KorAP: Find »[drukola/base=săruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...597 >

14,917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ARLAN. Am rămas Înmărmurită. —Hunter - am Început să spun În timp ce mă Întorceam să mă uit la el, dar m-am oprit. Sophia era acolo, pășind spre mine, făcându-mi cu mâna. Înainte să mă pot gândi la altceva, Sophia mă săruta de bun găsit, spunând: Nu pot să cred că nu vii și tu cu noi. Hunter mi-a promis că o să apuc să stau mai mult cu tine. Sunt așa de obosită... sunt terminată. Hunter e un tiran că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut! Ce mai face tatăl tău? Întrebă, privind-o cu căldură. Apoi, făcându-ne cu ochiul la amândouă, continuă cu jovialitate: — Voi două sunteți singurele persoane respectabile din locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și de confort. Faptul că eram măritată făcea ca toate lucrurile să fie suportabile: nu tu petreceri de Crăciun la care să merg neînsoțită, nu tu Împachetarea cadourilor de una singură, nu tu neliniști provocate de Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eu, În timp ce priveam la minunata ei ținută vestimentară. Era un paradox - atât de conservatoare, și totuși atât de provocatoare În același timp, ca o Romy Schneider modernă. —O, bonsoir. Țoc. Țoc. Țoc. Țoc, făcu ea, prinzându-mă de umeri și sărutându-mă de câte două ori pe fiecare obraz, repetând apoi exercițiul cu Hunter. Bine ați venit. Salonul de primire avea un tavan Înalt, arcuit, cu un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Știi, Sylvie, te rog să-ți Încurajezi prietena să se recăsătorească. Nu sunt sigură că pot, date fiind circumstanțele. Soții te pun să faci chestii cum ar fi schiatul, glumii eu. Soții sunt Îngrozitori, nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În acea zi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele pline de picături de apă În jurul lui și sărutându-l. Totul era atât de sexy și de romantic aici... Ești cel mai grozav soț... Chiar atunci mi-am auzit BlackBerry-ul. Îl lăsasem pe marginea bazinului, știind că familia mea Îmi va trimite câteva email-uri În ziua aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum ia deschide-l pe ăsta. Mi-a Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el părea nerăbdător. Ăsta era un lucru bun. Cu siguranță era agitat, gândindu-se dacă avea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce să-ți mai spun? Ne-am sărutat În toaleta de la clasa I a Liniilor Aeriene Nipone. E ca În Lost in Translation. Cred că mă iubește la nebunie, tu ce crezi? — Tu Îl iubești pe el? am Întrebat-o. —Dumnezeule, nu! Nu mai ții minte scopul? Cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
scopul? Cinci Cuplări până de Ziua Eroilor, fără complicații, cu implicare zero din partea mea, chicoti ea. Dar... asta a fost Cuplarea Cuplărilor, dacă Înțelegi ce vreau să zic. Adică, prin comparație cu toate celelalte, asta a fost ca și cum l-ai săruta pe Dumnezeu, pe cuvânt. Giles stăpânește cele mai bune metode de sărutat dintre toți tipii cu care am fost până acum. A fost atât de plăcut, că am crezut că am o experiență În tunelul dintre viață și moarte. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
din partea mea, chicoti ea. Dar... asta a fost Cuplarea Cuplărilor, dacă Înțelegi ce vreau să zic. Adică, prin comparație cu toate celelalte, asta a fost ca și cum l-ai săruta pe Dumnezeu, pe cuvânt. Giles stăpânește cele mai bune metode de sărutat dintre toți tipii cu care am fost până acum. A fost atât de plăcut, că am crezut că am o experiență În tunelul dintre viață și moarte. Totul a devenit alb și cred că am și leșinat pentru vreo două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu, unde Îl aștepta Salome. —Salome. Frumoasa, spuse Faisal, luând mâna Întinsă spre el de Salome și sărutând-o. Și cine este această... floare? —Sunt Sophia D’Arlan, zise Sophia, luându-și expresia ei cea mai seducătoare pentru a-l impresiona pe Faisal. Nu prea Înțelegeam eu cum toată chestia urma să o pedepsească pe Sophia - părea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă, cu un braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit să fie. Unde ai fost În ultimele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un tânăr cu favoriți, într-un costum cu dungulițe, de bună calitate. Lângă el stă o gagică, cocoțată pe bara pentru sprijinit picioarele, în așa fel încât s-o poată săruta. El își bagă în gură cireașa din cocktail. Se sărută. Apoi gagica mestecă. Radioul de la bar anunță meniurile pentru elevi. Nash se tot întoarce ca să se uite la ei. Cică așa ar fi dragostea. Pun pe bar o bancnotă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un tânăr cu favoriți, într-un costum cu dungulițe, de bună calitate. Lângă el stă o gagică, cocoțată pe bara pentru sprijinit picioarele, în așa fel încât s-o poată săruta. El își bagă în gură cireașa din cocktail. Se sărută. Apoi gagica mestecă. Radioul de la bar anunță meniurile pentru elevi. Nash se tot întoarce ca să se uite la ei. Cică așa ar fi dragostea. Pun pe bar o bancnotă de zece dolari. Se uită la ea, fără să scoată degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen până în dreptul feței. Stă în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă privirea de la inel, de-a lungul brațului, până îi întâlnește ochii și zice: — O piatră atât de pătimașă i-ar apăsa pe mulți cu puterea ei. Și sărută inelul. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, dar nu trebuie să vă simțiți obligați. Chiar nu trebuie, să știți. Dă din cap spre bucătărie și zice: — Stridie, hai să mă ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam buzele calde și relaxate, i-am ridicat cămașa de noapte în jurul taliei. Picioarele i s-au desfăcut puțin, și, atingând-o cu mâna, am văzut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam buzele calde și relaxate, i-am ridicat cămașa de noapte în jurul taliei. Picioarele i s-au desfăcut puțin, și, atingând-o cu mâna, am văzut că e deschisă și umedă. Sub plapumă, cu ochii închiși, am atins-o cu limba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Katrin. Un minut mai târziu, m-am dat jos din pat și am făcut un duș. M-am îmbrăcat fără să fac nici un zgomot și am închis ușor ușa dormitorului în urma mea. Am intrat în camera lui Katrin și am sărutat-o pe tâmplă. I-am pipăit scutecul. Lumina soarelui venea prin draperiile galbene. Jucăriile și cărțile ei... Era atât de frumoasă... M-am simțit binecuvântat. În dimineața aceea am fost cel mai fericit om din lume. Aici, în timp ce conduc mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii altora fuioare roz de vată de zahăr. Merg unul lângă altul, fiecare ținându-și mâna în buzunarul de la spate al blugilor celuilalt. Privind la mulțime, Helen zice: — Să nu mă înțelegi greșit, dar când ai făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și asta este viața mea. Am nevoie de un loc unde să stau, zic. Mă caută poliția. Nu știu ce să fac mai departe. Întinzând mâna, Helen zice: — Uite! Și mă prind de ea. Și nu-i mai dă drumul. Și ne sărutăm. Și e bine. Și Helen zice: — Deocamdată poți să stai aici. Cu unghia roz, dă un bobârnac într-o bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen zice: — Deocamdată poți să stai aici. Cu unghia roz, dă un bobârnac într-o bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem orice. Orice, zice. Ne sărutăm, și, cu degetele de la picioare, îmi dă jos șosetele. Ne sărutăm, și-i deschei nasturii de la spatele bluzei. Șosetele mele, bluza ei, cămașa mea, ciorapii ei. Unele cad pe podea, departe, altele se agață și atârnă de partea de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un bobârnac într-o bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem orice. Orice, zice. Ne sărutăm, și, cu degetele de la picioare, îmi dă jos șosetele. Ne sărutăm, și-i deschei nasturii de la spatele bluzei. Șosetele mele, bluza ei, cămașa mea, ciorapii ei. Unele cad pe podea, departe, altele se agață și atârnă de partea de jos a candelabrului. Piciorul meu umflat și infectat, genunchii acoperiți de coji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]