15,319 matches
-
ar include, și pentru politicienii danezi, responsabilitatea pentru tot ceea ce se publică. Cine aparține altei religii rămâne deseori uimit să constate în ce punct s-a ajuns în această Europă odată creștină, unde azi nimic nu mai pare a fi sacru. Pentru mine viața, învățăturile și operele lui Isus din Nazaret apar diferite față de cele ale fondatorilor altor religii. Isus nu primise o educație de "curte"cum am putea spune despre Moise; el nu era fiul unui suveran precum Buda. Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini Isus Cristos (Mesia și Fiu al lui Dumnezeu), pentru mine ca și musulman sprijinul ar fi Coranul, adică acele Cuvânt și Carte a lui Dumnezeu. Nu aș avea dificultăți în a accepta Coranul ca pe o carte vie și sacră, de origine arabă dar valabilă pentru musulmanii din întreaga lume. Aș avea în schimb dificultatea (cum se întâmplă cu mulți musulmani din secolele trecute) să înțeleg Coranul ca pe o carte ad litteram revelată, dictată chiar de Dumnezeu. M-aș
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îl recunoaște pe Isus ca marele profet venit înainte de Mahomed; nu vreau să-i convertesc pe musulmani. Totuși sunt convins că evreii și musulmanii din scrierile neotestamentare pot învăța multe lucruri despre Isus ce nu se regăsesc în textele lor sacre. Sunt totdeauna convins de ceea ce am ilustrat în detalii în Proiectul pentru o etică mondială (1990): putem învăța unii de la alții, nu doar să ne tolerăm reciproc, dar să încercăm să ne înțelegem, pentru a ne înțelege mai bine pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului datează din secolul V: nu un Cristos suferind, ci victorios și în rugăciune. A fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a reprezentărilor sacre. Reprezentarea cea mai impresionantă îi aparține lui Matthias Grünewald la Colmar, în ajunul Reformei, pe care am observat-o adesea, împreună cu cea spiritualizată a lui Cristos înviat. În zilele noastre cred că moartea rușioasă a lui Isus pe cruce necesită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iar în ce privește iconografia: în primele secole ale creștinătății până la gotic, precum spuneam, s-a evitat reprezentarea Crucifixului. Noi suntem deja obișnuiți cu imaginea sa, însă ar trebui să refuzăm comercializarea ieftină a acestui simbol de către o industrie abilă a obiectelor sacre; urmarea crucii pentru mine nu înseamnă nici identificare mistică. Și în acest caz: nu am nimic împotriva misticii semnificative a suferinței și a crucii, născută în Evul Mediu, cea a Sfântului Francisc din Assisi sau a misticilor spanioli. Dar sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tot mai puțini cei ce se încred în doctori considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin de termeni derivați din greacă și latină. Însă în fața economisirii forțate din sistemul de sănătate nu se supun voluntar nici industria farmaceutică, nici doctorii și farmaciștii, și nici spitalele sau politicienii. Lucrul cel mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Roman, în Evul Mediu practica adopției devine mai puțin acceptată. În societatea medievală, relațiile de sânge capătă o importanță extremă. În Common Law, în Anglia, dreptul tatălui de a-și crește copiii este considerat a fi unul dintre cele mai sacre drepturi. Părintele nu avea permisiunea de a renunța la drepturile și responsabilitățile ce-i reveneau în raport cu proprii copii în favoarea altcuiva. Prin urmare drepturile și responsabilitățile părintești erau inalienabile. De asemenea de notat este și sancționarea ilegitimității, caz în care copilul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
particular o dată cu activitatea în domeniu a arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu. Acest moment a rămas până astăzi unic și acesta este motivul principal pentru care am selectat și editat textele sale asupra cremațiunii, texte publicate cu precădere în revista "Flacăra Sacră". Un al doilea motiv care stă la baza prezentei ediții se datorează faptului că Șerboianu este aproape deloc cunoscut în mediul științific românesc drept un susținător al cremațiunii. Analize detaliate, centrate doar pe activitatea sa, nu au fost concepute, dezvoltate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nici unul dintre teologii români de mai târziu, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, menționând episodul, nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul decât tatăl lui Calinic I. Popp Șerboianu. Ion Șerboianu notase în "Cartea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar fi activat până la 1938, conform lui Lucian Predescu și a unei note de subsol din volumul de documente privind țiganii din România interbelică, publicat