1,391 matches
-
majoritatea . am reușit să le păstrez și că le pot acum restitui. Această acțiune nu e nici simplă, nici lipsită de riscuri. Ca și paginile de jurnal, scrisorile sînt pline cîteodată de „otrăvuri”, de vorbe mînioase, de afirmații grave și sarcasme, de caracterizări malițioase și porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce susțin asta. Teoria lor despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie expresia unei eterne damnări a lipsei de conținut, de substanță tragică, fie o soteriologie subtilă prin râsul la limita sarcasmului, ambele circum- scrise complexului unei „identități rănite” (Michael Pollak), al unei „identități în ruptură” (Sorin Alexandrescu), al uneia „slabe” (Horia-Roman Patapievici) sau al uneia „altfel” (Lucian Boia), în orice caz insuficiente, incapabile de trans- figurări la scara universaliilor. Aceste insuficiențe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cârca lor a făcut ca interpretarea operei lui Caragiale (de către critici sau de către regizori) să alunece încet-încet de la viziunea unui scriitor plin de haz și cu un simț acut de observație, dar îngăduitor, înclinat mai degrabă spre umor decât spre sarcasm, ironic, nu satiric, și în definitiv, el însuși un personaj cât se poate de caracteristic al epocii frumoase, la imaginea scriito ru- lui-sperietoare, mâncător de mici burghezi, simțind enorm și văzând monstruos racilele ăvă amintiți cuvântul ?Ă socie- tății românești
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care se află la mijloc Între Înger și diavol, oscilând Între cei doi. Iago, ca și Iachimo, provoacă situații-limită indispensabile. Inteligent, plin de umor, ironie și cu un acut spirit de observație, Iago e o prezență cameleonică, un amestec de sarcasm și luciditate. Dar, ca și Mefisto În Faust, el e acolo ca să-l provoace pe om să se autocunoască. Fără Iago/Iachimo, Othello/Posthumus nu ar ajunge să se vadă pe sine. Cu Pericles, am abandonat spațiul natural În aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent, pe vara lui mult mai cunoscută, Zinaida Hippius, poetesă și critic) a adus un exemplar În clasă și a provocat ilaritatea delirantă a celor mai mulți colegi ai mei, aplicând sarcasmul lui usturător (era un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam de vorbă, profesorul ieși și el, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
albe, roșii, negre), l-a audiat pe Nicolae Iorga... Înainte de căsătorie, mama a lucrat ca învățătoare într-un sat al cărui nume, mult mai târziu, în nopțile de coșmar ale copilăriei, l-am auzit rostit nu o dată de tata, cu sarcasm, cu imputare. Realizarea programului de românizare a adus în Basarabia de sud și oameni puși pe căpătuială, de proastă calitate. Unii dintre ei nu s-au purtat prea frumos cu „minoritățile”. Născută în 1899, mama a făcut întreg liceul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
extrem de intensă, privirea ațintită până la nălucire asupra chipului din oglindă. În partea aceasta se vădește fără voie Mateiu Caragiale ucenic al tatălui său, dar, e drept, cu altă dispoziție, cu un soi de ciudă, înlocuind regimul râsului cu cel al sarcasmului. Este și aceasta o trăsătură romantică, prin care se deosebește de tatăl său. Dar ochiul, urechea, arta scrisului sunt la el de esența moștenirii paterne. Din mărturiile contemporanilor, mai cu seamă din ale lui Zarifopol, se știe că autorul Scrisorii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vulgar și brutal în ce scriu, și recunosc deschis că mi-e greu, mai degrabă imposibil să mă exprim ca tine. Asta ține fără îndoială de faptul că mi-am făcut educația pe străzile din Bruxelles, unde brutalitatea, viclenia și sarcasmul erau calități dominante. Am multe lucruri, prea multe, să-ți spun și îmi rezerv dreptul de a le spune la viitoarea noastră întâlnire. Ca să vorbesc ca Snoopy când scria „scrisori-roman”: mă întreb unde mă vor duce toate astea... Te îmbrățișez
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Sadoveanu - constituiau pentru fălticineni nume de pioasă amintire. Alții erau prezențe stimabile: Sorin Gorovei, cu șapca lui turtită pe chelie și pantalonii golf care îi imprimau o imagine de sferă, poreclit de elevi „Bilă”, care bulbuca ochi plin de sarcasm la „flăcăi”, adică la elevi. Severul profesor Haralambie Băeșu care preda geografia, „el fugitivo” pictor Gheorghe Șaru ce nu reușea să se impună nimănui, cu toți au rămas profesori ce nu se puteau uita, ca și Eugenia Scripcaru, Aonofreiesii, Astărăstoaie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de sărăcia economică. Nu mânca îndeajuns și îmbrăca hainele rămase de la alții, aproape totdeauna mai mari și pleoștite peste umeri. Don Giovanni va povesti intimilor săi un fapt care l-a rănit profund, lăsându-i în inimă amărăciunea acidă a sarcasmului și a batjocurii. Într-o zi, un oarecare Giuseppe Pellegrini, la care îi ducea lenjeria spălată și călcată de mama sa, când l-a văzut îmbrăcat atât de aiurea, a voit să-i dăruiască o «velada» (redingotă) (o haină lungă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
