10,776 matches
-
mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copil. Voia să mă privească peste tot. Eu mă simțeam încă jenat în fața soției mele. Când intra, acopeream chiuveta ce-mi servea drept scuipătoare, îmi pieptănam părul și barba, îmi aranjam boneta de noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți? Vai, cum nu?! Mărturisesc, fără rușine, dar și fără mîndrie, am decretat, În foru-mi interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o săncerc... Visul lui Brook, Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Parisului. Ele sunt foarte multe, evident, și particularizate. Găsești, cum e firesc, tot ce vrei, la prețuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de euro; nu am vrut nimic din ce găsesc și-n țară, dar, recunosc cu rușine, nu am avut destui bani (& destul timp) să-mi satisfac plăcerile de gourmet: am gustat zilnic, camembert, avocado cu crabi, mezeluri tipice, crepes cu de toate, lasagnia cu somon, ouă cu maioneză de-a lor - excelentă!, fileuri anchois, pastramă de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
celui de pe scenă : ieșirile repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte și Înfrîngerea, nu doar victoria! Oricum, românilor ar fi trebuit să le crape obrazul de rușine. Cum stăteau la coadă la lapte, acum douăzeci și ceva de ani, noaptea, În frig, cîte 5-6 ore, puteau să stea la căldură, o oră, ascultînd un celebru actor și regizor... Dar ideea a reapărut În mintea-mi, cam În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e bine să aduci animale vii pe scenă: nu e artistic, nu e igienic și nu e profesionist ( calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea ( se referă la modul În care juca interpretul rolului titular). Interpreții erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În această luptă, numai marele Will
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de silă În alte ocazii sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult, la editura EFES din Cluj. Am citit cartea cu frisoane, cîrcei sau sarcasm : alteori, cu placiditate, suspin amar , ori anxietate. Niciodată, cu amuzament. Mi-am amintit de zilele grele datorate cenzurii - și ca regizor, și ca scriitor. Deși, cu rușine mărturisesc, nu am făcut parte din rîndul dizidenților, ori al persecutaților opresiunii comuniste : 90% dintre montările & cărțile mele, nu au avut probleme. De altfel, În prefață ni se spune că nici opul de față nu este vindicativ 102 :”cuminte, el
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
depășesc 50 de reprezentații... Apoi, este foarte interesant de continuat analiza declarației hîtrului uncheș de azi : cum trebuie să te simți să joci cu silă? Cumplit! (am montat și eu vreo zece piese cu silă, și mi-a fost tare rușine de mine!). Apoi, cum se putea ca o piesă oarecare - pe care azi nici sinucigașii profesioniști nu ar mai introduce-o În repertoriu - să aibă un asemenea succes de public?! Fiindcă, poate nu știți, textul lui Vlad s-a jucat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i trezesc eu mintenaș!" Pune mâna plin de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta!" -, așa că-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de bani!" Atunci ce mai vrei? Cui să te plângi, corb la corb nu-și scoate ochii." "Păi, nu și-i scoate cân' amândoi îmbucă din același cașcaval", observă supurând de invidie Săvuleasca. Se sumeți, cuprinsă de dignitate: "Mai mare rușinea! Să fii tu șef de catedră și să te încârdășești cu un..., cu un..., cu un cârnat împuțit, cu un hoț, pentru un pumn de bani." " He, he, he! Treaba-i că nu-i chiar un pumn de bani, Anicuțo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fost io, luna trecută, cân' am făcut electrica la intrare, la o nuntă d-asta dă baștani. Ți-aduci aminte, că venise și televiziunea la colega aia a lor, aia pieptoasă, bunăciune adevărată..." " Mi-aduc, frate, mi-aduc. Măcar dă rușine, că-i vedea toată lumea, în morții lor dă melteni, și putea să fie și ei mai finuți. Da' ți-ai găsit! Numa' bani d-ăia dă zece mii arunca târtanii în găleată, ba vreo două mătuși sau ce dracului era