în rouă. Genele umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoiește amintirile, roua are sclipiri de diamant. Soarele privirilor tale soarbe lacrimile și genele ușurate de povara lor, descoperă zâmbetul privirilor. ȚIE Ai fost călăul meu, atunci, în plină vară, când îmbătat de pofte, m-ai osândit tu, fiară. Credeai că libertatea răpindu
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
Ediția nr. 161 din 10 iunie 2011 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRII DRAGOSTEI Fericiți și-au dăruit marea lor iubire, grădină cu trandafiri, tihnă, fericire. Rozele inimii lor înfloresc întregul an, dăruindu-le parfumul florilor deschise-n ram. Trandafirii, plini de rouă, strălucesc diamantin, sub a Soarelui căldură etalându-se deplin. Sunt arbuști ornamentali, au crengi lungi, spinoase, frunze dantelate - verzi, flori ca de mătase. Feerie de culori, încântă privirea, bobocei trandafirii, roze-n toată firea. Albi și galbeni, roz, grena cu
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Și natura generoasă flori gingase a
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună simțire creștină, Petru Lascău realizează astfel, o prezentare vie și sensibilă a celui ce a fost Traian Dorz, a acestui om de excepție, care scria: „Isus, Isus noi te-aștepăm/ Cum crinii așteaptă roua./ Privind spre ceruri Te chemăm/ Cu mâinile-amândouă.” La finalul acestui articol, Petru Lascău nu poate să nu afirme: „Analizându-i opera, nu-ți vine să crezi că este posibil ca într-o viață atât de scurtă și atât de zbuciumată
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
primăvară Un câmp de flori de suflet nesfârșit. Din cântec lin, pe strune de vioară Să torc spre tine-n taină tandre șoapte De Sus să curgă dintr-o călimară Praful iubirii peste noi în noapte... Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine Să mă-nfășor în mantii de culori Să uit de mine, tu să uiți de tine... Visare Miresmele de fân cosit Și dulce susur de izvor Mi-aduc în suflet plin
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
în suflet plin de dor În chip de înger, om iubit. E-atâta liniște în jur Și-atâta frumusețe-n cale Te-aștept aici, să vii agale Oblăduit de gându-mi pur. Să împletim cununi de flori În diminețile cu rouă Îmbrățișați sub lună nouă Să toarcem vise până-n zori. Nu știu ce crezi... eu sunt așa: Trăiesc prin ce-i frumos și bun Iar sufletul zălog mi-l pun, Pribeag sosit pe-un colț de stea. Salcâmii-au înflorit târziu Salcâmii-au
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
puntea Spre dragoste, când înfloresc salcâmii. În pace și-armonie să ne iubim o viață Flori de salcâm topite-n calde ploi Cu soarele iubirii în orice dimineață Să ne trezim în tihnă tu, eu, noi amândoi. Rugăciune Boabe de rouă tremurând pe flori Culeg cu buzele-mi de dor arzând Iar ochii-mi plâng și mă cuprind fiori În noaptea lină mă trezesc scriind... Îmbrobonate, frunzele-mi șoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Un vis frumos, cu pace să-i dăruiască viața. Departe peste ape, tu, călător prin astre Zadarnic căutând în zilele toride Muguri de suflet viu prin spații insipide Ești prins încă în mreaja tăcerilor sihastre. Te scalzi în bobi de rouă și stai încă-mpietrit Ți-e teamă de iubire și cauți un nou scut? Gândești la o fantasmă care nu s-a născut Ca să-ți aducă liniști în suflet răvășit... Nu simți în dimineață și-n nopțile târzii Cum sufletul
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
te iau de mână șoptindu-ți...te iubesc! Sunt doar o fărâmiță de iubire Mi-e dor să-ți mângâi fiece cuvânt Rostit în taina nopților senine Mirajul lor în adieri de vânt Care mă poart-adesea către tine. Lacrimi de rouă picură timid Eu le culeg cu buzele flămânde Îmi pare totul serbăd, insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Acoperă-mi trupul cu dragostea ta Și lasă-mi speranța să ‘noate spre mal Oprește furtuna, gonește-n aval Durerea ascunsă din inima mea. Iubirea ce-ți dărui mi-e sfetnic divin Aștept în tăcere să vii și mereu, Cu rouă în ochi primenesc visul meu Iubite, de tine mi-e sufletul plin. Visând iubire În dimineți brumate cu iubire Mă-ncearcă nesfârșite nostalgii Aș vrea să sorb nectar de fericire Din vise dragi, senine, de copii... Trăiesc a vieții mele
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
poeticitatea.” Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă/ sclipind/ în dimineți/ și dâre” - ori în „Mai” - „ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]