65,853 matches
-
m-am transformat în mierla Pe malul lacului am așteptat în genunchi valurile Pământului unde se trăiește și cu o lingură de soare Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc În interiorul meu și al tau se despart durerile În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră Tu învii iarbă cu puterile tale divine Că un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie Mă așez pe rădăcinile vieții cu rimă pământului Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile SHTJELLË E preka lehtë
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei... El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
nu existau popoare care să-și cunoască glia! Nu vă temeți să cunoașteți cine și de când am fost / Numai cunoscând trecutul putem da vieții un rost. / „Nu suntem urmașii Romei”, căci am fost și suntem daci / Noi avem în vine sânge din strămoșii noștri traci. Noi suntem născuți odată cu pământul nemuririi / Și ne-am războit prin veacuri cu tâlharii și vampirii / S-apărăm pământul sacru ca și legile nescrise / De hoarde năvălitoare cu legile interzise.” Și aceste poezii sunt cele care
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Doinindu-și viața din caval și nai. // Altare-aveau cioplite-n piatră, / Căci dacii s-au născut din stâncă / O Țară-aveau - Mamă și vatră / O țară ce trăiește încă // Le-am urmat noi - așa-i destinul - / Să apărăm prin veac, cu sânge / Meleagul pe care și crinul / Rezistă când pământul plânge!” Conștient de puterea de penetrare a cuvântului scris, poetul se audodefinește astfel: „Câte-au fost compuse, toate ce se scriu / Cântă suferința / Scrierile mele-s cuie de sicriu, / Mi-am semnat
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
prindeam în păr, prin scrumul pe care călcam râzând de ceea ce era mistuit, prin ființa mea ce ardea cu trufie în fața ochilor tăi. Lumea era doar imaginea pe care-o puteam vedea intermitent la lumina flăcărilor ce-mi treceau prin sânge când te căutam. Iubire acvatică Mi-e viața scrisă pe-un tapet Furat de zei și aruncat în mare Când simt cum mă străbați încet Cu clipe-adânci, ca o plecare. Iau timpul și-l prefac într-un ochean Îmbălsămat cu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ca o moașă mă așteaptă cu brațele întinse să mă cuprindă când ies din pământul care mă naște în Univers. Înspre ființă (fiicelor mele) Sunt unică, pentru că tu nu ești decât pentru mine. Inventăm împreună o religie a propriului meu sânge, un joc ca o umbră peste a fi și a nefi. Aluneci spre timp, spre lucruri, spre din ce în ce mai departe de mine, dar până atunci reinventăm în secret semne adânci în care lumea nu poate să încapă - doar ochii zeului și
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ochii în preajma focului meu. O să pipăi aerul cu părul meu despletit, ca să regăsesc forma trupului tău, o să scormonesc printre bătăile inimii mele, ca să descopăr ecourile pierdute ale cuvintelor rostite de tine cândva, o să devin fluidă și o să curg prin însuși sângele meu impur, mereu amestecat cu ființa ta. Alergând frenetic o să mă-ntorc prin toate clipele și prin toate îmbrățișările: poate o să te găsesc undeva acolo, privind iubirea noastră liniștit, invizibil. Clipele ne mureau Clipele ne mureau în brațe, unele zbătându
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
zborul. În loc de aripi avem doar zbaterea secundelor care pier Și din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în inimă îmbrățișarea Și mirarea că timpul te-ntoarce mereu spre cer și spre mine. Chiromanție Așa te-aș cuprinde și te-aș lega între linia inimii și linia vieții din palma mea! M-aș
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
iubito”, îmi spuneai din ce în ce mai departe, până când din densitatea tăcerii tale aș fi putut să-mi fac un voal cu care să-mi învelesc trupul în timp ce te așteptam, îngrijind de absența ta ca de propriul nostru fiu. Când te pierd uneori Sângele meu gonește mereu visându-te. E prizonier între pereții arterelor și ai venelor mele, Îmi circulă prin tot trupul, bezmetic, căutându-te, Dar tu ești prea departe, între lună și stele. Sângele meu era fericit când mă învăluiai cu trupul
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
de propriul nostru fiu. Când te pierd uneori Sângele meu gonește mereu visându-te. E prizonier între pereții arterelor și ai venelor mele, Îmi circulă prin tot trupul, bezmetic, căutându-te, Dar tu ești prea departe, între lună și stele. Sângele meu era fericit când mă învăluiai cu trupul de soare Și te simțea căutându-mă prin secunde. Amețeau nebune toate celulele lui curgătoare Când în mine făceai să pulseze mii de inimi rotunde. Ca să te găsească printre stelele învelite în
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
era fericit când mă învăluiai cu trupul de soare Și te simțea căutându-mă prin secunde. Amețeau nebune toate celulele lui curgătoare Când în mine făceai să pulseze mii de inimi rotunde. Ca să te găsească printre stelele învelite în ger, Sângele meu îmi spune să accept orice rană deschisă Prin care el să poată să țâșnească spre cer Și prin rugul fluid al durerii să-mi aducă-napoi iubirea promisă. De ce? De ce mă cauți la marginea fiecărei clipe care-mi trece
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
îmi spune să accept orice rană deschisă Prin care el să poată să țâșnească spre cer Și prin rugul fluid al durerii să-mi aducă-napoi iubirea promisă. De ce? De ce mă cauți la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin sânge? De ce te cuprind cu trupul meu ca un zbor rănit ce se frânge? De ce te-aștept la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin dor? De ce mă străbați cu trupul tău ca un stol mereu călător? Când marginea fiecărei clipe
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
