KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

doi metri și cinci centimetri și este un mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți vor da, la citire, o plăcere estetică ceva mai intensă. Ca o cafea un pic mai dulce. O să le lași din mână după treizeci de pagini ca să

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
cincizeci de ani. Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți? Ce sânt conflictele, ce este lupta pentru putere față de victoria meticuloasă, calmă, blândă aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
acesteia, vei putea să te smulgi pentru o clipă din propria ta plasă, doar ție ți s-a dat șansa asta. Iar eu... plasa mea are un singur fir, lung și drept. Pe el trebuie să mergi tu. Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Că poate până și el, în lumea lui (unde eu am pătruns, asta fiind poate singura rațiune a vieții mele), nu este decât un produs al unei minți mult mai vasta din altă lume, ea însăși fictivă. Și el, da, sânt sigura acum, caută cu înfrigurare o Intrare către acea lume Superioară, căci visul nostru, al tuturor, este să ne întîlnim Creatorul, să privim în ochi ființa care ne-a dat viață. Dar, vai! poate că REM-ul nu e totuși

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
E drept că nu mi-am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
alb. Când mașina roșie sosește, Vali spune un "la revedere" scurt și peste câteva secunde Nana îl vede așezîndu-se pe un scaun: o umbră verzuie străbătând prin geamul înghețat al autobuzului. Vali, de-acum, devine cu totul neinteresant. De altfel, sânt atât de ghiftuit, încît n-aș suporta un drum cu mașina. Mă întorc de aceea cu Nana, care se îndreaptă cu pași mici spre casă. Știe că în seara aceleiași zile Vali o va suna iar pe buldogiță. Dar mai

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
figură tipică de român carpatin, cum ar fi spus cineva. Brun, cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre dinți, cu ochii cam lipsiți de expresie, despre care nu poți spune decât că sânt negri. Se purta tuns cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui pe vremea studenției. Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
trecuse pe la ea? Că nu purta niciodată cravată? Că, bineînțeles, visa noaptea numai detalii de teascuri hidraulice și conducte vidate necesare fabricilor de ulei? Că avea câțiva colegi cu care vinerea juca bridge, destul de prost, ce-i drept? Toate acestea sânt fleacuri. Într-o dimineață din acea primăvară, înainte de-a pleca la serviciu, Emil Popescu se duse în spatele blocului să-și mai vadă o dată mașina. Cu o seară înainte băuse la ziua unui prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
ar cădea tot în seama familiei, de vreme ce delirul său nu prezintă pericol social. Să nu se grăbească cu divorțul, să mai aștepte, doar au realizat atâtea lucruri împreună și un om nu poate fi abandonat ca un câine. Alți bărbați sânt mai răi, își înșală nevestele, beau, practică perversiuni sexuale, câte femei nu și-ar dori ca secătura lor să stea toată după-masa să cânte la... în fine, la ceva. În fața acestor sfaturi profesionale, care-și găseau ecoul în cele ale

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

ceasul, apoi își făcu loc într-una din ușile turnante. Pătrunzând în hali, clipi din ochi ca și cum ar fi trebuit să se obișnuiască cu lumina artificială. Se îndreptă spre recepție grăbind pasul. - Am o întîlnire la patru și treizeci, spuse. Sânt puțin în întîrziere. Taxiul. Și nici măcar n-am scuza unui accident... Se opri brusc și zâmbi. Bătrânul din fața lui clătină încet din cap și-i întoarse zâmbetul. - Ce e mai curios... adăugă după un răstimp. Continuând să zâmbească (dar parcă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
putea spune, perioade de amnezie parțială. Din fericire, destul de scurte... - La patru și treizeci? întrebă bătrânul cu oarecare interes. - Exact. La patru și treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ridică din umeri, neîncrezător și totuși turburat. - Și cu toate acestea, spuse zâmbind, nu cântă întotdeauna. Și dacă n-a cântat atâția ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta nu sânt atât de sigur, continuă Hrisanti. De când o știu, întotdeauna a spus că are din ce trăi... Dar de ce cântă atunci prin cârciumi și grădini de mahala, fără să ia bani, de ce nu încearcă să se lanseze, cum se zice, într-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de origine italiană, unii îi spun La Vedova. Adrian o asculta fericit. - Mai vorbiți, mai vorbiți! insistă el, văzând că femeia tăcuse și-1 privea cu același zâmbet obosit. Căci este pur și simplu extraordinar. - Ce să vă mai spun? Sânt și eu italiancă. Am citit pe Dante, dar demult, demult. Sânt destui italieni pe aici. Uneori,vin și ocupă un etaj întreg. Dar nu la 21. Aproape nimeni nu mai vine la 21. A tot încercat direcția... Dar vă rog

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
care s-au păstrat lucruri de-ale lui - caiete cu schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu știu despre cine vorbiți, dar sânt sigur că mi se fac semne. Le simt, le presimt. Așa începe întotdeauna miraculosul proces de anamnesis: mă întîlnesc cu cineva, cunoscut sau necunoscut, nu pot să-mi dau seama, dar uneori de la primele cuvinte pe care mi le adresează

