1,397 matches
-
nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul, grotescul, sarcasmul ascunzând intensități afective. Stările nelămurite și stările limită vor constitui fluxul atitudinii poetice specifică ulterior și creației lui Marin Sorescu. "Haideți la biliard!/ Când lucrurile/ încetează să mai aibă un înțeles,/ o legătură,/ mă duc să joc biliard/ ca să pot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună, el se oprește „pe coastele unui nour” pentru a mai contempla o dată pămîntul: „Luă cartea lui Zoroastru, deschise una din file și începu a citi județul pămîntului, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
va fi asimilată curînd cu jaful, corupția și trîndăvia. Și aproape tot ce va emana de la autorități va fi perceput ca ofensă a bunului simț și cinism. La rîndul ei, neputința de a corecta „inversiunile” a împins la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la autorități va fi perceput ca ofensă a bunului simț și cinism. La rîndul ei, neputința de a corecta „inversiunile” a împins la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una dintre cele mai insolite bucăți ale lui Bacovia, apărută cu un an înaintea debutului său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tradem 3). „Tiran” e vechi, prezent în limba cronicarilor, a lui Dosoftei și a lui Dimitrie Cantemir, dar își dezvăluie întreg conținutul polemic abia o dată cu patruzecioptiștii: Negruzzi, Heliade, Bălcescu. Numai cineva conștient de valoarea libertății poate pune în el tot sarcasmul, atunci cînd îl pronunță. Discursul socialist din ultimele decenii ale secolului amintit, cu mare influență asupra tinerilor, revigorează cuvîntul, îl îndreaptă (fără a-i uita pe autocrați) împotriva noilor tirani, puternici economic, ridicați prin manopere dubioase, meschini, egoiști, lipsiți de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
produși de ,,capitalismul (nostru) oriental’’, ambițioși, sfidători, grobieni, risipitori. în realitate, nu toți dintre ei chiar foarte bogați, dar toți ,,milionari’’, ca efect al creșterii continue a inflației. Așa stînd lucrurile, cuvîntul devenise oarecum frecvent. Eram - avea să arate cu sarcasm cineva - și ,,țara celor mai numeroși milionari peste hotar(e), țara celor mai luxoase limuzine și (a) celor mai somptuoase vile, țara femeilor plătite cu zeci de milioane (Ciuley), țara celor mai numeroase petreceri’’.2) Dar, fie că ,,Amurg’’ este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în manieră) nu dispăruse, și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu seamă la cei obligați să frecventeze ultima și cea mai întinsă rezervație a sa: învățămîntul. Autorul poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care simte încărcătura de sarcasm acumulată în cuvîntul „pedant”. Topîrceanu, mai tînăr decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rară și printre sihaștri. „Călugărul-poet” a avut-o! Logic, poemul „Cu voi...” trebuia să vină, în sumarul volumului omonim, după „Aiurea”. în acesta din urmă, poetul blestemă „tîrgul” pentru indiferență, iar în celălalt, declarîndu-se decis să se retragă în singurătate, sarcasmul său vizează o țară: „țara asta plină de humor”. între „Aiurea” și „Cu voi...” nu-i, cred, numai un an diferență, cum rezultă din notele ediției 1978, ci un interval de timp mai lung, în care Bacovia a trăit un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Orient-Occident era intens exploatată. Orientul evoca tradiții și deprinderi „asiatice”, rămîneri în urmă pe planul mentalităților și al civilizației. Dimpotrivă, Occidentul însemna modernitate și seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic, timp, destin, sfârșit, poezie în sonuri variate, mergând de la tandrețea învăluită metaforic până la sarcasmul șfichiuitor. Variate sunt și formele poematice pentru care optează Michael Astner: există, în acest volum sintetic, și expresii textuale concise până la sentință sau purificate până la esența haiku-ului, și poeme de o respirație largă, în care descriptivul este subordonat meditației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și profilul ideatic al celui care contemplă fața întunecată a existenței diurne, cititorul își amintește că semnatarul lor este un legis peritus. Pe spații întinse, discursul textual se construiește aproape exclusiv din judecăți morale rostite cu dispreț sau cu un sarcasm vecin cu cinismul. Sau, dacă vreți, dintr-un fel de denunțuri mai mult sau mai puțin voalate ale unei stări de fapt îngrozitoare, pe care poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian Livescu, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 2005; Ofelia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
apărută în 1900 și semnată de scriitoarea suedeză ELLEN KEY (1849-1926). Crescută ea însăși după principiile pedagogiei din Émile, această entuziastă și curajoasă luptătoare pentru drepturile femeii a preluat de la J.-J. Rousseau nu numai ideile pedagogice fundamentale, ci și sarcasmul cu care critica vechea educație, căldura cu care apăra copilul, ca și verva cu care își susținea propriile idei. Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
silindu-l să-și justifice afirmația. El trebuie să adopte o atitudine mai directă și să îi atragă atenția lui John să nu mai uite să ofere carduri clienților. Manipulatorilor nu le place să spună lucrurilor pe nume. De asemenea, sarcasmul blînd îcu accent pe blîndț se poate dovedi eficient. Să revenim la cel de-al doilea exemplu, în care Susan a uitat să treacă numele unui membru al echipei într-o circulară, iar manipulatorul a întrebat: „Nu crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
acestea prin alte întrebări. Dacă ar spune: „De ce te deranjează atît de mult remarcile de genul acela?”. în loc să dai un răspuns întortocheat, poți răspunde așa: „Pur și simplu mă deranjează - care e scopul lor?” sau „Comportamentul meu merită într-adevăr sarcasme?” La sfîrșitul acestei discuții sincere, afirmă încă o dată hotărîrea ta de a fi cît mai eficient, dar menționează și necesitatea unei schimbări, pentru ca să reușești ceea ce ți-ai propus. De exemplu: „După cum am spus, eu chiar vreau să-mi dau toată
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
impresia că-l susții, te va considera asemeni lui; vei risca, la rîndul tău, să fii etichetat drept mitocan. Dacă îi critici conduita, poți deveni ținta lui predilectă. Cea mai bună strategie, în cazul unui Mitocan, este să apelezi la sarcasme ușoare - nu foarte acide, ca să nu adopte o atitudine defensivă, dar suficient de înțepătoare încît să transmită un mesaj. Ori de cîte ori îl auzi rostind un comentariu pin de bădărănie, răspunde printr-un zîmbet și o replică scurtă. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
putea măcar să-l închid. Ce poate fi mai indicat dimineața decît un pic de sexism, pentru motivarea angajaților, nu-i așa? Nu fi tu însuți, fii amabil! Nu uita că mitocănia lui e o strategie de intimidare. Replicîndu-i printr-un sarcasm, îi comunici mesajul că nu-l iei în serios nici pe el, nici ceea ce spune - adică exact ceea ce nu-și dorește. Morocănosul Acum cîțiva ani, l-am cunoscut pe proprietarul unei companii de reprezentanțe auto. Avea foarte mult succes la
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
comicul drept libertate carnavalescă de inversare a semnelor ordinii sociale). Din antichitate pînă la Freud, Bergson, Eco sau Escarpit comicul a reprezentat un termen umbrelă subsumînd o familie relațională precum:umor, comedie, ironie, glumă, joc de cuvinte, Witz, satiră, parodie, sarcasm etc., bazată pe transgresarea unei reguli, transgresare înfăptuită de un individ inferior, dar care produce plăcere pentru că este asumată de celălalt: evreul, nebunul, țiganul, femeia etc.): "Comicul este totdeauna rasist:numai ceilalți, barbarii sînt cei care plătesc" (U.Eco, 1984
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Caragiale. Strălucit precursor al teatrului modern, autorul Scrisorii pierdute ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aduc, putem chiar întreba persoana respectivă dacă nu mai are și alte observații de făcut. Cum majoritatea oamenilor care ne critică se așteaptă la un răspuns defensiv, să fim atenți ca în vocea noastră să nu apară nici o undă de sarcasm. Iată câteva exemple care ilustrează mai pe larg cum funcționează această deprindere. FIUL: Nu-ți pasă de mine. TATĂL: De ce spui așa ceva? (Solicită detalii. ) FIUL: Dacă ți-ar păsa, te-ai purta mai frumos cu mine. TATĂL: Ce-ai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
loc prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest colocviu se aud izbucnind, în rândul cercetătorilor francezi, inevitabilele sarcasme antiamericane", la care și membrii Observatorului nostru au fost, de altfel, auditori consternați în timpul conferinței propriu-zise. Asta înseamnă ignorarea întregii capacități critice pe care această direcție de cercetare o permite și pentru care vom oferi în continuare un exemplu spectaculos
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
durerea povestitorului cronicizează boala, accelerându-i evoluția. În mai 1884, o criză puternică pe care a avut-o la școală este sursa comunicatului din presă ce anunță moartea lui Creangă. Citind despre propria moarte în gazete și tratând evenimentul cu sarcasmul obișnuit al țăranului ce adoră să facă haz de necaz, Creangă ar fi zis: „Dacă atâta era să-mi fie toată jelania după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă, și deie Dumnezeu să mor când s-or
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea” compensarea umilinței și rușinii prin cinstire și transgresarea limitelor sociale fără prejudecăți și false idei de stratificare socială . VARIA POVESTIRI DIDACTICE PÂCALĂ p. 57, r. 23 : „aista-i chiar Pâcală” - constatarea cu sarcasm a neroziei continue și constante a unei persoane; p. 59, r. 30 32 : „Prostia din nascare leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în școale, ba nici în spitale”lipsa calităților intelectuale
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]