1,450 matches
-
una de alta, sub fruntea plecată. În acel moment intră Inuchiyo, căutându-și soția, și îl văzu pe Hideyoshi. — Ăsta nu-i un loc în care să te primesc cum se cuvine. Înainte de orice, cel puțin scoate-ți, te rog, sandalele și nu mai sta pe podeaua de pământ bătătorit. Soțul și soția făcură tot ce puteau pentru a-l convinge să se urce pe podeaua de lemn, dar Hideyoshi refuză, vorbindu-le la fel de firesc ca înainte: Mă grăbesc foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să profit de generozitatea voastră și să vă cer o strachină de orez? — Asta-i o cerere ușor de satisfăcut. Dar nu vrei să poftești în casă, măcar un moment? Hideyoshi nu făcu nici o mișcare de a-și dezlega sandalele și de a se relaxa. O vom face altă dată. Azi, trebuie să mă mișc repede. Și soțul, și soția cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la dorința de a vă întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am avut chef să întreb. Alaltăieri m-am hotărât, totuși, să-i deschid un cont în bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obositor e să urmărești ploaia și să nu știi din ce pricină cade. Da, și uite-așa, una peste alta, mi se pregătise un spectacol deplorabil aici, la etajul douăzeci și unu. Cel puțin de asta eram sigur. Lorne se plimba în sandalele lui aurii cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prudență. * Am crescut - sau m-am făcut mai mare - acolo, aici în SU ale A. Între vârsta de șapte și cincisprezece an am locuit în Trenton, New Jersey. Am făcut tot ceea ce fac de obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
risipeau, descoperi că soldații nu aveau chef de joacă. Vorbeau încet, adunați în grupuri, îi aruncau câte-o privire, dar nici unul nu-l striga: „Caligula!“ și nu se ascundea în spatele vreunei barăci până când el, furios din cauza jocului, bătea pământul cu sandalele și-i striga: „Nu-ți răspund, ăsta nu-i numele meu!“. Așteptă ca un glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ras, simbol al meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în greacă, băiatul îi răspunse că venea de la Alexandria și că se numea Helikon. Avea ochi mari, adânci, de culoarea onixului și corneea foarte albă, asemenea picturilor din vechile temple; purta doar o tunică scurtă, ușoară, și o pereche de sandale aurii. Gajus îi spuse: — Am vizitat Alexandria, și Sais, și Iunit Tentor; și adăugă confidențial: împreună cu tatăl meu. Sclavul răspunse imediat: — Tot Aegyptus-ul își amintește. Vorbele acelea îi merseră la inimă lui Gajus; apoi se gândi că, poate, tânărul egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la încheieturi, iar la Roma, cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută. Într-o zi își puse, pentru o ceremonie - și fu remarcat, încât avea să se povestească și după două veacuri -, o armură ușoară de paradă, opera unui meșter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul arată ce simte e ca și cum s-ar deschide porțile unei cetăți asediate.“ Cu câteva zile înainte, în liniștea aceea, pașii Drusillei se auziseră, ușori, dincolo de ușa aceea. Nimeni nu se mișca mai ușor decât ea când alerga, încălțată cu sandalele de piele moale, căptușite cu mătase. Și, răsuflând repede, bătea la ușă. Nici o femeie nu avea buze subțiri, surâzătoare ca ale ei. Împingea ușor ușa. El se prefăcea că doarme. Pe consola din fund stătea mica sculptură de lemn, misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe ale lui îi dădeau o senzație de încredere. Spuse: Mâine seară va fi lună plină, ca la Sais. Strângându-i cu putere mâna, străbătu puntea și o conduse la bord. Ea mergea fără să se uite pe unde pășeau sandalele ei ușoare; își ridicase capul, fiindcă îi ajungea până la umăr, și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de statuete din bronz, un cortegiu aflat astăzi la British Museum. Cea mai înaltă și mai atent finisată este statuia înfățișând-o pe Drusilla, sora împăratului, care a murit foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-o împletitură elastică de aur. Părul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia reușeau să îi liniștească din freamăt cei câțiva năsturași ai bluziței. Șatenă, nasul drept, gura potrivită, buzele cărnoase și ochi căprui, iscoditori. Purta tocuri mici la sandale și ca înălțime îi ajunge dincolo de umeri, are mâinile mari, curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că muncește cu ele. Mulțumită fizicului toate fetele o admiră iar băieții se uită la ea cu jind. Ea știa ce urmărește
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt înger strig sunt un înger trebuie să conving viața asta besmetică voi dărui înmiit cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă pe care o purta. La gât îi atârna un lănțișor finuț de argint cu un pandantiv în formă de inimioară, exact ca cerceii. Purta o pereche de sandale roz care completau ținuta. Hmm, după câte îmi dau seama se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și publicul tot atât de lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puteam înfrunta privirile, gâfâiam din ce în ce mai tare, și dintr-o dată am început să plâng, atunci mi-au întors spatele în tăcere și au plecat cu toții în aceeași parte. Zăceam în genunchi și nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]