de către Lucian Năstasă și Andrea Varga 55. Însă faptul că Șerboianu publica articole în Flacăra Sacră, revista cremaționiștilor români, și după 1938, arată că și după acest an el a rămas în legături strânse cu aceștia. Trecerea sa în tabăra cremaționiștilor nu a constituit un impediment pentru ca arhimandritul să își depună candidatura la scaunul Episcopiei de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după 1938, arată că și după acest an el a rămas în legături strânse cu aceștia. Trecerea sa în tabăra cremaționiștilor nu a constituit un impediment pentru ca arhimandritul să își depună candidatura la scaunul Episcopiei de Argeș, conform revistei Flacăra Sacră din mai 1936. În nota informativă a revistei asupra acestui moment se preciza limpede faptul că Șerboianu era "deservent al Capelei Crematoriului și convins al ideii cremațiunii umane față de religia creștină"56, candidatura sa fiind îndreptățită datorită valorii sale intelectuale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omul le-a dobândit utilizând focul, dincolo de cele utilitare: focul, după Șerboianu, a avut un rol direct, în formarea familiei (constituită "în jurul vetrei") și în conturarea familie patriarhale 73. De asemenea, arhimandritul sublinia că din vechime oamenii au alocat atribute sacre focului. În intervențiile sale din Cultura Poporului, Calinic Popp Șerboianu s-a referit și aspectele naționale ale ortodoxiei. Fără ca o asemenea tematică să se dezvolte individual într-un articol, ea a fost menționată într-o intervenție dedicată activității din Episcopia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele orientate și înspre alte sensuri. De remarcat este și faptul că o intervenție a lui Șerboianu din Cultura Poporului, din 27 mai 1928, intitulată "Mormântului Eroului Necunoscut"78, era reluată câțiva ani mai târziu, fiind republicată, în revista Flacăra Sacră. De altfel, admirația sinceră pe care arhimandritul a manifestat-o față de armată și, mai ales, rolul acesteia în consevarea națiunii se observă mai limpede într-un articol dedicat simbolului Jurământului Ostășesc din cadrul Culturii Poporului. Definiția pe care o dădea Patriei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este și situația în care, în articolele sale anti-cremațiune de mai târziu, Scriban nu l-a menționat pe Șerboianu, printre cei ce susțineau practica arderii cadavrelor. Odată cu trecerea sa în tabăra cremaționistă Șerboianu începea colaborarea nu doar cu revista Flacăra Sacră, unde a publicat mai multe articole, ci propriu-zis și activitatea sa ca preot la crematoriul cu același nume. O asemenea postură, după cum voi sublinia, "încununa" definitiv stigmatizarea sa de către mediul ortodox al epocii, fiind astfel și mai puternic luat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
precizează și data înhumării în cimitirul Bellu din București, adică 19 februarie 194190. Probabil data decesului său a fost 16 sau 17 februarie 1941. Decesul său a fost perceput ca o gravă pierdere de către cremaționiști români ai epocii. Redacția Flăcării Sacre își exprima regretul astfel pentru dispariția unui "erudit și neînfricat preot", care a susținut cauza cremațiunii până la moarte, fiind alături de cremaționiști. Se accentua că meritul său deosebit a fost acela că a demonstrat în mod convingător compatibilitatea cremațiunii cu "textele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfinte"91. Totodată Șerboianu contribuise prin aceasta la democratizarea incinerării, înainte această practică, fiind considerată, drept apanajul celor bogați. Demne de remarcat mai sunt trei elemente. În primul rând, a fost vorba despre faptul că, în semn de omagiere, Flacăra Sacră îi publica o fotografie în numărul său dedicat raportului de activitate a societății Cenușa din iunie 1941. În al doilea rând, deoarece decesul arhimandritului avusese loc în aceeași lună a anului 1941 cu cel a celebrului matematician și academician David
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
avusese loc în aceeași lună a anului 1941 cu cel a celebrului matematician și academician David Emanuel, și el un mare susținător al cremațiunii. cei doi erau evocați și omagiați în același articol 92. În al treilea rând, revista Flacăra Sacră nu menționa nimic despre faptul că arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat, mulțumindu-se doar să-și exprime omagiul față de acesta. Se specifica însă că datorită meritelor sale Consiliul de Administrație a Societății Cenușa urma să ridice un monument de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adoptat de către arhimandrit, de la un anumit moment, pare unul al resemnării, dincolo de răzvrătirea ce-l caracterizează. În orice caz, făcând parte din tabăra