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încît sânt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă... - Nu, nu, nu! îl întrerupse Cladova, ridicîndu-se brusc din fotoliu și începînd să se plimbe cu pași grei, hotărâți. Te înșeli! Mitologizezi, ca să folosesc una din expresiile dumitale favorite. Și mitologizezi într-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
simțeam de mult apropiindu-se, pregătindu-se să-mi frângă aripile. Pentru că, îngăduiți-mi să fiu sincer, o asemenea întrebare e făcută să mă descurajeze, cum spuneam: să-mi frângă aripile. Și, din nefericire, nu sînteți singurul: chiar și poeții sânt obsedați de acest episod. Dar, credeți-mă, este vorba de un simplu episod, e adevărat, patetic, dar și destul de banal, un episod care, în orice caz, nu poate deveni exemplar pentru noi, cei din ziua de azi. - Mă rog, îl

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
spun? începu el târziu, tulburat. Nu existam, pentru el, decât în măsura în care eram poet. Căci nu am altă identitate. Ce l-ar fi putut interesa pe el - de fapt, ce te-ar putea interesa pe dumneata sau pe oricine altul - ce sânt eu în afară de poet? Și, în primul rând cum am putea ști cine sânt când nu sânt poet? Cum am putea cunoaște ceva care nu aparține sferei cunoașterii? Este ca și cum m-ai întreba ce gândește acum ficatul sau rinichiul meu. Există

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de care vă vorbeam mă privește în primul rând pe mine... Orlando se opri în fața unei uși masive și, punîndu-și degetul în gură, îi făcu semn să tacă. - Pentru că, continuă Adrian în șoaptă, în acest habitat, după cât știu, numai eu sânt poet. Cu alte cuvinte... Dar Orlando îl dădu prietenește la o parte și-și apropie urechea de ușă. Ascultă câteva clipe, apoi o deschise cu multă luare-aminte. Surprins de întunerecul și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru mine - și, repet, numai pentru mine, care sânt poet - echivalează cu o revelație. II Comandante se întoarse, urmat de trei chelneri costumați, purtând imense tăvi de argint, încărcate cu sticle și pahare de felurite mărimi și culori. - Ascultă aici, îi spuse Orlando. Ascultă, că e interesant. - Nu vă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pleoapele, parcă s-ar fi trudit să-și amintească. Brusc, în șoaptă, începu să recite: ... Pe vânturi ascult Orficul tumult Când și-ardică struna Fata verde, Una... Adrian întinse brațul pe deasupra mesei și o întrerupse: - Eu le-am scris? întrebă. Sânt versurile mele? - Nu. Le-a scris cel care a venit după tine. Dar le-a scris pentru tine, adăugă căutîndu-i ochii și privindu-l adânc. Le-a scris ca să-ți mulțumească. Pentru că înaintea lui tu scriseseși "în curte la Dionis

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
am spus doar ce m-ai învățat: că sânt îndrăgostită de tine, că ești poet și te cheamă Adrian... - Ce-aș mai fi putut adăuga altceva? întrebă Adrian, ri-dicînd brusc fruntea, ca și cum ar fi încercat să-și ascundă deznădejdea. Nu sânt decât asta. Și niciodată n-am fost altceva decât asta: Adrian, poetul pe care-l aștepta el însuși, Adrian de care s-a îndrăgostit prea curând, oh! prea curând, îngerul lui păzitor, îngerul Morții. Leana continua să zâmbească, lăsîndu-și lacrimile

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Porto de Andraitx, august 1975 ---------- Mircea Eliade ȘANȚURILE - N-are să plouă, le-am spus. Dacă ne ajută Dumnezeu și Maica Domnului, în noaptea asta o găsim. Dar eram puțini, vreo douăzeci. Lixandru, cu nepoții, Popa, dascălul, restul, multe femei. - Unde sânt ceilalți, părinte? l-am întrebat. Popa ridică din umeri. - Te faci că nu vezi, nu auzi, spuse. Ia ascultă!... Am întors capul spre vale. Se auzeau acum mai deslușit, dar încă foarte departe. - Astea nu-s tunuri rusești, părinte, l-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
dascălul. - Spune să ne întoarcem la șanțuri. Că trebuie s-o găsim... Am pornit toți după Popă, strânși unul într-altul, căci femeilor le era frică. Dormeam greu, Ilaria mă zguduia din toate puterile să mă trezească. - Au venit, șopti. Sânt nemți. - Și galbenii? o întrebai. - Jumătate sânt la Lixandru, să-i împartă oamenilor, când s-or întoarce. Jumătate i-am ascuns sub patul Moșului. Mă frecam la ochi. Așadar, nu visasem; găsisem comoara. O găsise Ilaria, către dimineață, când nu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Că trebuie s-o găsim... Am pornit toți după Popă, strânși unul într-altul, căci femeilor le era frică. Dormeam greu, Ilaria mă zguduia din toate puterile să mă trezească. - Au venit, șopti. Sânt nemți. - Și galbenii? o întrebai. - Jumătate sânt la Lixandru, să-i împartă oamenilor, când s-or întoarce. Jumătate i-am ascuns sub patul Moșului. Mă frecam la ochi. Așadar, nu visasem; găsisem comoara. O găsise Ilaria, către dimineață, când nu mai rămăseseră decât Lixandru, cu nepoții și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de departe. Ich streche deutsch. Aber wenig, sher wenig... Unul din ofițeri începu să râdă. Celalt mă privea nedumerit, ca și cum s-ar fi întrebat dacă nu cumva îmi bat joc de el. - Vorbim românește, spuse. Ce se întîmplă aici? Unde sânt oamenii? - Au fugit în munte. Le-a fost frică... Locotenentul care râsese cu atâta poftă mă privea acum prietenos, dar cu mare tristețe. Se apropia încet de mine. - Unde ți-ai lăsat brațul? mă întrebă. - La Cotul Donului. În a

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]