1,481 matches
-
de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zău, nu știu. Parcă vreau să mă împac și n-am cu cine. Parcă vreau să văd ceva și nu știu ce. Parcă mă trage un sorb, cum era ăla de la Lintițaru. Mai este Ghiolul Negru? Mergeam și noi vara acolo, era sălbăticie. Era capătul lumii parcă... - Mai ții minte Ghiolul Negru? N-au desecat încă acolo. Mai este și sorbul. Dar nu mai vine ca altădată. L-a luat sorbul acu câțiva ani și pe Trăscănău. - Secretarul de la Județeană? - Ajunsese prim-secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să lovească zidurile vii (și morții! și morții!) cu tija de percuție a sclerometrului Schmidt. Se mai aplicară (inutil pentru noi!) metodele de amprentare a betonului ale lui Poldi și Waitzmann. Betonul de compresiune, Skramtaev, strigă din toți rărunchii cu sălbăticie tribală, aruncându-și spre lespedea gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul cu parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ceva nu era în regulă, iar el își dăduse seama. Nepoliticos din partea ta să mă întrerupi, zisei eu cu un calm nenatural care-l făcea să se apropie și mai mult de limita sa psihică. Simțea, cum simt fiarele în sălbăticie, că ceva nu-i în regulă, dar nu știa ce. Prea semăna locul ăsta, pentru el, cu o capcană. Unde rămăsesem? Ah! Securitatea... Poate și la sporirea numărului turelor de veghe... mă gândesc poate să imităm Guvernul și să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei! Arătau spre stânga. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de teren. Nimeni nu-l ascultase. În loc de asta, trimiseseră în grabă la Berastagi echipele care se aflau cel mai aproape, iar rezultatul era că jumătate din ei își țineau reporterul pe poziție și microfoanele pregătite, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe care ni le-a dat Creatorul, pentru a continua lucrările necesare asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai puțin teren pentru recolte, lăsând mai multă sălbăticie neatinsă și, în același timp, continuând să-i hrănească pe cei flămânzi. Ingineria genetică ne va permite să distribuim generozitatea lui Dumnezeu către toate creaturile Lui, așa cum ar fi vrut El. Organismele modificate genetic produc insulină pură pentru diabetici, factori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles, motivul pentru care făceai artă. Nu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuți mediul. Acesta era obiectivul lui Mark Sanger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi sau alte semne de lovituri. În timp ce făcea asta, îl simți relaxându-se. Respirația lui se calmă. Dispoziția păru să se îmbunătățească. Abia mai târziu, Lynn realiză că îl „puricase“, așa cum fac maimuțele în sălbăticie. Una se întoarce cu spatele, iar cealaltă îi curăță blana. Decise să facă asta în fiecare zi. Doar ca să-l facă pe Dave să se simtă bine. De la sosirea lui Dave, totul se schimbase în viața lui Lynn. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat celei mai frumoase femei dintr-un burg. Era o libertate strălucitoare în grădina frumoasă doar prin sălbăticia ei pură. Noii stăpâni ai pământului s-au gândit că trebuie făcută ordine acolo, că trebuie o mână de om, un grădinar, ei nu au nici timp și nici chef de treabă prin țărână; au parcelat - locul este acum împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăla, pentru că nu mai avea frumusețea sălbatică de la început, acum era altfel, iar lui, ordinea și măsurarea nu-i plăceau deloc. Loredana se gândise din primele zile la grădină, hai s-o civilizăm, să-i îmbunătățim imaginea, să dăm încolo sălbăticia, ne trebuie ceva îngrijit de mâna omului, păi, cine să se ocupe de pământul ăla?, păi, e nevoie de cineva, un grădinar, trebuie să se vadă de la stradă că totul merge perfect în familia mea, că e curat, îngrijit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punându-i-se un butuc de lemn și un cuțit însângerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și, în același timp, uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în bună parte forțele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îl făceau să fie admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mâncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atât de mari și de nemaiauzite, încât, după ce, prin nenumărate omoruri, ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese să fie omul cel mai urât din toată lumea. Începu să fie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
prin cele câteva lucrușoare sărăcăcioase rămase după dispariția lui misterioasă. Cel mai tare a fascinat-o cartea vișinie din care citea când se trezea dimineața cu voce tare, voce melodioasă de copil, cum nu mai auzise de mult Antoniu, În sălbăticia, primitivismul și degradarea patibularilor din ghetou. Plăcințica avea structură de Înger, așa cum are orice ființă făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu un fel de cruzime, aș spune chiar cu mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Seminarul Teologic și bietul tata m-a dus cu sila, pentru că o țineam nu și nu, mi-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o mai țin și acum minte, o săptămână n-am putut sta pe fund! — Ce sălbăticie! — Vezi că totuși, până la urmă, mi-a prins mai bine decât să fi rămas, acasă, să muncescla câmp! Tata a mers cu mine de mână să mă Înscrie, iar eu am plâns de disperare până la gară, el n-avea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul primei agenții private de turism din Tulcea. Am lucrat Împreună În turism, o perioadă. Am cunoscut splendoarea sălbăticiei Deltei Dunării, habitatul aproape unicat, Însoțind de nenumărate ori turiștii străini și români și, mai ales, delegațiile care veneau din toată țara. În acea perioadă am reușit să vizitez; Grecia, Turcia, Zaporoje, Izmail (vecinii noștri ). Iubeam și eram iubită cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat după putere, tică... porcule, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
John Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy era așa de pierdută în sălbăticia tranchilizantelor încât m-a îngrozit. După ce John Joe își rupsese mâinile învârtind coarda și le rupsese picioarele tuturor pacienților care se aflau prin preajmă, venise vremea pentru scaunele muzicale. Inițial mi-a fost teamă să fiu brutală, să trag scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili tatea. De după fiecare colț îl putea pândi agresorul. Având în vedere sălbăticia locurilor, mai era și pericolul de a se întâlni cu vreun animal sălbatic. Acesta era ultimul lucru pe care și-l putea dori, să dea nas în nas cu un urs venit să se înfrupte cu zmeură. Își aminti vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl duceți? strigă Pop speriat. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să-i răspundă. Se mulțumiseră numai să-i arunce din mers o privire înveninată, care spunea foarte clar că, dacă nu își ține gura, va fi lovit cu sălbăticie. Afară era foarte cald. Ieșit din semiîntunericul pivniței unde fuseseră ținuți captivi, inspectorului îi trebui ceva timp ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Probabil că erau orele optsprezece, nouăsprezece cel mult, pentru că soarele, deși nu asfințea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însumi. Mă gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea, bunătatea și ospitalitatea lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urcat în camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un cearșaf alb. Ca un bun croitor, trebuie să înțeleg ce înseamnă un astfel de vis. Stăteam la umbra celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e capabil să creadă în mituri. Acum, aș ezita să fiu la fel de tranșant. Desigur, o anumită senzație de regăsire a sincerității primare, care ne înduioșează în pictura primitivilor, o ai la mare, vara. Si, probabil, se poate înțelege dorul de "sălbăticie" mai lesne, aici, decât citindu-i pe Rousseau. În baie, acasă, nu m-am simțit niciodată "barbar". Pe o plajă, devii mai autentic, poate. Nicăieri nu e nevoie de mai puțin protocol. Aș căsca ochii mari dacă ar apărea, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]