KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

aproape de idealul său: de acolo, se putea păzi contra provinciilor din apus, stăvilind totodată invaziile lui Uesugi Kenshin, de la miazănoapte. — Seniorul Mitsuhide e În sala de așteptare și spune că ar dori să discute cu dumneavoastră Înainte de plecare, anunță un samurai, din ușă. — Mitsuhide? Întrebă Nobunaga, bine dispus. Poftește-l. Și continuă să studieze harta regiunii Azuchi. Mitsuhide intră, cu un oftat de ușurare. Nu se simțea miros de sake, la urma urmei, și primul său gând fu: „Iar mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
duplicitate. În acel moment, un musafir de lângă Nobunaga se bătu pe coapsă și spuse: Aceste vinete sunt, Într-adevăr, un dar foarte nimerit. Le vom gusta mai Încolo. Pentru prima oară, Hideyoshi observă că În Încăpere mai era cineva: un samurai care părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Gura lui mare indica o voință puternică. Avea fruntea lată și șaua nasului cam lată. Era greu de spus dacă era din popor sau doar clădit robust, Însă lumina din ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
griji cu ei, ba chiar am putea profita de Însăși averea lor. Dar cei doi generali, Kikkawa și Kobayakawa, Îi sunt de mare ajutor lui Terumoto și păstrează tradițiile fostului lor senior; comandanții și soldații se poartă virtuos, urmând Calea Samurailor. Cei câțiva soldați pe care i-am luat prizonieri sunt de o duritate impresionantă și fierbe de ostilitate. Când văd toate acestea, nu pot să nu mă lamentez că această invazie va fi prea dife... — Hideyoshi, Hideyoshi, Îl Întrerupse Nobunaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
fiindcă oamenii mei ar fi fost lipsiți de calități. Dar nici Seniorului Nobunaga nu-i putem purta pică. Mai degrabă, este o mare, mare bucurie că am avut devotamentul vasalilor mei și că am fost conducător al unui clan de samurai. Tu ești cel care mi-a redat voința de a redobândi cinstea obrazului pentru clanul nostru și mi-ai oferit șansa de a-i hărțui pe dușmanii noștri neîmpăcați. Ce regrete să am, acum, că suntem Învinși? Cred că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
zile, o veste care urma să-i lase dezgustați și neîncrezători. Yamanaka Shikanosuke devenise vasal al clanului Mori și primise un castel din Suo, În schimbul loialității sale viitoare. Ce câine infam! Individul ăsta nu se cade să socotească În rândul samurailor! Curând, numele lui Yamanaka Shikanosuke ajunse să nu mai valoreze decât dispreț. Timp de douăzeci de ani fusese considerat - de inamici și aliați deoportivă - un războinic de un devotament și de o loialitate nemuritoare, care Înfruntase, neînduplecat, numeroase dificultăți. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cutia de ceai „Marele Ocean“ ale lui Shikanosuke Îi fură trimise, Împreună cu capul său, lui Kikkawa Motoharu. — Dacă nu te doboram noi, spuse Kikkawa, privind capul, Într-o zi ai fi ținut tu capul meu În mâini. Aceasta e Calea Samurailor. Realizând ceea ce ai realizat, ar trebui să te resemnezi și să Îți găsești pacea În lumea de dincolo. * * * Când cei șapte mii cinci sute de oameni ai lui Hideyoshi plecară de la Kozuki, părură să Înainteze spre Tajima, dar, dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vorbiră cu el, contrar așteptărilor, constatară că era un om simplu, care nu făcea pe grozavul și care nu era viclean. Convingerea și sinceritatea lui Hanbei erau atât de diferite de stratagemele folosite, de obicei, În timpul negocierilor dintre clanurile de samurai, Încât frații Akashi se lăsară Înduplecați. Retezară legăturile cu clanul Ukita. Numai când fu cu misiunea Îndeplinită, Hanbei ceru, În sfârșit, o scurtă perioadă de odihnă. De astă dată, lăsă deoparte responsabilitățile militare și se duse la Kyoto să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
face decât să verifice zvonul. — Ar fi minunat, fu Hideyoshi de acord; spusese aceasta de dragul lui Mitsuhide și al lui Nobunaga. O zicătoare cunoscută spune că minciuna unui preot buddhist se numește soluție practică, iar revolta dintr-un clan de samurai, strategie. Nu trebuie să ne lăsăm atrași În luptă, ca să nu facem jocul clanului Mori. — Știu. — Aș dori să aștept rezultatele Întâlnirii cu solii, dar sunt neliniștit de problemele din Harima. Cred că ar fi bine să plec cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