insuficient profund, unei voințe de iubire ce-și propulsează cuvântul încet, anevoios, rigid, cu nuanțe de temere subconștientă. Aici se confirmă faptul că oricât de intens ai iubi, niciodată nu este prea mult, un demon al precauției sau poate al sarcasmului erotic încetinindu-ți pulsiunile de Icar cu aripi de ceară. Prin urmare, distanța dintre sufletul unui îndrăgostit și cel al persoanei adorate întru eros este o realitate constantă și uman-naturală. Desigur, dimensiunea ei diferă de la un caz la celălalt, fiecare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți; și într-un sicriu așezați, ca în haina cea de purpură mohorâtă îmbrăcați; și în gropniță aruncați, ca în saraiurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grație împrejurării că aceasta îi regăsește manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubească orice femeie, fără a fi urmărit de gelozie, și să-și ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului: Cezar, mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia dramă e amabilă, spectaculoasă, poetică nu în poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu compasul insomnia, din cimitirele "cu mari și negre porți" se ridică în arome de flori atomii morților descompuși. Înainte de Bacovia și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt "simfoniile", "aiurările", "delirurile", "sarcasmele", plânsetele de nebun pe stradă, dansurile macabre, muzica dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să povestească "net, la întîmplare, totul ca într-un proces-verbal", sau colectează scrisori. Firește, documentele sunt numai simulate. În fond, trecând peste acest aspect tehnic, Camil Petrescu e un misogin și un inadaptat erotic, transcriind în pagini pline de vervă sarcasmul său de învins sentimental. Interesul este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de sarcasm. Punctul săude vedere e umanitar, internaționalist. Emoția e înlocuită cu senzația. Astfel în Grădinării (Femeia cu carnea albă) se propun câteva experiențe sexuale. Iubirile, în care femeia ia totdeauna inițiativa, se înfăptuiesc în medii și condiții variate: o fată de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
descompus femeia erotică e tuberculoasă. Senzual și tendențios, F. Aderca e împiedicat de aceste note să izbutească în roman. Deși cu excelente pagini de evocare a campaniei pentru întregire, romanul 1916 eșuează în tezism. Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor duc sarcasmul până la bizarerie. Mai fericit este basmul viitorist Orașele înecate, utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells. Un operator cinematografic din Bucureștii anului 5000 visează o omenire refugiată în fundul oceanului unui pământ în răcire. Sunt pagini fabuloase ca acele din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
franțuzismului datorit lipsei de spirit critic a culturii muntenești. Dar, încă o dată, Muntenia și-a plătit tributul către românism prin lupta ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor naivă îi depărtează din ce în ce mai mult de domeniul literaturii... Meschinele patimi zise politice, care au devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov..." "Politica, iată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 189, anul 1886) că Russo, Cuciureanu n-au trăit să vadă transformările țării și să se bucure (de "pieirea datinilor!") - transformări făcute prin imitarea Franței; ceea ce nu-l împiedică aiurea (Scrisori, p. 251, anul 1890) să vorbească iarăși cu sarcasm de influența franceză asupra schimbărilor politice din România, deși aiurea vorbește de "nălucirile entuziaste ce au legănat tinerețea veteranilor din generația mea" (Scrisori, p. 89, anul 1877), năluciri aduse din Franța! etc., etc. pentru atitudinea liberală - interesul personal 1. A
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am văzut, în Ianus Galuscus. Citiți declarația de iubire a acestuia către o țărancă, în jargonul lui Laurian, sau care vrea să fie al lui Laurian. Antipatia lui pentru latiniști nu slăbește un moment. În Scrisorile sale1 nu contenește cu sarcasmele împotriva lor, tratîndu-i aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai înainte, latinismul a avut rost. Dar, ca și dl Maiorescu, de pe la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ne citește sonetul, astăzi cunoscut dar atunci cu totul nou, al lui Arthur Rimbaud: A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu, voyelles, Je dirai quelques jours vos naissances latentes. Ce discuții au stârnit versurile acestea bizare, ce sarcasme la adresa lui Gruber, ce nedumerire pentru unii! Peste câteva zile, tot la Beldiceanu, citește Artur Stavri una din poeziile lui frumoase, pe care o scrisese în ultimele zile. Când ajunge la versurile: Rând pe rând și-ncet în tristul țintirim bătrân
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]