De ce mă străbați cu trupul tău ca un stol mereu călător? Când marginea fiecărei clipe dintre noi e ca un bisturiu de tăioasă, îmbrățișarea noastră sfâșiată și arsă ne luminează-adânc pe-amândoi. Poem cu note Treceam legată la ochi1 prin sângele tău ce mă ardea. Părul meu era prea roșu, înnodat în jurul gâtului tău. O renegam pe femeia din mine pe care tu ai trezit-o pentru prima dată și-o alungam cu pietre, rănindu-te pe tine. Încă mai sunt
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
arterele destrămate, Corzile ei zdrențuite vibrează din ce în ce mai departe. Pulsul îmi scade și viața mi se îneacă în cântec, Iar ritmul e rupt de tăcerea ce-așteaptă în taină-un descântec. Nu pleacă plecarea și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea. Catren pentru zei Zeii desculți își caută sărutul prin cer Și-și smulg îmbrățișarea din stele nebune ce pier. Ne caută buimaci și ne-adună din ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
că-ntrezărim în ape o rază de iubire, Și adesea-i doar reflexul scânteii unduind, Din felinarul cinic, eterna risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri în foc nepământesc, Ne-am înălțat cu zeii-n lumina lor divină. Și m-ai privit în suflet cu dorul tău ceresc: Supremă condamnare pentru suprema-mi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate a simțurilor”, chiar și... „după care, nu va mai fi/ niciun cuvânt” („Nuntă”, pag. 11). Sau o poezie, erotică în plan spiritual, ca un pretext ideatic: „cu sângele meu sălbăticit/ .../ am otrăvit vârful săgeții, apoi/ te-am așteptat în leagănul munților/ unde veneai tu la vânătoarea/ cu morile de apă..” („Mori de apă”, pag. 13), din care parcă doar gustul amar al.. non-dialogului este resimțit: „acolo am gustat
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
existențialism, revenind în conștiința poetei Ștefania Oproescu ca o magie a unor viziuni ritualice și a unor forme de demitizare, peste care nu mai există decât necuprinsul unui reproș: „Mie cine-mi va mânca trupul,/ mie cine-mi va bea sângele/ să mă înalț în tiparul asemănării tale?/ Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-o ipostază firească până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Ca nu cumva cuprins de-a patimilor boală, Voia vicleanului să fac,ce viața-mi amăgește! Păstrează-mi sufletul curat,fără prihană, Tu,Cel ce nu vrei moartea,ci mântuirea tuturor! Hrănește-mă,cu-a Ta dumnezeiască hrană , Trupul și sângele primind,ca pe-o cerească mană, Să-mi fie de folos,când voi pleca la Creator! Alungă de la mine,tot ce nu îmi folosește, Să viețuiesc curat și să-mplinesc doar voia Ta! Ajută-mă să îl iubesc pe cel
BINEVOIEȘTE DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380766_a_382095]
-
27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Crezi încă în karma iluziei, reduci la absurd gând, suflet, lumină, spirit, cu precizia chirurgului, prin intervenții dure, induci asistola cardiacă crezând într-o protecție a miocitelor retrograd prin sinus coronar administrezi cardioplegia cu sânge, tehnici rafinate de circulație artificială, oprirea circulatorie, hipotermia profundă ți-era de ajutor vase dilatate riscau să mi se spargă contra-cronometru, conștient de efectul prelungit, mi-ai produs leziuni ireversibile răspunsul inflamator indica clinic sindromul postperfuzie anestezia anevrismului localizat în spatele
FIBRILAŢIA VENTRICULARĂ ~ SEVERA TULBURARE DE RITM A INIMII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380786_a_382115]
-
is no reason and the truth is plain to see." - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
a exprimat punctul de vedere în toate cărțile sale, de la „Blestem străbun”, Editura ... II. UN ATEU CATRE DIAVOLI, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017. Un ateu către diavoli Voi, diavoli ai democrației Setoși de sânge și războaie Ne-ați impus drumul pribegiei Voi, lupilor în piei de oaie! Voi, diavolii democrației Impusă prin glonț și otravă Credința-n lumea veșniciei E crima voastră cea ma gravă Voi, diavoli ai globalizării ... Citește mai mult Un ateu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
pribegiei Voi, lupilor în piei de oaie! Voi, diavolii democrației Impusă prin glonț și otravă Credința-n lumea veșniciei E crima voastră cea ma gravă Voi, diavoli ai globalizării ... Citește mai mult Un ateu către diavoliVoi, diavoli ai democrațieiSetoși de sânge și războaieNe-ați impus drumul pribegieiVoi, lupilor în piei de oaie!Voi, diavolii democrațieiImpusă prin glonț și otravăCredința-n lumea veșnicieiE crima voastră cea ma gravăVoi, diavoli ai globalizării... III. UN ROMAN CATRE POPOR, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
este cea care adăpostește și sporește de la Iisus Hristos prin slujitorii ei consacrați care sunt preoții - tezaurul cel neprețuit din punct de vedere duhovnicesc care este Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, care prin Epicleza din cadrul Sfintei Liturghii se face Trup și Sânge de viață dătător pentru a ne duce pe noi spre viața veșnică. (Pr. Florin Iordache). * Tânărul teolog Stelian Gomboș, în lucrarea sa, dezvăluie o vastă cultură teologică. El dovedește o lectură de profunzime a unor scrieri extrem de variate, ceea ce îi
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
în prăpastia păcatului, prin degradare morală. În concluzie, autorul arată că în viață și spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Împărtășanie are o însemnătate deosebită. Ea reprezintă momentul cel mai important din viața noastră creștină, pentru că atunci primim în ființa noastră Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Problema care se pune în legătură cu Sfânta Împărtășanie este cât de rar sau cât de des trebuie și putem să ne împărtășim. Primitorii deplin îndreptățiți ai acestei Sfinte Taine sunt numai creștinii valid botezați, adică cei care
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]