față de cum fusese cu zece ani În urmă. Lipsindu-i cumpătarea și rafinamentul pe care ar fi trebuit să le aibă În mod normal, cu toate că era seniorul unui castel, nu diferea cu nimic de cel care fusese Înainte: un războinic samurai Înspăimântător. Se putea spune că, dându-i postul de secund al lui Hideyoshi, Nobunaga compensase deficiențele acestuia din urmă. Murashige, Însă, nu se considera astfel. Întotdeauna era foarte generos cu sfaturile, și totuși, nici Hideyoshi, și nici Nobunaga nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să trăiești În această țară haotică. Și nu numai atât, dar nu ai nici nu vrei să salvezi lumea din haosul ăsta. Ești inuman, te-ai coborât mai jos decât un orășean sau un țăran. Cum te mai poți numi samurai? Cum! Spui că nu sunt uman? — Exact. Ești o fiară. — Ce-ai spus? Haide! Înfurie-te cât de mult poți. Totul se Îndreaptă Împotriva ta. Ascultă, Murashige. Dacă oamenii Își pierd simțul moralei și al loialității, din lume nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
care cereați permisiunea de a construi o biserică și de a răspândi creștinismul. Nu știu de câți ani jinduim după ziua când ne veți accepta rugămintea. — Cumva, se pare că ziua aceea se apropie. — Cum? Avem permisiunea dumneavoastră? — Nu necondiționat. Samuraii nu au obiceiul de a oferi pur și simplu privilegii speciale oamenilor care nu au făcut ceva meritoriu. — Ce vreți să spuneți, exact, seniore? — Înțeleg că Takayama Ukon din Takatsuki a fost convertit la creștinism când avea cam paisprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
prin aer. Prăvălii mari și mici se aliniau În ordine, rezultat al politicii economice a lui Nobunaga. La hanuri și ospătării, clienții dădeau pe dinafară, În vreme ce, pe malul lacului, catargele corăbiilor ancorate alcătuiau o adevărată pădure. Atât cartierul rezidențial al samurailor, străbătut peste tot de alei, cât și magnificele conace ale marilor generali, fuseseră, În cea mai mare parte, finalizate. Templele se Înmulțiseră și ele, iar Părintele Gnecchi Începuse să construiască o biserică. Fenomenul numit „cultură“ este la fel de intangibil precum ceața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Îi chemă pe ceilalți doi și toți trei se duseră la fântână. Oyu se Întrebă cine erau ceilalți doi bărbați. Kumataro era vasalul pe care-l crescuseră pe Muntele Kurihara. Pe vremea aceea se numea Kokuma, dar acum era un samurai tânăr și frumos. După ce Kumataro scoase găleata și turnă apa În cea pe care o luase de la Oyu, ceilalți doi Își spălară noroiul de pe mâini și picioare și sângele de pe mâneci. Hanbei Îi spuse să aprindă lampa În mica odaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se prezinte. Cred că nu e prima oară când ne Întâlnim, domnule. Și eu sunt În serviciul Seniorului Hideyoshi și v-am văzut de la distanță, de multe ori. Sunt membru al corpului ninja, care nu se amestecă prea mult cu samuraii, așa că, s-ar putea să nu vă amintiți de mine. Sunt nepotul lui Hachisuka Hikoemon, Watanabe Tenzo. Mă bucur foarte mult să vă cunosc. Hanbei se bătu peste genunchi: — Ești Watanabe Tenzo! Am auzit multe despre dumneata. Iar acum, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Am făcut greșeli,“ Își spuse Hanbei, cu tristețe, În timp ce privea, pentru ultima oară, spre Templul Nanzen. „Nu regret cu nimic drumul pe care am apucat-o, dar pentru sora mea...“ Își lăsă calul să meargă la pas, În voie. Drumul samuraiului e cel drept; și, după ce coborâse de pe Muntele Kurihara, Hanbei nu se mai abătuse de pe acest drum. Nici nu avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească În chiar acea zi. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
