2,314 matches
-
concluzii importante pot fi totuși formulate cu claritate. Analiza structurii poveștii integrale s-a realizat prin reprezentarea vieții în etape. Deși speram să pot desprinde niște tipuri structurale care să corespundă celor reprezentate în literatură (de exemplu, povestea romanțată, comedia, satira sau tragedia), structura analizei mele nu corespunde în mod strict modelelor clasice. Cu toate acestea, dacă revin la termenii pe care i-am explicat la începutul capitolului, modelul narativ din poveștile bărbaților seamănă în mare cu „povestea romanțată”, în măsura în care și
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vieții lui David amintirile timpurii în ∼ impresia globală povestea vieții lui Jacob a citi din ∼ literatura de specialitate povestea vieții Sarei abordarea holistă a formei după ce tranziția a avut loc ∼ și comedia ∼ și diferențele de gen ∼ și relatarea romanțată ∼ și satira ∼ și tragedia înainte de tranziție compararea clasificărilor povestea vieții lui David povestea vieții lui Ian etapa în care are loc tranziția povestea vieții lui Mike coezivitatea relatării desfășurarea relatării tipologia relatărilor relatarea progresivă relatarea regresivă literatura de specialitate povestea vieții Sarei
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
familie perspectiva categoriilor de conținut continuitate/schimbare în ∼ continuitate neconștientizată originile familiei continuitatea intenționată în ∼ contribuția părinților la educația copiilor perceperea părinților copiii intervievaților revoluționarii intervievații care au reușit prin forțele proprii asemănările între frați persoane semnificative continuitate neintenționată în satiră tipologie narativă tragedie Amia Lieblich este profesoară de psihologie la Universitatea din Ierusalim, a cărei președintă a fost între anii 1982 și 1985. Lucrările sale prezintă o istorie orală a societății israeliene, ridicând problema războiului, a prizonierilor dispăruți, a serviciului
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a cuprins polemici în versuri, satire portretistice, manifeste în versuri, ca și poezie de amor. Docte capitole examinează concepția și viziunea acestor compuneri sporadice ale începuturilor, tatonări ce trebuie apreciate strict istoric, pentru că rolul lor a fost unul precumpănitor didactic, o perspectivă critică asupra poeziei apărând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
uzină (V. Pop, Din fabrică: Petre Cazangiul, George Murnu, Proletari). Pe de altă parte, Vlahuță creionează satiric figurile parazitare ale epocii, Alceu Urechia (sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
i, plecînd de la acestea, o anume literatură profană triumfă în Franța odată cu romanul "de curte", ilustrat de Chretien de Troyes. În secolul al XIII-lea, această linie se prelungește în simbolismul Romanului Trandafirului al lui Guillaume de Lorris sau în satira lui Jean de Meung. Pe lîngă această literatură aristocratică, se naște și o literatură burgheză cronicile lui Robert de Clari, ale lui Villehardouin, Joinville, relatînd evenimentele vremii și o poezie realistă și satirică (Romanul Vulpii). Marea capodoperă, însă, a Evului
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1230, libertatea curtenească se desăvîrșește într-un simbolism voit didactic, ba chiar moralizator, și în alegorie. Aproape 50 de ani mai tîrziu, Jean de Meung îi va compune o continuare, într-o perspectivă cu totul diferită, amestecînd preocupările enciclopedice cu satira feroce a moravurilor și superstițiilor vremii. El își bate joc de morala curtenească și de cultul femeii, neagă superioritatea nobilimii de sînge și pune rațiunea în centrul viziunii sale despre lume. Odată cu el, literatura trece către o nouă etapă care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în secolul al XIII-lea, cu Renart de Bestourné al lui Rutebeuf, Le Couronnement de Renart și Renart le nouvel ale lui Jacquemart Gelee din Lille (1288) și, mai tîrziu, Renart le contrefait. Zugrăvirea caracterelor cedează puțin cîte puțin locul satirei politice și chiar religioase, anticlericalismul îndreptat mai ales împotriva ordinelor religioase semănînd cu cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cîte puțin locul satirei politice și chiar religioase, anticlericalismul îndreptat mai ales împotriva ordinelor religioase semănînd cu cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești caracterizează și cele cam 150 de fabliaux-uri care s-au păstrat, alături de "chantefable" alternanță de versuri asonantice destinate a fi cîntate și de bucăți de proză -, compuse în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mai largă de răspândire a scrisului românesc. Din 1841 până în 1859 colaborează cu versuri la „Calendariul pentru Bucovina”. Lasă fabule, încercând o actualizare a tipurilor și situațiilor universale și subliniind necesitatea păstrării limbii, a portului și a obiceiurilor autentice. O satiră din „Calendariul pentru Bucovina” pe anul 1848 (Calendariul vechi către cel nou) îi este atribuită. Patru sonete de factură clasică, în care compară între ele anotimpurile și ciclurile vieții omenești, sunt compuneri livrești, lipsite de fior liric. Lui M.-A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și „cumsecădenie duioasă”. Sunt puse în scenă conflicte legate de corupția pe scară mare în mediile ministeriale și politicianiste interbelice. Oarecum comparabilă cu Ultima oră a lui M. Sebastian, piesa rămâne o satiră forțată, impecabil construită, net superioară, de pildă, textului lui Tudor Șoimaru din Afaceriștii, care ilustra în epocă aproximativ aceeași tematică. Patriotica română a fost însă un fel de ultimă „sechelă” a iscusinței dobândite în maniera interbelică bulevardieră, fiindcă în 1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si Walt Whitman, un poet al muncii și al libertății), I. Șerbeanu (G.B. Shaw și H.G. Wells, de asemenea un act de revendicare ideologică, în virtutea categoriilor estetice de satiră și utopie practicate de cei doi autori). Apar voci susținând un discurs ideologic marxist explicit: Ion Vitner, Mihai Novicov. Se fac traduceri din lirica rusă. Cronică plastică este semnată de Eliza Repețeanu. Rubrică „Vitrină cărților” cuprinde cronici, recenzii, semnalări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT, 1975, 16; Sorin Titel, Viziune incisivă, RL, 1975, 22; Voicu Bugariu, Viață și animație, LCF, 1975, 31; Adrian Țion, Tragicul în comedie, VTRA, 1975, 6; Val Condurache, „Într-o casă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
ei de viață (1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile ale unor crize conjugale, adăugând moralizarea aferentă. Ultima sa scriere dramatică, reprezentată postum, în 1980, Sentimente și naftalină (cu titlul inițial Valsul), este o satiră alimentată de contemplarea uzurii și deteriorării în relația femeie-bărbat, unde se pot recunoaște înrâuriri venind dinspre Micul infern de Mircea Ștefănescu. Câteva dintre aceste piese au fost cuprinse, în 1971, în volumul Teatru. SCRIERI: Într-o gară mică, București, 1934
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
Piesa de debut, Furtună în Olimp, dă glas unei poziții antirăzboinice, larg răspândită în epocă. Probabil după modelul lui Jean Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
cosmopolitismul, răcindu-se, O.-A. inițiază o nouă grupare artistică, Amicii Literaturii și Artei Române, al cărei președinte a fost. Debutează cu versuri în 1870, la „Foaia societății «Românismul»” a lui B.P. Hasdeu. Și-a strâns producția poetică în volumele Satire (1896) și Poezii (1901), iar piesele de teatru - comedii originale și prelucrări - sunt adunate în Teatru (1893), după ce publicase, în 1879, încercarea dramatică Pe malul gârlei. Scrierile în proză, nuvele și schițe, rămân în periodice. Fără să fi desfășurat o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e, în esență, horațiană. Realizate sunt și satirele, scrise de pe pozițiile junimismului și vizând îndeosebi înstrăinarea, renunțarea la obiceiurile strămoșești. În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
O.-A. a realizat și reușite traduceri din Horațiu, modernizând prozodia antică, adoptând versul, ritmul modern și chiar rima. A proiectat să tălmăcească în întregime opera scriitorului latin, dar nu a reușit să transpună decât epistolele, odele și epodele, două satire și, integral, pentru întâia oară în România, Arta poetică (1891). Din franceză transpune în 1878 drama Ruy Blas de Victor Hugo, text care s-a jucat aproape trei decenii la Teatrul Național din București. A mai tradus din Catul, François
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
aproape trei decenii la Teatrul Național din București. A mai tradus din Catul, François Coppée, Ada Negri, I.S. Turgheniev, Multatuli, Maxim Gorki, versiuni rămase în presa vremii. SCRIERI: Pe malul gârlei, București, 1879; Teatru, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Satire, București, 1896; Teatrul la români, I-II, București, 1897-1898; ed. îngr. și pref. Cristina Dumitrescu, București, 1981; Poezii, București, 1901; Satire. Pe malul gârlei, București, 1908; Poezii. Teatru. Proză, îngr. și pref. Florin Berindeanu, București, 1988. Traduceri: Horațiu, Ode, epode
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Gorki, versiuni rămase în presa vremii. SCRIERI: Pe malul gârlei, București, 1879; Teatru, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Satire, București, 1896; Teatrul la români, I-II, București, 1897-1898; ed. îngr. și pref. Cristina Dumitrescu, București, 1981; Poezii, București, 1901; Satire. Pe malul gârlei, București, 1908; Poezii. Teatru. Proză, îngr. și pref. Florin Berindeanu, București, 1988. Traduceri: Horațiu, Ode, epode, Carmen Saeculare, I, București, 1891, Ad Pisones (Ars poetica), București, 1891. Repere bibliografice: Stemil [Ștefan C. Michăilescu], „Ruy Blas” de Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
lui Heine au cores pondentul lor în poezia lui Eminescu, dar senzu alității și ironiei spiritual-dizolvante din Buch der Lieder i se substituie fie voluptatea unei vrăji mortale și o insatisfacție, de-a dreptul metafizică a erosului, fie din nefericire satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu Sehnsucht nach Vergessen. "Ambele ode au nu numai forma anticizantă, dar și substanța infernală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
IV, 1904-1907). Volumele de amintiri, Reminiscentie din anul 1860 (1897) și Notițe despre întâmplările contemporane (1913), cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
Tudor Arghezi. Alteori sprinteneala versului anunță ritmurile lui St. O. Iosif. B. este autorul unei drame, Dorman, cu un subiect situat în perioada formării poporului român, dramă ce a servit ca libret de operă (muzica Eduard Caudella), și al unei satire în versuri, Tala. Nuvelă contimporană (1882), având ca model poemul Rolla al lui Musset. SCRIERI: Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882; Poezii, Iași, 1893; Doine, Iași, 1893; Poezii, pref. Ion Vitner, București, 1951. Repere bibliografice: Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]