1,533 matches
-
fiecare de câte un braț. O ridicară pe Maggie din scaun și, atenți să-și sincronizeze mișcările, făcură aceleași gesturi, răsucindu-i brațele până când i le lipiră de spate: o mișcare Nelson completă. Urlă de durere, împroșcând un jet de salivă în cameră. Asta nu-i făcu pe bărbați decât să o tragă mai tare de încheieturi pentru a-i ridica brațele și mai sus. În partea dreaptă, simțea tensiunea din articulație, în locul în care brațul se unește cu umărul. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă; pune muștiucul la loc și continuă.) MACABEUS (Furios.): Las-o dracului de trompetă! (Pauză.) PARASCHIV (Se oprește.): Am să te omor. MACABEUS: Când?! PARASCHIV: Nu știu... Într-una din zile. (Pauză; PARASCHIV își lustruiește atent trompeta.) MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scaunul din brațe.) Dă-l încoace! (Îi pune în brațe vasul uriaș în care fierbeau cartofii.) Na, lovește cu asta! (MACABEUS încearcă să lovească.) Așa, așa... Dă-mi una în cap... Sunt aici... MACABEUS (Tot mai jalnic, muget, fiară orbită, salivă întunecată curgându-i peste feșe.): Eu... eu... tot eu te omor... tot eu te omor... (Se prăbușește din nou.) PARASCHIV: Cum? Ce-i asta? Sus! Sus! (Lovituri cumplite.) Ce, ai obosit? Îi pune în brațe, pe rând, fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a vrut-o. BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi să știți că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, secondat la câțiva pași de ceilalți doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întâi muzicuța de salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu își înghiți greu saliva. ― Ce caută aici? Melania își strânse jacheta ofensată. ― Am avertizat-o pe Florence că e gutunărit. Nu puteam să-l las singur acasă. Doamna Miga șuieră: ― Știam că ești cretină, dar ca să vii cu animalul în poșetă și să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse de salivă. Doamna Miga căzuse lângă el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pregătea să plece la birou. Cel puțin Doru și bătrâna nu apăreau niciodată înainte de 11, după aceea începea vânzoleala până noaptea târziu. " Da, ceva s-a întîmplat..." Pleacă pentru trei săptămâni la Iași, anunță bătrânul fonfăit, cu o gură fără salivă. Se lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar dacă am fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un individ ciudat, închis, absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmărindu-i cu ochi lucioși. ― Mai rămâne să rezolvăm chestia cu cianura, aminti înfrigurat sculptorul. ― Ai răbdare, tinere! Pariez că doamna a și găsit o soluție. ― Îmi acordați multă încredere, surâse Melania Lupu. Într-adevăr, am găsit. Vom colecta puțină salivă de la domnul Panaitescu. Vă asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la față, lăsă capul în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oltenia, case la Galați, vapoare pe Dunăre! Erau proprietarii Ceahlăului, domnule! Știi ce-i aia? Ceahlăul! A umblat după mine Dobrin, senatorul. Mi-o arunca de gât pe fiică-sa: "Ia-o, domnule". ― Așa zicea?! ― Închipuiește-ți! tăcu Popa înghițindu-și saliva. Sau ălălalt, care-i făcea obstrucție lui Vaida în Parlament, deputat de Vlașca, am uitat cum îl cheamă. Avea trei fete, frumoase, cu Notre-Dame, cu pian, cu șapte guvernante! Se ruga de mine... Iliant! Așa-i chema! Alegeți, Grigoriță! Care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că Valerica a mierlit-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum ajung Înapoi În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul de țesut România. Observă că lipsesc ghilimelele la „România“ și le marcă cu creion chimic, înmuindu-l în salivă, ca să nu se înțeleagă că e un război la care se țese patria noastră dragă, deși n-ar strica, din când în când. Din cauza creionului, primul redactor avea în permanență limba mov. Citi cu atenție și anunțul Poliției: „Un tânăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai devorează și între ele. Pământul prea roditor îi lenevește pe țărani. Lumea scoate limba la tine și când învingi și când pierzi. Bârfa - o acuplare de viduri intelectuale. Multe capodopere au fost salutate, la apariție, cu impresionante cantități de salivă. Tranziția de la o epocă la alta poate fi un bordel politic. Dețin unii secretul transformării privirilor în bolovani. Noaptea - acest teren al visătorilor și al vicioșilor. Mascota haitei este ciolanul. Marii nedreptățiți nu beneficiază de scuze decât post-mortem. Despre unii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea trebuie să apară undeva, domnule Gerard. Mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa era ordinul. Un ordin foarte strict. Tânărul trebuia să moară. Celălalt, nu. — De ce? Nu știu. Vârful pumnalului încovoiat se înfipse cu mai multă forță. — De ce? insistă targuí-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]