4,770 matches
-
au întins una lângă cealaltă, astfel încât să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea și să se încarce cu cei ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
să treci cu mine pragul logodirii ... iar eu aș fi venit spre tine desculță de mândrie cu pașii mei despleticiți cu ochii plini de vrajă cu visele de-o viață strânse-n pumni cu dorul de iubire prins în suflet scăldat de binecuvântata toamnă ... dar tu ai tăcut și taci întruna bănuiesc că ai aripile prinse într-o menghină între prezent și trecut iar ploaia toamnei sufletul ți-a inundat și nu știi ce stil să folosești să ieși la liman
ELEGIE PENTRU O DORINŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347696_a_349025]
-
Loredanei! Vălurește cerul, trepidează pământul, se-oprește asfințitul, se-aștern zorile auzindu-se cântecele Loredanei! Se-albăstrește-n placul inimii privitul ochilor ei frumoși, plini de viață, albaștri ca cerul! Zăpada-și revede albul lucitor în lumina feței sale, aurul soarelui îi scaldă părul. Se scurge în glasul ei surâsul Trotușului, iar Oneștiul nu-și începe nici o dimineață fără mândria leagănului ce-a legănat-o. Este moldoveancă oneșteancă și i-au fost înainte de toate lipite de identitate apa ce-a botezat-o, mirul
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
stropiți cu roua tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunății ce-mi sărută inima cu petale de dragoste și nostalgie. Parcă, trandafirii îmi simt bătăile inimii, dorul de tine, lacrimile ce-mi scaldă așternutul clipelor solitare în fiecare noapte. Această mărturisire am mai făcut-o și în alte scrieri de ale mele... Nu mă satur să vorbesc despre ei. Încerc să inventez cuvinte care să exprime dragostea și bucuria ce o simt când
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
acelea despre care citise numai în basme. Se numea Palatul Miracolelor, pe dinafară era în întregime alb, dar nu putea să intre din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea exteriorului de vis al palatului, scăldat în razele soarelui. Vreme de câteva săptămâni, nu și-a putut scoate din minte aceste imagini. Era ceva straniu, deși știa că e doar un vis, deși era sigură că în fiecare dimineață se va trezi în camera sa, în
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
eram cuminți. Dragoste, toarnă-mi în pahar! Să-mi otrăvesc inima nebună, Cu al sărutului tău dar Oferit când eram împreună. În suflet adu-mi fericirea! Cu îmbrățișarea ta caldă, Căci tu mi-ai adus iubirea Ce astăzi puternic mă scaldă. Nimic nu e mai frumos Decât ale tale mângâieri! