2,312 matches
-
op. cit., pp. 508-509). 130 "While the act and form of parody are those of incorporation, its function is one of separation and contrast. Unlike imitation, quotation, or even allusion, parody requires that critical ironic distance", în Joseph Dane, "Parody and Satire: A Theoretical Model", în Genre, nr. 13/1980, pp. 145-159, apud Linda Hutcheon, A theory of parody, p. 37. 131 "Not by the literary texts themselves, but by readers and critics", în Joseph Dane, loc. cit.. 132 Modelul grec de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
crede că însuși termenul latin satura avea la origini sensul de "farfurie cu mâncare făcută din tot felul de alimente" (ghiveci). 141 Mai multe date cu privire la acest subiect pot fi găsite în E. Courtney, "Parody and Litterary Allusion in Menippean Satire", în Philologus XC, 1962, pp. 86-89. 142 Cizek, Eugen, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. VIII. 143 Seneca, Lucius Annaeus, Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere, note, repere cronologice și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preistoria discursului romanesc", în op. cit., p. 510. 161 Eugen Cizek, "Petronius, notă biografică", în Seneca. Petroniu. Apokolokintosis. Satyricon, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 41. 162 Idem, pp. 39-40. 163Cf. Eugen Cizek, în op. cit., p. 215. 164 "În special a satirei întâia și a prologului ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Seneca. Petroniu. Apokolokintosis. Satyricon, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 41. 162 Idem, pp. 39-40. 163Cf. Eugen Cizek, în op. cit., p. 215. 164 "În special a satirei întâia și a prologului ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită lui Agamemnon capătă accente didacticiste, "îndulcind" înțepătoarele trimiteri ale lui Persius ("Neliniști ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și Darie Novăceanu, îngrijire de ediție și prezentări de Andrei Ionescu, p. 287. 275 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 142. 279 Idem, p. 147. 280 Du Marsais, Despre tropi, traducere, studiu introductiv și aparat critic de Maria Carpov, Editura Univers, București, 1977, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noutatea subiectelor, astfel „ca să producă mult și în toa te felurile...” * Poezia socială a fost un alt domeniu scump Ma riei N. de la Banca, față de care face un comentariu la 7 februarie, pornind de la o „Notiță literară” - „Doctorul și baba” - satiră, publicată de G.Popescu - Perieni - Tutova în Paloda din 31 ianuarie 1893: „La spital era un doctor învățat și cu renume . Prin știința lui savantă (?) vindecase multă lume . - Ce cați, babo? - întreabă dânsul cu un ton cam înălțat; Ai vreo
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Henderson, în King Lear (S.A.B., Oct. 1939, Jan. 1940) se referă la ideile despre mîndrie, condamnarea slăbiciunii omului neadaptat, problema rațiunii, a nebuniei, a păcătoșeniei generale și, în sfîrșit, problema adulterului. 1603 Samuel Harsnett (1561-1631), episcop de York, publică o satiră îndreptată împotriva catolicismului. A Declaration of egregious Popish Impostures, to withdraw the hearts of her Majesties Subjects from the allegiance, and from the truth of Christian Religion professed în England, under the pretence of casting ouț devils (London, James Roberts
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
play for the literal-minded. I once debated a nurse convinced that she understood Lear's "problem" and briskly diagnosed hîm aș a victim of Alzheimer's Disease, which may make some medical sense but turns the play into an absurd satire rather than a tragedy, for if Lear's "wit's diseased" (aș Hamlet says ironically of himself), or if Lear has truly fallen into insanity, then he cannot be held responsible for hîș actions, which renders hîm merely a pathetic
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Lear nu este o piesă pentru cei ce iau totul ad-literam. Odatăam purtat o discuție cu o asistentă convinsăcăînțelesese 'problemă' lui Lear, diagnosticînd-o drept Sindrom Alzheimer. Această interpretare este logică din punct de vedere medical, dar transforma piesă într-o satiră absurdă și nu într-o tragedie: daca "rațiunea [lui Lear] este bolnavă" (după cum se auto-ironiza Hamlet) sau daca Lear a înnebunit cu adevarat, atunci el nu mai poate fi considerat responsabil pentru acțiunile sale. Astfel, personajul nu mai este tragic
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a probing study of the universal meaning of the play în the context of 20th-century history. One potențial disadvantage of this approach is that it tends to strip the play of its tragic dignity, blurring the distinction between Tragedy and Satire. Such are the dangers of interpretation aș the world changes around uș and we are transported în time away from Shakespeare's world. Parallel problems exist for the translation, since a translation surely involves line-by-line interpretation. To translate is to
