2,533 matches
-
Atunci i-a scos punga de la spate, cu gând s-o golească la găleata de gunoi, s-o curețe bine și, apoi nici vorbă, aspiratorul o să funcționeze cum trebuie. Dar, când să răstoarne punga în coșul de gunoi, de cum a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și câteva bucăți de pâine prăjită. Cine să le fi pus, oare, aici? Tăticul își amintește că Sorin a mâncat împreună cu el și cu mămica. Dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plini de răni le erau piepturile, brațele și umerii. Pân-la urmă tot voinicul nostru se dovedi, și hainul zmeu în moarte se topi, se prăbuși. Voinicul eliberă pe mândrul soare și-l săltă pe cer curat. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primavara. Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpadă. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
schimbă codrul fața verde, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
O clipă mai târziu, nu se mai vedea nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină, și camionul porni atingând arbuștii stufoși și rupând crengile care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
există o mare scăpare, poate chiar o lipsă majoră nestipulată în cest contract, adică dacă tot dăm banii englezilor, nu ar fi corect și omenește, să trimitem direct toți beneficiarii de compensate în Anglia, adică exact la cei care le saltă lunar paralele (părerea mea!)? Dar vă rog stimați români, bolnavi sau viitori bolnavi, să nu vă supărați pe englezi, ei nu sunt vinovați cu nimic, fiindcă au fost atrași aici de niște „băieți deștepți”, așa cum sunt peste tot în forurile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fără număr unde legumele cele mai felurite sorbeau pământul, făcea impresia unui muzician inspirat, dirijând la o imensă orchestră o simfonie extrem de complicată, dar săltând de viață. Căci pentru boierul Pandele ramurile copacilor erau brațe fierbinți, trunchiurile umede corpuri prin care curge sângele, iar merele rotunde sâni de femeie împlinită. A murit deodată, doborât ca un stejar într-o pădure. Oamenii s-au minunat de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
22 septembrie 2004 ÎMPĂCAT DORESC SĂ FIU Când în pat, când în fotoliu, Osândit pân’ ieri am fost „Universul”, în orgoliu, S-a topit sub legi cu rost. Timp și spațiu, laolaltă, S-au retras în adăpost, Doar speranța ritmic saltă Ca foamea în zi de post. Azi mi s-a fixat doar patul. Ochii văd patru pereți Când de-a lungul, când de-a latul; Deși-s mici, îmi par măreți. Pentru mâine, nu știu ora, Un pătuc din lemn
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
tinere Waltan, fugi în pădure! O clipă mai târziu, cădea și el sub loviturile a doi adversari. Waltan nu ținu seama de îndemnul bravului soldat și căută din nou să ajungă la tatăl său. Rutilan, minunatul cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Waltan se gândi doar să-l îndemne și mai tare, fără să privească în urmă. Când însă se întoarse, văzu vălmășagul de oameni - departe acum - prinși în lupta aceea inegală. Ochii i se opriră atunci asupra carului, care, în fața sa, sălta zgâlțâit în toate părțile, într-un nor de praf. Coviltirul, sfâșiat pe o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un brâu, de un verde strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o țină cu el; îl întrebă apoi despre cai: — Cum de i-ai găsit? Lucia nu se mai lupta: plângea cu fața îngropată în mâini, dar continua să-și cheme mama scoțând gemete lungi, care-ți dădeau fiori. Maliban o săltă ca pe un fulg pe cal, și, urcând la rândul său, o ținu prinzând-o puternic de mijloc. Zâmbi apoi către Sebastianus: — Eu nu am făcut nimic. Când am încercat să-l prind pe acela - făcu semn către calul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vină trimitea reflexe aurii. Acum, că ajunsese alături de ea, Sebastianus se găsi deodată în încurcătură. Avusese ocazia să admire modul desăvârșit în care ea stătea în șa, cu spatele drept și cu capul nobil înălțat, cu părul ce-i sălta pe umeri; după ce călărise atât de mult, nu arăta nici un semn de oboseală, cu toate că, în plus, deși ziua era atât de caldă, încă purta cămașa de zale. Simțise și extraordinarul devotament pe care războinicii îl aveau pentru ea, siguranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primind, în general, răspunsuri de genul: „Nu știu“ sau „Nu-mi amintesc“; în câteva cazuri, însă, primiră și indicii ce păreau să-i pună pe calea cea bună, dar care la fața locului se dovediră nefondate: Vitalius și Maliban îl săltară de pe o bancă pe un vagabond beat, cu două degete lipsă, pierdute într-o încăierare; pe o uliță îl imobilizară, după o scurtă luptă corp la corp, pe un sărman tată de familie, îngrozit, a cărui înfățișare îi amintise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
