2,895 matches
-
căci ziceel: "Fericiți cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu, fericiți cei care aici flămânziți, căci vă veți sătura și celelalte, căci multă este răsplata voastră în ceruri!" - Atunci slabă speranță să intrăm noi în rai, părinte, fiindcăsuntem sătui, observă Stănică. - Taci, măi porc de câine, că nu e vorba numai de săturarea pântecului, ci de îndestularea cu toate fericirile, și ce muritor, satano, se poate lăuda că e fericit și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu copitele. Caramangiul îi apucă zăbala rece și-o răsuci. Fierul intră în gingiile calului și acesta bătu aerul cu picioarele dinainte. Degeaba încercă să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar mâna puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară, se întinseră rănite la soare, așezîndu-se pe picioarele dinainte. Aveau în ochi o suferință tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul scăpase. El zburda sătul prin ograda murdară. - Bine c-am terminat! răsuflă Gheorghe ușurat. Cocîrță se spălă pe mâini și veni spre ei. Se așezară pe buturugi. Peste câmp, îi văzură și pe ceilalți sosind. În frunte era Stăpânul gonind, gonind. După el, ceata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inimă palidă. Căci la ce-ar mai îngropa o inimă subterană? Când porți pe umeri toate Judecățile din Urmă... Luciditatea este un vaccin contra vieții. Trebuie să fi încercat multă vreme dorința de a muri, ca să cunoști dezgustul de moarte. Sătul de patima sfârșitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Deși moartea, ca și Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea intimității prelungi. De
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
canibalii! șopti el printre dinți. - Ei bine, am venit și eu, zisei, și într-adevăr cumcă altceva neci am de făcut. Ce am de-a pierde? Viața?... Nimic mai urât, mai monoton, mai sarbăd decât această viață... Ș-apoi sunt sătul de ea: un vis absurd. Sufletul?... Parcă cineva mai poate avea suflet în astfel de timpi! - Aide, copilul meu, zise el, aide! Adevărat că viața nu plătește nimica dacă nu vom face noi ca să prețuiască ceva... și, pre sufletul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care să pornească continuarea. E o viață fizică, nu una politică *; o vegetare vie, nu o viață personală, conștie, determinată prin ea însăși. Ion se simte prin urmare nenăscut la punctul acela în timp care ar conveni caracterului lui; însă, sătul și dezgustat de viață, el decide a se arunca întreg în curentul timpului și de-a se lăsa dus dacă nu poate duce. Pentru că o țintă ideală nu e conv [e]nabilă în timp, pentru că el în timp nu e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de poemul lui Apollinaire, Zone, e justificată, trebuie remarcat totuși că, dincolo de tehnica simultaneistă ce putea servi drept exemplu, Ulise al lui Voronca apasă mai puțin pe latura demitizantă de care era tentat poetul francez „las de ce monde ancien” și sătul de antichitatea greacă și romană. Sensibil la spectacolul modernității, Voronca reabilitează naturalul, reintroducîndu-l, insolit, În scena metropolei moderne, sub imperiul particularei sale aspirații de comunicare / comuniune cu elementele: sensibilitate al cărei fond romantic poetul român e departe de a-l
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și-atunci lucrurile o să-nceapă să se miște altfel. Unii intervievați (patru bărbați și două femei) vorbesc despre dorința de a-și schimba viața sau despre sentimentele de frustrare provocate de cariera pe care o au. Sara, de exemplu, e sătulă de anii de învățământ. Totuși, până la această etapă a vieții, intervievații noștri par să fi făcut pace cu ei înșiși. Atât timp cât au sentimentul că pot face alegeri noi sau că își pot schimba direcția, acești adulți de vârstă mijlocie nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și foarte disponibile. Lupta pentru supraviețuire într-o lume în care locurile de muncă s-au prăbușit numeric îmbracă forme greu de anticipat. Multe femei migrează în diferite forme: pentru munci de menaj, în calitate de „neveste docile” pentru soți vestici 9, sătui de „femei emancipate”, sau migrează pentru pornografie și prostituțiexe "„prostituție" (voluntară sau forțată). Există însă și o ideologiexe "„ideologie" complementară și divergentă față de cea neoconservatoare, feminism născut prin influență occidentală. Este cel care a fost practicat pe scară largă, dar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mi-a dat-o, Ea asemeni iar fugi, Mii de ori a-nfricoșat-o, Dar