4,629 matches
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului HARFĂ ,,Simțiri reci, harfe zdrobite'' - Eminescu - 15 iunie - Când ai plecat, demult, Euridice, Infernul a căzut pe orice zeu Și a rămas nefericit Orfeu, Cu lira ruptă, care nu mai zice. Iar de atunci te caută mereu, Coloanele la templu să-ți ridice Și ode-nflăcărate să-ți dedice, Suspină strunele și plâng din greu. Dar sentimentul nu se face marfă Și prețul lui e mai presus
HARFĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370018_a_371347]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului - Sunt eu, Muritorul de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată, crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri pășind o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului seară de toamnă cade toamna ca o harpă plină de tristeți divine bacovian fumegă seara peste noaptea care vine nu mi-e somn și mă topesc după tot ce-i omenesc dragostea, ce odisee ruptă din homer cel orb un fel de corint în flăcări populat de zeul corb toți zarafii din bizanț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate trandafirii-s ofiliți încă cer și ei dreptate
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
Acasa > Versuri > Istorie > VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului - Sunt eu, prea zilnicul muritor de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
am lovit cu putere de realitate. De o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
sau pe vodka - băuturile lui preferate. De multe ori stârnea râsul cu vorbele lui șugubețe, alteori era gonit și înjurat, dar nu-i păsa, pentru că băutura era pentru el ca un elixir de care nu se putea lipsi nici în ruptul capului. Acum era supărat și Vasile observă imediat, fiindcă era unul din prietenii lui cei mai buni. Ca și căpitanul, Pepsi avea gongile lui. Unele, le avea dintodeauna, altele le avea pe moment, ca acum când îl strigase pe el
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
pomul există-n ogradă și când nu e nimeni să-l vadă. Dar iată că Domnu-i răspunde în scris : „Stimabile domn, mirarea matale nu-i tocmai cu rost, căci eu în ogradă tot timpul am fost, așa încât pomul, teafăr sau rupt, ființează cu bine și neîntrerupt, căci cel ce-l observă sunt Eu ! Cu stimă, al tău Dumnezeu.” (Ronald K.) Pășind pe culoarul secției de ortopedie, mă gândeam la tunelul acela prin care ar fi trebuit să trec. Ce-aș fi
VIAŢA NOASTRĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370542_a_371871]
-
tovarășii mei. Rezultatul a fost devastator. Una dintre mogâldețe s-a speriat atât de tare, încât a luat-o la fugă cu toată viteza spre noi. Celelalte două ne reușind să țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau plămânii. Acum devenisem cea ce fusesem mai înainte, adică copii iar din sperietori am devenit speriați. În fuga noastră disperată am pierdut cearceafurile. Am ajuns îngroziți la prima casă, și fără să
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
PRIETENI Un bețiv, din lumea toată (Care se numeste Nae), Ce fusese rupt odată De nevasta-sa-n bătaie, Auzind cum că nevasta Unui prieten i-a cârpit Și aceluia o palmă, Foarte mult s-a veselit... Daniel: Morală Râde ruptul de cârpit. Aliona: CÂNTEC vesel sau popular! Daniel: Ei, dacă e vorba de marele Topârceanu nici eu nu vreau să mă las mai prejos! Ați auzit de poezia „În jurul unui divorț”? George! Îmi ții isonul!? George: Dă-i drumul! Ba
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști A păsării cu părul bălai și inima ruptă Am depus o mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și doruri ale inimii arse Ne-am îndepărtat împreună prin toamne, prin ani Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
Editura Brumar, 978-973-602-910-3), 2013. Din volumul de poeme, Vitralii sparte (2011) - structurat în două părți, (I) cea cu nucleul / simbolul Notre Dame a „orbilor sfinți“ (cu desfășurare între paginile 5 și 88) și a II-a, cea cu Catrene din rupte antene (36 la număr, cu derulare între paginile 89 și 98, catrenele purtând titluri care, din păcate,-s netrecute în cuprinsul volumului, probabil, „pe motiv de economie de spațiu tipografic“) -, Distinsul Receptor este întâmpinat de un erou liric, polidimensional înzestrat
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cap între statui !» (p. 75), după care «virtutea virtuală bate toba» (p. 83) și «într-un vid prea plin de lacrimi / înflorește super sila» (Spleen la revenirea din Europa, p. 84). În tonalități epigramatice, din partea a II-a, Catrene din rupte antene, a acestui volum, suntem întâmpinați de „același râs“ care devine iute „scrâșnet de dinți“ în fața paradoxalei, tot mai haotizatei și hienizatei lumi contemporane: «Pe sânii ei ce sugerau preaplinul, / de nu credeai că poate fi o ștoarfă, / se lăfăia
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
afla în camera din fund a primăriei, aceea unde se luau hotărârile se-crete, împreună cu Verginica, fata paracliserului, pe care voia să o convingă să intre în partid. Sau invers, ceva de genul acesta... Verginica însă nu voia nici în ruptul capului dacă nu primea lichior de mentă ceea ce îl scosese din minți pe bietul primar. - Și de unde vrei fă să-ți dau eu lichior de mentă, ce țuica asta a mea din corcodușe nu-ți place!? - Păi, nu, că la
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
