6,936 matches
-
Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din punctul acesta de vedere, lucrurile stăteau bine, însă ce te faci cu veneticii? Cei care nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflase de un loc unde era convins că se află aur, mult aur. Îi împuiaseră capul doi mineri în vârstă pe care îi angajase încă de la începutul aventurii lor miniere. Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad Mihailovici începuseră deja să-i sticlească ochii și insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să treacă imediat la treabă. Aduseseră oameni care să excaveze în timp ce Boris se ocupa să deschidă un drum prin pădure până la noul punct de lucru. Patronul vedea acolo o exploatare mare și intenționa să aducă utilaje cu care să poată săpa mai repede și mai ușor. În seara aceea prelungise lucrul până târziu în noapte. Muncise ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei. Nervos, dar mai mult mirat de îndrăz neala străinului care pătrunsese pe concesiunea lor, Boris țâșnise din mașină, pornind întins spre dânsul cu gând să-l alunge de acolo. În timp ce se apropia îl studia pe intrus. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și asta numai din cauza bătrânului pe care îl găseau în fiecare dimineață la locul unde săpau ei. Se interesase printre mineri și aflase că se numește Calistrat. Un individ singuratic, despre care toți credeau că nu-i în toate mințile. Nimeni însă nu voia să aibă de a face cu el, toți se fereau de dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânul acesta, lucrurile nu erau deloc atât de simple cum păreau și, cum credea Mihailovici. Văzând că, în ciuda măsurilor de pază pe care le luase, Calistrat continuă să fie prezent în fiecare dimineață în fața galeriei pe care începuseră să o sape, se hotărâse să supravegheze el însuși obiectivul. Imediat după miezul nopții ce tocmai se sfârșise, urcase la platoul din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măsurile pentru ca înscenarea ce o pusese la cale să pară cât mai veridică. De data asta totul părea a fi în ordine, nu mai lipsea nimic. De acum înainte își puteau vedea de treabă nestingheriți la mina pe care o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră excavațiile acolo, luându-se după șinele vechi pe care le găsiseră în iarbă. Era limpede că cineva săpase mai de mult acolo. Legendele minerilor povesteau despre o mină foarte bogată situată pe Muntele Rău, un fel de El Dorado autohton. Și aici, la fel ca peste tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue în galeria începută. Considera că cei ce începuseră prospectările știau ce fac. Se gândea să mai sape cel puțin câteva zile, în speranța că vor găsi totuși ceva. Vlad se arătase întru totul de acord cu decizia omului său de încredere. Se vedea de la o poștă că îi scăzuse și lui entuziasmul, însă se încăpățâna să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în subteran și câțiva băieți de ai săi. Aflând de hotărârea sa, Mihailovici nu făcuse nici un comentariu, se mulțumise numai să-și ascundă un zâmbet în barbă, la amintirea refuzului vehement al lui Boris de a-și pune oamenii la săpat. Se bucura de faptul că lucrările nu stau pe loc, fără a-l interesa cum. Boris Godunov era un tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase să-i spună acest lucru și șefului său, numai că nu reușise să o facă așa cum trebuia. Exasperat de faptul că acesta insista să-l convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
5 l/s. De la colectarea apelor în budăie avem toponimul Buduioasa (pădure și loc de cultură), iar în satul Lunca colectarea apei din izvoare se face la Șipotele lui Boghian, Șipotele lui Olaru și în fântâni de suprafață, dacă sunt săpate în șes. Principala apă curgătoare din comuna Filipeni este pârâul Dunavăț care izvorăște din dealul și pădurea Godovana , curge prin satele Mărăști - Vale, Lunca, Fruntești, Pădureni și se varsă în Berheci, lângă satul Oncești, având o lungime de aproximativ 25
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gospodărie întemeiată și cu condiții de sol pentru asemenea lucrare. Mai mari erau iazurile preotului Păvăluță din Lunca, al preotului Antohi din Fruntești, al lui Ungureanu din Slobozia, cel de la curtea Virginiei Lambrino. Un iaz pentru udat grădina a fost săpat prin anii ’50 la Școala Veche din Lunca, lângă clădirea construită de Sterian. Cei din familia Condrea din Lunca se specializaseră în săpat iazuri, zămnice, râmnice, erau neîntrecuți, erau un fel de excavator însuflețit. Flora și vegetația Datorită așezării sale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al lui Ungureanu din Slobozia, cel de la curtea Virginiei Lambrino. Un iaz pentru udat grădina a fost săpat prin anii ’50 la Școala Veche din Lunca, lângă clădirea construită de Sterian. Cei din familia Condrea din Lunca se specializaseră în săpat iazuri, zămnice, râmnice, erau neîntrecuți, erau un fel de excavator însuflețit. Flora și vegetația Datorită așezării sale, în nord-vestul Colinelor Tutovei, comuna Filipeni are o vegetație specifică silvostepei, unde se întâlnesc plantele specifice stepei, cu păduri mici, mai mult pâlcuri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la un loc fruntaș căpriorul, cerbul, în schimb vorbim de rozătoarele care distrug recoltele: șoarecele și șobolanul de casă, care produc pagube în gospodărie, sunt dăunători sănătății oamenilor și animalelor. De asemenea, dăunătoare este cârtița (cățelul pământului) care distruge grădinile, sap galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuri marcate de existența unor pomi fructiferi sau arbori de pădure. în Dobreana se păstrează două toponime foarte vechi în arealul românesc, cu siguranță, aduse de bejenari de pe locurile lor de origine, din Bucovina: Jidogin (Jidovină), care înseamnă un loc săpat de oameni, tăieturi și șanțuri, chiar și movil mare făcută de oameni vechi și șihlă (Sihlă) situată de la Buduioasa spre Lunc (pădure deasă, desiș de pădure)59. Pe stânga pârâului Dobreana, de la casa lui Ignătesscu (Cercel), spre răsărit este Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și se referă la toți cei care vor veni să se așeze pe moșia Lunca Mare dată de Petre Vv. lui Bucioc. Inițial, numai vecinii mănăstirilor erau datori cu efectuarea muncilor, a zilelor de clacă, la câmp, la coasă, la săpat iazuri, la mori, acareturi, la pază și la reparații, cei de pe moșia boierească au fost mai târziu impuși la zile de robotă, deoarece se pornea de la ideea că pământul este făcut [de Dumnezeu!] pentru hrana tuturor și oricine îl poate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al II-lea, au practicat cultivarea plantelor, e drept pe arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile agricole sunt reflectate de terminologia agrară principală, de origine latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin. Groapa era întărită cu lemn, apoi și s-a adăugat un zid de piatră, apoi a fost zidit din piatră în boltă. În timpul regimului comunist, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
perioada interbelică, luncașii aveau o echipă de oină cu care se întreceau cu alte echipe, din alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc de întâlnire și de petrecere a timpului liber. Evident, câștiga echipa care dobora cele mai multe popice, cei care pierdeau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]