nu mă putu-ndrăgi. Dacă vede-n cea din urmă Că vrea a se omorî, Judecata ni se curmă Și s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noaptea, vara, iarna, primăvara! Ce se schimbă în viața noastră? Se închid și se deschid grilajele, strigăte. Tăceri nemărginite și frica de a fi înghițit de umbre. Nu mai știu ce-nseamnă frig sau cald, mirosul sau duhoarea, că sunt sătul sau flămând. Tommaso înțelegea perfect acele senzații: el însuși încerca acea nepăsare. Numai că el nu voia să renunțe la a mai gândi, nu voia să se lase dus și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Obloanele se trăseseră, ghicitoarele din corturile colorate șterseseră zațul de pe fundul ceștilor de cafea, cerșetorii ologi își recăpătaseră sprinteneala și porniseră spre casă, călușeii înlemniseră cu ochii goi, lanțurile celui mai tare om din lume zăceau morman, ca un șarpe sătul. Petrache privi cu un aer satisfăcut cum Aurica își îngroapă fața în păpușa moale. „Ți-e frig ?“, întrebă. Ea văzu în asta un îndemn și-l luă de braț, și încă atât de strâns, încât putu să țină, mai departe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu închide ușa, mai strigă din urmă. La ultimul etaj, al treilea, Maca nu trebui să salute pe cineva, amândouă ușile erau închise. În apartamentul din stânga nu mai era de mult nimeni, locatarii, soț și soție, muncitori la fostul laminor, sătui să tot caute de lucru și găsind rareori, dar pe nimica, plecaseră să muncească în Spania. Lacătul mare și deja ruginit dădea o sugestie despre graba lor de a se întoarce acasă. Iar la ușa cealaltă nu răspundea iarăși nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne "mereu nedeterminat", "cu totul instabil", "niciodată sătul" și este de o "precaritate absolută". Acest mod de a gândi, formulat în amurgul gândirii eline, este identic cu cel care, la începuturile ei, îl întîlnim exprimat prin intermediul imaginii sferei. În ființa parmenidiană determinată ca masă sferică, noi nu trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ar trebui să-i fie, însă, trupului care îl poartă. 29 martie Ce ciudat! Când e vorba de o mărturisire scrisă, prietenii îți fac mult mai puțin credit decât cei care nu te cunosc deloc. Experți în tine fiind (adeseori sătui de tine) și cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire și răutate, ei au pretenția că te dețin dincolo de imaginea pe care, scriind, vrei să le-o propui celorlalți despre tine. Nimeni nu e mai puțin dispus să creadă în sinceritatea ta decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult, de ceva pe care românii din Basarabia nu mai erau dispuși să-l suporte... Era un substantiv... Un substantiv care începea cu "s"... Nu mai voiau... Se săturaseră... Și deodată cuvântul țâșnește din magma creierului meu: sătulie. Substantivul de la "sătul". Sătulie... Mi se pare nespus de frumos. Și cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă duc să adorm liniștit. La fel de fericit s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nu mai voiau... Se săturaseră... Și deodată cuvântul țâșnește din magma creierului meu: sătulie. Substantivul de la "sătul". Sătulie... Mi se pare nespus de frumos. Și cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă duc să adorm liniștit. La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul îngurgitat. Trecerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul îngurgitat. Trecerea românilor prin istorie: dintr-o "sătulie" în alta. Mama mea la 85 de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în Romînia? Au n-au știut că în această tară nu pot fi decât cel mult suferiți, că această țară, din nefericire pân - acuma locul de luptă între roiurile Răsăritului și așezările Apusului, au ajuns să răsufle și că e sătulă de stăpâni pentru a nu mai voi stăpâni evrei? Ni pare rău de acei puțini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepție, dar restul...? Prin ce muncă sau sacrificii și-a câștigat dreptul de a aspira
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cărților străine care ating întrucîtva și pe români, dizbateri asupra limbei ș. a., destul numai că partea de căpetenie o formează studii de-o netăgăduită utilitate. Ortografia e fonetică, cu concesiile etimologice pe care le-am făcut și noi. Câțiva tineri, sătui se vede de păsereasca filologilor și a gazetarilor de dincoace și de dincolo de munți, au prins a se pune pe muncă temeinică și, înzestrați cu știință bună, o tipăresc pe aceasta în banii mărunți ai cunoștinții utilitare, și mare ne-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]