fusese aruncat din turn înainte să se trezească, așa că ar fi mărturisit totul încă înainte de a atinge pământul dar a fost nevoit să o facă după impact, mult mai greu, deoarece nu prea mai avea dinți în gură iar picioarele rupte nu-l ajutau mai deloc în această situație. În fine, preotul îndemnă la calm și la rugăciune pentru a se depăși prin credință aceste clipe de mare în-cercare iar poporenii fură puși să rostească în cor rugăciuni de iertare. Puțini
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
cerșt în fața Prefecturii și «după aproape doi ani de cerșit a strâns bani de cal și căruță»; «căra de toate, mobile și saci, iar uneori îl plătea Primăria să strângă gunoiul de pe străzi; se țigănea pentru fiecare leu și în ruptul capului n-ar fi făcut un pas până ce nu vedea toți banii în palmă» (p. 92). „Reliefurile“, „elementele arhitecturale“ ale povestirii (a 9-a), Tudor (pp. 101 - 127), de Nicolae Țic, se structurează „cu mult tact“, „după șablon“ - cu speranța
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
bobinele pe geamul arcuit. -Nu putem ieși...o să fim murați. -Nu-i nicio grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci, ...avem o problemă serioasă. El îi scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină, aici în țara mea/ Și-aproapele nu-l aflu, oricât l-aș căuta?/ De ce se-abat tornade din
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
tanti Ileana lui Roman, vecina noastră, la noi acasă, să o ajute pe mămica, să mă nască odat*, că nu mai putea să mă țâie în burtă săraca. îmi venise sorocul și gata! Nu mai vroiam să stau nici în ruptul capului, în umezeala și în întunericul acela, neastâmpărat, parcă doream să văd cât mai repede lumea și pământul - sublima și neasemuita creație, a Celui ce Le vede și Le face pe toate, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Cum a
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
existența și credința în El. Eram în clasa a șasea, la sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a arătat-o: fără coperte, cu file îngălbenite, rupte, mâzgălite... Însă, pe prima pagină scria: Mihail Eminescu-Poezii. Mai citiserăm noi în manuale câte o poezie de Eminescu, dar așa fericită ocazie să am în față tot volumul de poezii, nu avusesem. De aceea ne-am strâns ciotcă pe posesorul
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
biroul acestuia, mai era și medicul șef al spitatului județean - și el chirurg renumit! Se trece direct la subiect! Mi se explică de ce au nevoie de ajutorul meu! Cu ani în urmă, o femeie a fost operată și în femur rupt i s-a implantat o tijă. Totul a fost în regulă mai mulți ani până când tija a crăpat osul și a ieșit vreo 5 centimetri, începând să o deranjeze. Problema cea mare era ca la spital aveau instrumente de tăiat
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
iar eu sunt de acord și intru în sala de operații. Văd un flăcău întins pe masă. Medicul îmi arăta mâna acestuia care s-a fracturat cu ani în urmă- La țară, de unde era, „doftoroaia satului” i-a pus osul rupt, greșit. Acum, la spital se va reface totul și o să fie bine... Apare și anestezistul, îi pune bolnavului masca și spune să numere. Eu mă retrag în colțul camerei. Medicul îmi face semn discret să vin mai aproape, pentru a
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
de frumusețe în ochii copilului meu, cel puțin în calitate de mama care îl crește! Mulțumesc prietenilor bărbați și prietenelor care și-au trimis soții să-mi care kg de cartofi, ceapă, mere, detergent etc. Mulțumesc celor care mi-au reparat patul rupt, geamul spart, peretele stricat, caloriferul căzut, țeavă de apă spartă, bunătatea voastră este neprețuita. Mulțumesc tatălui care ori de câte ori a plouat sau a fost ninsoare, a venit să ia cu mașina și copilul meu, să-l ducă la scoala împreună cu copilul
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului UN PERON PUSTIU Ai rămas ca o umbră în amurgul serii, pe un peron pustiu, strivind muzica mării. Și-ai plecat, lăsându-mi doar vioara cu strune rupte. Te stingi în simfonia mării, ca un ecou tremurat în valea muntelui, de vreme surpat. Nemeritat, te-ai dus, înnoptând pe unde și îngerii-ți sărută raiul tău, așezat pe pleoape, în luna mai, când umbra ta se pierde în
UN PERON PUSTIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369751_a_371080]
-
duce? - Nu mai are cum, a decedat în urma unui accident auto, a intrat unul cu tirul în mașina noastră și nu a mai scăpat nici el și nici mașina. Eu am avut noroc, doar cu un picior și câteva coaste rupte, dar m-am vindecat complet. - Îmi pare rău, sincere condoleanțe. Chiar dacă sunt tardive. - Mulțumesc, m-am obișnuit cu această pierdere. La început a fost insuportabil, acum m-am mai liniștit. Nu mai am cum să-l aduc înapoi. Au trecut
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
Eu am să plec, să nu vă tulbur plimbarea și aștept un telefon, indiferent de oră. - Nu vă deranjez soția cu telefonul? - Nu aveți pe cine deranja. Sunt divorțat de 12 ani și nu am mai reușit să înnod firul rupt al iubirii și al vieții în comun, oricât am încercat. - Chiar așa? Nu s-a mai găsit o persoană să vă cucerească inima, mai ales că stați la malul mării și vin atâtea turiste aici? - Până acum nu, ele vin
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]