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Shakespeare's gifted un studiu scrutător al semnificației universale a piesei în contextul istoriei secolului al XX-lea. Un potențial dezavantaj al acestei interpretări îl constituie tendința de a estompa demnitatea tragică a piesei, făcînd astfel distincția dintre tragedie și satiră mai greu de observat. Acestea sînt riscurile interpretării în contextul unei lumi în continuă schimbare și atunci cînd sîntem transportați în timp departe de universul lui Shakespeare. Probleme similare există și în cazul traducerii, din moment ce traducerea implică, desigur, interpretarea fiecărui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
registrelor ficțiunii, mai întâi prin autorizata voce a lui Călinescu, care identifica în Diana "o temă originală, nouă", un "subiect de teatru", tratat însă nu cu mijloacele romancierului, ci cu ale dramaturgului, de vreme ce "preferința pentru dialog, încărcarea atmosferică nu prin satiră, dar printr-un mod de a face întâlnirile demonstrative, ritmica, toate sunt ale teatrului"51. Nici Eugen Ionescu, frecventator asiduu al cenaclului din strada Câmpineanu, nu se arată mai îngăduitor și contestă virtuțile tehnice ale romanului, după ce subliniază sămănătorismul temperamental
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt: comicul de moravuri (imoralitatea, corupția etc.), de situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a scris farse, vodeviluri, comedii de caractere și de moravuri (Chirița în Iași, Chirița
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
românești este I.L. Caragiale. Strălucit precursor al teatrului modern, autorul Scrisorii pierdute ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau de metrică și la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vedere. Nu se admit interferențe, ezitări sau forme hibride. Această intenție purificatoare a dus la un fel de specializare a scriitorilor epocii clasice, care au preferat perfecționarea doar într-un anumit domeniu: Racine scrie doar tragedii, Molière doar comedii, Boileau, satire și poeme didactice.36 Totuși, deși operele lor au atins grandoarea capodoperelor, aceasta nu se datorează neapărat unei canalizări exclusive a creativității într-o direcție, după cum a demonstrat, de altfel, cel mai faimos dintre dramaturgi Shakespeare care a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în anul 1674, într-o perioadă de deplină maturitate a curentului ale cărui principii le-a versificat cu atât de mult talent. Aceasta nu este, desigur, prima operă a autorului care și-a făcut debutul în anul 1666 cu câteva satire îndreptate asupra unor personalități ale vremii, stârnind în acest fel o reacție destul de agresivă, dar făcându-și totodată cunoscut numele. Volumul relevă încă de acum spiritul critic ascuțit al lui Boileau, care atacă doar falsele valori, snobismul găunos sau prejudecățile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
intitulat Povestea unui poloboc. Scurta bucată de proză a avut menirea concretă de a apăra imaginea lui William Temple protectorul lui Swift implicat în varianta britanică a Disputei dintre Antici și Moderni. Deși scrisă aparent sub auspiciile unei conjucturi particulare, satira autorului englez surprinde, într-o manieră inteligentă și savuroasă, liniile generale ale problematicii faimosului conflict. Redimensionarea polemicii într-un război concret între cărți poate fi percepută, la un prim nivel, ca o fugă de responsabilitatea asumării unui rol direct în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
referă doar la cărți, în sensul cel mai literal cu putință."86 Acesta este, însă, doar un truc, care, în final, nu numai că nu are rolul de a devia atenția de la cei numiți în text, ci, dimpotrivă, sporește efectele satirei la fel cum o face și adoptarea unor mijloace care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
meu." Se exprimă aici, de fapt, o dorință justificată a fiecărei generații noi de a-și contura autonomia, de a-și lăsa o amprentă în cursul istoriei. Pe de altă parte, așa cum am mai afirmat, ceea ce se susține și prin intermediul satirei lui Swift este că această câștigare a individualității, această desprindere de mulțime, nu trebuie făcută în detrimentul trecutului, prin renunțarea totală la învățăturile acumulate anterior. Este ceea ce evidențiază de fapt albina: "...tot ceea ce adun de pe la ele (flori n.n.) mă îmbogățește fără
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Davila etc. Tabăra Anticilor este mai redusă numeric, dar beneficiind de prezențe mult mai ilustre: Homer, Pindar, Euclid, Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a reprezentat vreo răscruce importantă în conflict și nici nu a marcat finalul acesteia. Într-un fel, așa cum sugera și Joseph M. Levine 93, prozatorul britanic nu a urmărit să-și pună amprenta în vreun fel substanțial în dispută, deoarece satira sa nu aduce nimic nou, ci doar a vrut să-și afirme un punct de vedere și să împartă laurii în așa fel încât să nu fie nici un dubiu pentru posteritate cine a câștigat cu adevărat. II.7. Concluzii Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]