cremaționiștilor și fiind deja caterisit, Șerboianu s-a putut dezlănțui împotriva forurilor conducătoare ortodoxe, în paginile Flăcării Sacre. În ciuda acestui fapt și a situației în care a fost caterisit, Calinic Popp Șerboianu a fost invocat drept model, de către publicistica de factură ortodoxă de după 1990. Este cazul articolului semnat de către preotul Gheorghe I. Drăgulin, publicat în 2010 în ziarul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemenea informații. În mod similar, Drăgulin nu menționa ceea ce Predescu subliniase: faptul ca Șerboianu activase 5 ani ca preot la Crematoriul Cenușa. Cu toate că nu mai făcea parte din cadrul clerului ortodox, Calinic Popp Șerboianu a semnat articolele sale din revista Flacăra Sacră cu titulatura de arhimandrit, ținând cont de precedentele sale monahale. De asemenea, cremaționiștii români îl pomeneau utilizând aceeași titulatură. Cu certitudine această situație se poate explica prin două elemente: pe de o parte, prin faptul că acești cremaționiști adoptau, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ortodoxă), a lui Nicolae Brânzeu 98 (pentru o perspectiva greco-catolică) sau cea a ziaristului Mihail Theodorescu 99 sunt exemple potrivite în acest sens. Astfel, arhimandritul a publicat circa 12 articole care au legătură cu cremațiunea, majoritatea lor în revista Flacăra Sacră. Doar un singur articol a apărut într-o altă publicație, fiind de altfel total diferit de celelalte intervenții ale sale. Dar arhimandritul a publicat în total 13 articole în revista cremaționiștilor români, însă trei dintre acestea nu cuprind nicio referință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționiștilor români, însă trei dintre acestea nu cuprind nicio referință la tematică. Am preferat însă să le cuprind în prezenta ediție deoarece oferă un spectru mai larg de înțelegere a textelor sale. Totodată, două dintre textele sale din revista Flacăra Sacră depășesc sfera teoretizărilor, fiind centrate pe evenimente concrete, cum au fost decesul și incinerarea Elizei Conta, respectiv scrisoarea de mulțumire a arhimandritului față de faptul că fusese numit membru de onoare al societății cremaționiste iugoslave "Oganj". De asemenea, am inserat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
două țări, a determinat acest lucru. Dar Calinic Popp Șerboianu nu a fost singurul cremaționist român ce devenea membru de onoare al Societății "Oganj". Mihai Popovici, secretarul societății "Cenușa", beneficia de aceeași poziție, după cum o relevă un articol din Flacăra Sacră 101. De altfel, curând după ce arhimandritul începea să publice în Flacăra Sacră ciclul său de articole dedicate relației între cremațiune și religia creștină, o parte dintre acestea au fost traduse și publicate în revista societății cremaționiste "Oganj" din Serbia. Alături de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost singurul cremaționist român ce devenea membru de onoare al Societății "Oganj". Mihai Popovici, secretarul societății "Cenușa", beneficia de aceeași poziție, după cum o relevă un articol din Flacăra Sacră 101. De altfel, curând după ce arhimandritul începea să publice în Flacăra Sacră ciclul său de articole dedicate relației între cremațiune și religia creștină, o parte dintre acestea au fost traduse și publicate în revista societății cremaționiste "Oganj" din Serbia. Alături de articolul lui Șerboianu, în aceeași revistă fuseseră publicate traduceri ale unor apariții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de articole dedicate relației între cremațiune și religia creștină, o parte dintre acestea au fost traduse și publicate în revista societății cremaționiste "Oganj" din Serbia. Alături de articolul lui Șerboianu, în aceeași revistă fuseseră publicate traduceri ale unor apariții din Flacăra Sacră semnate de colonelul C. Stănescu și Radu D. Rosetti 102. Ținând cont de informațiile care au apărut în Flacăra Sacră referitoare la mișcarea cremaționistă din Serbia și conexiunile acesteia cu cea din România, se poate astfel avansa ipoteza că realizările
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
societății cremaționiste "Oganj" din Serbia. Alături de articolul lui Șerboianu, în aceeași revistă fuseseră publicate traduceri ale unor apariții din Flacăra Sacră semnate de colonelul C. Stănescu și Radu D. Rosetti 102. Ținând cont de informațiile care au apărut în Flacăra Sacră referitoare la mișcarea cremaționistă din Serbia și conexiunile acesteia cu cea din România, se poate astfel avansa ipoteza că realizările românești în domeniu au fost considerate drept model dincolo de Dunăre. Chestiunea este cu atât mai relevantă cu cât instituționalizarea mișcării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]