a surorii sale. Își făcea griji, În secret, pentru anii Îndelungați care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl Îndurera Îndeosebi sentimentul că Întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise În sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la Îndatoririle de vasal sau să se elibereze de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și În copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie În spate, un samurai voinic se Înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon? Intră. Ești singurul cu care am discutat vreodată În amănunt problema asta, dar a sosit, În sfârșit, ziua când Shojumaru trebuie să meargă la Azuchi. Vom pleca astăzi. Știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să lăsăm totul În seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se Întâmplau și continua să se joace Încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și avea antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? Întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se Întâmplase ceva și deveni Îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
bărbătesc. — Dar tu? — Bolnav fiind, mă Îndoiesc că aș putea spori prea mult puterea oamenilor noștri, dar cred că este momentul potrivit pentru a-l Însoți pe Shojumaru În campanie. — Te simți bine? Cum stai cu sănătatea? — M-am născut samurai și ar fi un chin să mor, În liniște, În patul meu. Când Îi veni vremea, omul nu poate face nimic. — Bine, atunci du-te cu binecuvântarea mea și-i urez și lui Shojumaru succes În prima lui campanie. Nobunaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
o parte și un punct puternic al caracterului dumneavoastră. E necuviincios din partea mea să aduc vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga, v-ați dedicat, din toată inima, Îndatoririlor de atunci; iar când ați avut statutul de samurai, v-ați pus toate capacitățile În slujba sarcinilor samuraiului. Niciodată nu ați avut dorința pătimașă de a urca mai sus. Lucrul de care mă tem acum cel mai mult este că - fidel acestei mentalități - vă veți achita de datoriile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
E necuviincios din partea mea să aduc vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga, v-ați dedicat, din toată inima, Îndatoririlor de atunci; iar când ați avut statutul de samurai, v-ați pus toate capacitățile În slujba sarcinilor samuraiului. Niciodată nu ați avut dorința pătimașă de a urca mai sus. Lucrul de care mă tem acum cel mai mult este că - fidel acestei mentalități - vă veți achita de datoriile din provinciile apusene, sau că veți Îndeplini complet Însărcinarea primită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
castel. Avea legată de ea o scrisoare, cerându-mi să mă Întâlnesc cu unul dintre generalii Seniorului Hideyoshi, Kuroda Kanbei, aici, astă seară. — Vine Kanbei aici! Un om care și-a trădat seniorul pentru Oda. Nu e demn să fie samurai. Când apare, Îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există Înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
al inamicului, făcuse o impresie foarte favorabilă. Asta pentru că li se adresase din inimă, lăsând la o parte orice gând de victorie sau de Înfrângere și se comportase conform tradiției și Înțelegerii că atât el, cât și adversarii săi erau samurai. Totuși, atâta lucru nu era un motiv suficient pentru ca inamicul să accepte rostul misiunii: acela de a-i convinge să capituleze. Kanbei discută cu Goto Într-o cameră a castelului neluminat, timp de o oră, apoi se ridică de pe pernă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
numele familiei Goto nu se va stinge. — Atunci, pot muri mâine dimineață fără nici un regret. Goto Îngenunche și-și strânse fiul la pieptul Îmbrăcat În armură. — Ascultă ce-ți spune tatăl tău acum. Ai deja șapte ani. Un copil de samurai nu plânge niciodată. Până la ceremonia ta de maturitate mai e mult și te afli la o vârstă când ai dori să ai parte de iubirea mamei tale și să fii lângă tatăl tău. Dar acum lumea e plină de bătălii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Goto avea o voință Îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr pentru a purta povara de a se fi născut samurai. În zilele dinaintea acestei Întâlniri, Goto Îi trimisese o scrisoare lui Kanbei, pe care - deși inamic - Îl considera un om demn de Încredere. Goto Își deschisese sufletul În fața lui Kanbei, cerându-i să-i crească fiul. În timp ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]