1,540 matches
-
avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treti logofet” are necazuri cu iazoviții. De aceea Antioh Cantemir voievod trimite la 14 iulie 1700 (7208) vornicii de poartă la fața locului. Aceștia, după cercetare, fac anaforă către vodă, în care scriu: „Deci am pus de au cercat cu sapa și am aflat pari vechi pe unde au fost gardul lui Iane Hadîmbul și au făcut iazoviții altu gardu nou pe urma parilor celor vechi”. Parcă nu-i pentru prima oară când aud că iazoviții împresoară locurile vecinilor lor. Ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcuse mare vâlvă cu lucrarea ei de licență, o numea peste tot lucrare de doctorat, ba "una din cele mai serioase lucrări de doctorat din cariera mea didactică". Era obosită, a venit să mai prindă puteri. S-a dus la sapă, la adunat fân, lucra cu spor și cu tragere de inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se va întinde în pat și se va sinucide ca și cum ai bea o cafea, cu poftă, de ce trebuie să dramatizăm un act atât de firesc, de banal, când ajunge aproape de ușă se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el cu uimire, nu-i vine să creadă, ochii îi sunt atât de limpezi și de luminoși, nu-i spune un cuvânt dar toată ființa lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu e decât în mintea unora de la București, iar nu în pântecele acestui Munte! Acesta este omul, cel pentru care acum trebuie să săvârșesc extravaganța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
camera de sondă și eu, Ștefan Sturz, ca sondor-șef am făcut instructajul de protecția muncii, apucându-ne pe urmă de lucru Și băgând garnitură de foraj, jos, am carotat 0, 90 m și am extras garnitura și am introdus sapa sondei din nou. Iar când am început carotajul, a venit artificierul Enea Căpută, care are un ochi albastru și unul verde, să tot râzi de el, dar încolo, om bun și la locul lui Zicând:Trageți garnitura sus, că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șantierul naval scoate posturi și pică și soția la șomaj. Ordonanță, șase luni. Cât am avut bani, viață frumoasă, de unde cheltui, când s-au terminat banii, amărâți. Am început să merg la sor-mea la Craiova, să muncesc acolo, la sapă, la vie, la porumb. Soția, cu copiii. Cel mare, la școală. Eu aici, la pușcărie, că aici am avut timp de gândire, mi-am dat seama că soția și-a găsit un amant. Că nu există nici o explicație. În ’99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
săptămâni, la salariu. Degeaba ne spunea, așa și așa, de bătut nici nu ne bătea și nici n-avea rost după ce ne intrase în cap ce ne intrase. Nici eu nu eram acasă, am stat pe la fete, prin Banat, la sapă, la irigat, pe tractor, în brazdă. Tot așa până am ajuns la armată. La irigații mutam coloanele, că erau pe roți. Sau duceam muncitorii din câmp la barăci. Mai căram mâncare la animale. Luam un ban și luam și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe bani?“ - „Da!“ - „Pun-te!“ (râde). Când întindea mâna să-i dau banii, nu-i mai dădeam nimic. Mâncătoare de bani! Am găsit o moldoveancă. Dar n-am ținut-o, că nu i-a plăcut lui tata când, în loc să ceară sapa, a zis „hârlețul“, și: „Ia hârlețul și du-te la mă-ta!...“. Și-a gonit-o. (Râde.) De ce-ați furat? Pentru bani. S-aduc bani în casă, ca să fie mulțumiți. Să nu mai fie scandal, să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a-nceput cu blesteme, cu nenorociri... M-a adus rău de tot, la sapă de lemn... Care au fost principiile dumneavoastră? Să-mi fac o casă, să am banii mei. Mult mi-am dorit să-mi cumpăr o mașină. Să-mi fac și eu casă, o familie. Nu mă interesa pe mine blocul. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
suspendare, că era minor. Ne-a dat trei ani și-am făcut doi ani și două luni. Tot la Jilava. Dar am ieșit la muncă atunci și, la muncă, trecea mai repede timpul. Deci am fost și la câmp, la sapă, la cules. Și, până m-am liberat, am fost la serele Popești. La roșii, la castraveți. Aveai o mâncare mai bună. Pentru că muncești, nu? Deci nu stăteai pe cameră... Dar nu-ți mai trebuia mâncare acolo. M-am eliberat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne strângeam și noi, dansam, mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cât aș fi luat eu ca sume, ca asta, n-ai nici un spor. Din banii ăștia n-ai nici un spor. Nu se lipește de tine banul ăsta neam. Când pui mâna și-l iei, în clipa când ai dat cu sapa, când ai prășit tu acolo, aia e o valoare. Aveam o soție, aveam un copil, dădeam acolo. M-am căsătorit când am venit din Italia, în ’81, când am fost adus. Într-una din seri, mi-a reproșat: „Băi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu pretenții. Astea țineau nasul pe sus și nouă nu ne plăcea, atunci ne îmbătam, dădeam cu ochii de ele și le luam poștă. Cică nu arătăm bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
călduț. Pe urmă ne-om mai tălmăci noi... În scurtă vreme, bătrânul s-a întors cu o ulcică plină cu lapte aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aminte de mama, care îmi făcea adeseori turte la fel ca acestea... După ce m-am ospătat, am plecat să-l caut pe bătrân. N-a trebuit să umblu prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ceapă. O cam dat buruianul în el. Încearcă să-l plivești. Până atunci, eu am să dau apă pătlăgelelor, că îs cam însetate. M-am apucat de treabă furându-l din când în când cu coada ochiului pe bătrân. Mânuia sapa cu așa o dibăcie și ușurință încât ai fi crezut că umblă singură...Iarăși mi-am pus întrebarea: „Cine-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un șopron dintr-un colț al grădinii, cu ușa întredeschisă, îmi fura privirea. Părea că ascunde și altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Curtea Supremă. A lucrat sub britanici, care i-au dat două medalii cu chipul reginei pe ele. Le purta în fiecare zi, chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au dat două medalii cu chipul reginei pe ele. Le purta în fiecare zi, chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceasul din turnul bisericii evanghelice arhiva suflete. Prin anii 70, Ceaușescu a scos sașii, ca pe niște vite, la vânzare, pe cei rămași i-a mixat cu textilistele venite din Vâlcea, Vaslui, Caracal, Botoșani. Țărăncile luate cu arcanul de la coada sapei au pus, cum s-au priceput mai bine, curul la "armonizarea națiunii" și, implicit, la "înălțarea socialismului pe cele mai glorioase culmi ale progresului". Bâlbâitul nu a fost prost deloc, a avut de la cine învăța, peste Prut, Stalin terminase transhumanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce om mare a ajuns fiu-tu. Laudă-te, băiatul meu a ajuns om mare! Paranoia într-o unitate militară, mai mare grad doar comandantul și încă vreo doi îl au! Mi-ați mâncat viața, derbedeilor, m-ați adus la sapă de lemn!" Nu vreau, nene Matei, să-l aștept. Decât să mă arunce din tren, mai bine mă întind de bună voie pe calea ferată, aici nici măcar moartea nu am voie să mi-o aleg. Să plecăm, sărim gardul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl liniștiră atunci când, cu glas stins, Întrebă dacă luaseră lopata și sapa, Da, am luat, fii liniștit, și imediat mama copilului urcă, Îl luă În brațe, spuse Adio, copilul meu, că n-o să te mai văd, deși asta nu era adevărat, pentru că și ea urma să meargă În căruță cu sora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și deodată bărbatul spuse, Am ajuns, S-a sfârșit, Da. În urma lor un glas repetă, S-a sfârșit. Mama copilului Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]