1,319 matches
-
la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei cuvinte: „Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă ar avea balamale ruginite. Dimineața aleargă mult și se joacă. Motoceii nu-i mai plac. Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
rar de cînd am terminat cartea. A trebuit să insist ca în subtitlu să scrie Dialog provocat de... Așa a și fost: provocat. Ultima oară cînd ne-am văzut, a fost mai rece ca de obicei, mai gravă. Părul ca ruginit; profilul dulce, abătut; ovalul prețios al feței, tras. Tristă ca o eroină de roman Radu Petrescu. Cum ochii ei negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
repede în el. Nici nu vedea pe unde merge - așa de rapid mergea. Și, când s-a domolit viteza, s-a răsturnat și s-a pomenit într-o groapă foarte mare în care erau multe locomotive cu aburi, stricate, vechi, ruginite, dar care mai trăiau, pentru că vorbeau între ele și se gândeau cum să iasă de acolo? S-a trezit acolo unde erau ele duse la topit. Văzând aceasta, copilul s-a întors în oraș și i-a spus Primarului ce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era cea mai frumoasă babă a copilăriei noaste! În
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul să se arunce sub roți. Cu o răsucire bruscă de volan trăsura viră la stânga, dar tot atât de brusc trecu și copilul la stânga. Atunci frânele scârțâiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adunaseră pâlcuri de oameni. Se opriră la călușei. Aurica se cuibări numaidecât pe poneiul ei roz și râse. Nu m-am mai dat în călușei de când eram mică... Noi stăm la bloc, nu prea m-am jucat. Erau niște leagăne ruginite, dacă nu erai atent, se dădeau peste cap. Pe-ai mei i-au luat cu demolările, aveau casă aici, la poalele dealului, de unde începe drumul la castel. — Pe partea ailaltă, spre câmpie, noi am scăpat. Adică ne-a scăpat revoluția
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunzele și ce mai era pe-afară se acopereau de polei zgrunțuros, parcă era glaspapir. Aurica privea în jur cu ochi mari, strângându-se la brațul bărbatului. Se lovi de o bucată de metal, țipă, frecându-și piciorul lovit. Mașinile ruginite, dându- și, ca orice ființă, sângele la iveală, nu amorțiseră cu totul. — Pe strada mea toți erau speriați, continuă Petrache. Chiar și când astea stăteau pe loc, ziceai că se apropie. Când au auzit că s-a spart mitingul la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu șasiul prins sub morman și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se urni nici c-un milimetru. În schimb, dinăuntru se auziră zgomote. Iadeș sări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca niște ghirlande sunau ca un candelabru care vestește cutremure. Din această cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege, cercul se reîntoarse la Faraon, care, victorios, cu chipul lui smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e unul și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au șters-o cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni s-o fi părut. Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și calendarul, se oprise cam pe vremea ultimei zugrăveli. Ghișeul era așezat în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar de un colț. O îndreptă, zâmbind. Cine i-o fi dat numele ăsta ? întrebă, cu simpatie totuși. Parcă ar fi un fel de mâncare, ceva cu sos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-au transformat în mașini și mașinile s-au transformat în oameni ! Armagedon : mașinile gândesc, urăsc și iubesc în locul nostru. Locomotivele regulează pe rupte vagoanele de cale ferată, pistoanele le-o trag cilindrilor, ștecherele așijderea tuturor prizelor din lume... Fierului ruginit îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
erau închise. În apartamentul din stânga nu mai era de mult nimeni, locatarii, soț și soție, muncitori la fostul laminor, sătui să tot caute de lucru și găsind rareori, dar pe nimica, plecaseră să muncească în Spania. Lacătul mare și deja ruginit dădea o sugestie despre graba lor de a se întoarce acasă. Iar la ușa cealaltă nu răspundea iarăși nimeni pentru simplul motiv că acolo locuia Maca însuși. Iar el n-ar fi răspuns la vreo bătaie în ușă nici dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile imperiale și eunuci. Kuei Hsiang, care așteaptă la poarta din față, îl primește pe ambasadorul Majestății Sale. Așezat în genunchi, Kuei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup când încercăm să le deschidem. Eunucii fac tot ce pot pentru a îndepărta mucegaiul și murdăria de ani de zile. Mi se dă un apartament, lângă cel al lui Nuharoo, pe o latură a palatului principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cere citit așa cum lau gândit corifeii Junimii. Adică drept un traseu al moderației, echilibrului și compromisului inteligent dintre inovație și conservare. Un traseu liberal-conservator, menit să faciliteze, pe durată lungă, întâlnirea fecundă dintre fondul național și principiile civilizației occidentale. Nimic „ruginit“, nimic „reacționar“ în acest apel la organicitatea și soliditatea construcției sociale. Dimpotrivă - doar încrederea în capacitatea aranjamentelor politice de a genera o ordine a libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Și tocmai de asta ne pare rău. Și tocmai de asta noi... Mihai: Eu vă rog încă o dată, v-o cer, să plecați imediat din casa mea! Vecin 4: Nu ține. S-a rupt. Înseamnă că era prea vechi sau ruginit. Îmi pare rău (toți rămîn într-o tăcere în care gîndurile apar și dispar ca fulgerele pe cer, din toată această zvîrcoleală lăuntrică rămînînd numai privirile fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]