confuzia. Sebastianus văzu sosind un războinic, care se apropie de Balamber, descumpănit, vrând să vadă de aproape unduirea mulțimii cuprinse de entuziasm. Schimbară câteva cuvinte, apoi Balamber îi aruncă lui Sebastianus o privire iritată și descumpănită. Făcându-și calul să salte în două picioare, îl împinse înainte, până ce ajunse la câțiva pași de el. Privirea sa își regăsise deja expresia ironică de mai înainte. — Etius al tău a sosit până la urmă! Ești un om tare norocos, romanule. Sper să te întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul drept, și simultan, încerca să-și ridice antebrațul stâng din țepușa neagră și grosolană în care se înfipsese. Se săltă! Și reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul drept, și simultan, încerca să-și ridice antebrațul stâng din țepușa neagră și grosolană în care se înfipsese. Se săltă! Și reușise! Reușise! Căzu la vreo șapte metri pe terenul din față. Se izbi tare. Mușchii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul drept, și simultan, încerca să-și ridice antebrațul stâng din țepușa neagră și grosolană în care se înfipsese. Se săltă! Și reușise! Reușise! Căzu la vreo șapte metri pe terenul din față. Se izbi tare. Mușchii îi erau niște corzi întinse dureros, la maximum. Lovitura aterizării a fost o ciocnire zguduitoare cu berbecele de șaizeci și șase de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești în lumina reflectoarelor, Lesley. Trebuie să te descurci chiar mai bine decât atunci când ai evadat din închisoare. Trebuie să te salți aproape literalmente de guler, și să devii un supraom. Vezi, ești în ultima fază a schimbării tale finale. Indiferent la ce nivel vei reuși acum să te ridici, acesta va rămâne definitiv. Nu vor mai exista alte schimbări. Sau devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
scurt timp, granița se umplea de coșuri de saci și de pachete. Era de ajuns apoi să sune o dată clopotul cel mare, pentru ca dinspre satul vecin să Înceapă să se rostogolească, luând-o peste câmp, grămezi de mărăcini, care după ce săltau pachetele În cârcă, mânați parcă de un vânt năprasnic, refăceau, rostogolindu-se de-a dura, drumul Îndărăt. Babulea revenea acasă abia spre dimineață, Împiedicându-se În cele douăsprezece fuste, mânjite de iarbă și de rouă, cu fața radiind de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o singură specie. Un individ grotesc ce și-a găsit echilibrul sub douăzeci de mile de apă. Nici nu e de mirare, spunea Govinda, că ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile și sunt atât de nerăbdătoare să salte de pe suprafața pământului. Imaginația este Înnăscut o putere biologică ce caută să Înfrângă condiții imposibile. Domnul Sammler Își ridică chipul, conștient că cineva se iuțea spre el. Îl văzu pe Feffer. Mereu grăbit. Feffer era grăsun, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
străzii aburea vizibil de plumb și de asemenea de o nuanță de bronz. Dar dacă erau trupuri de New York În viață trecând pe lângă el la fel cum fuseseră odată unele moarte grămezi deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de valul sentimentelor, care or fi ele - rivalitatea față de tatăl lui, jalea sau altceva. Dacă ar fi tatăl meu, aș fi la spital chiar În acest moment. Altfel stau lucrurile acum, Însă. Noi, vechea generație, trebuie să mergem cu valul. Săltându-și chipiul ca să-și protejeze ochii, se uită lung după avionul care se mișca În trombă. Își dezvălui astfel nasul lung și lat de lombard. Avea Înfățișarea de pasăre de pradă tipică italienilor din nord. Pielea era netedă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus, tată socrule! Se certau În rusește În fața mulțimii. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dacă treci de Gunbarrel, treci pe la mine. Cred că trebuie să stăm de vorbă. 5 A prins-o de călcâi, chiar dacă Jina nu i-a simțit degetele și nici n-a realizat câtă forță i-a trebuit ca s-o salte înapoi în barcă. Când a ajuns în ambarcațiune, ea râdea. Râdea și tremura. Din felul în care s-a uitat la ea și-a strâns-o de umăr, Jina s-a întrebat dacă nu era nițel isterică. Dar dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]