babele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că el a cotizat toată viața la asigurări medicale și alte bulșitării d-astea ordinare." "Ei, na!?", se minună tânăra. "Zău, mă. Când îl aud cu prostia asta pe câte-un cârnat de pacient, mai că mi se face mie rușine de lipsa lui de bun-simț. Fiindcă majoritatea lor sunt pur și simplu niște nesimțiți și fii convinsă că toți au bășina asta comunistă-n cap, chit că n-o dau pe goarnă." "Hai, mă, că nu-s chiar toți așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te gândești cât am ținut io la tine. Plus câte am făcut io pentru tine. Și tu? Uite cum m-ai răsplătit pentru toate, escroacă sentimentală ce ești..." "Io sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Emoțiile, valuri înspumate, din care se năștea pas cu pas, Venus, Venera, Afrodita, Astarte, Atargatis, Alilat sau Ishtar! Zeița născută din contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l lase fără icoane și fără Dumnezeu. De asemenea, spectatorul trebuia să audă cumva de foamea chinuitoare de întrebări, care l-a făcut pe Mihai să învețe buchiile, ca să poată citi cărțile sfinte. Nu mai vorbesc câte nopți mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că joc și eu în piesă alături de oameni școliți? - se blindează Valy cu o sută de gesturi, ca și cum eu n-aș mai fi fost așa de atent la replică-Ce să caut eu printre oameni cu studii? Abia am terminat, spre rușinea mea, liceul seral, domnul meu. Dar teatru ai mai jucat, nu? În multe piese am jucat. Am fost și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine. Și nu era pentru prima dată când îmi doream așa ceva...” 4. 15 noiembrie ’80. Mai mare rușinea! Iată un articol pe care nu știu să-l fi citit la timp: Thomas Mann (Conferințe ed. Grasset, 1973, în Steaua 7/1978): “-Nu întrebați niciodată: cine e? (în personaj, în imagine). Voi continua să zugrăvesc oameni cumsecade, care au
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui. Dar Henri? Unde e Henri? Henri! Cred că și Henri și Mihai o să întârzie puțin-făcu contele. Nu se admit întârzieri. Să fie clar! - tună din nou, vocea Regizorului. Să-și caute alt servici - se auzi altă voce. Mai mare rușinea. Nu mai merge, domnule, așa. Adică cum? Poimâine e reprezentația piesei și noi... Măcar de aveam dubluri. Da. Ne-am făcut de tot rahatul. Toată lumea părăsește scena. Acum... Într-adevăr, în scenă rămaseră doar fetele ocupate de operație și bineînțeles
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
4, 3, 2, 1, 0 - făcu fata cu voce gravă sărind pe pieptul pacientului-Repetăm: 5, 4, 3, 2, 1, 0. Avem puls? Încă nurăspunse o voce amară. Ar fi culmea să moară de tot pe masa de operație. Mai mare rușinea. Asta cu atât mai mult cu cât știm foarte bine că trebuie să-și revină. Evrika! Avem puls! - țâșni spre tavan o altă voce, cea mai pițigăiată. Perfect. Bravo fetelor! Știam eu că sunteți irezistibile. Anunțați familia. N-are familie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai vioi. Nu ai pentru ce, domnule Gerard. Ești de-al nostru...Ai avut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca un deșteptător pentru o trezire din somn. Îmi năvăliră automat, în minte, întâmplările prin care trecusem în noaptea de revelion, la cumpăna dintre 1976 și 1977, cea cu depanarea statuetelor făcute cioburi. Ceva mă împingea să-i povestesc, spre rușinea mea, despre cele întâmplate în acea noapte și despre toate repercursiunile, inclusiv despre noua mea achiziție feminină. Desigur, ar fi trebuit să mai știe Regizorul ceva și despre ce femeie e vorba. Ceea ce trebuia cu siguranță să știe era ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu oarecare întârziere, greșeala făcută. Lăsați-vă capul pe umărul meu - șoptesc. Și cum o să mai scriu? Uite așa. Atunci îi prind bărbia cu o mână și repede îmi lipesc buzele de ale ei încercând un sărut până la urmă, spre rușinea mea, cam anemic. Ea își retrage tot atât de repede, fața și se încruntă la mine. Vă iubesc, doamnă Sima - îmi aud vocea. Eu sunt Iozefina, nu doamna Sima. Și eu sunt Gerard. Îmi pare bine de cunoștință. Și mie. Mă simt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]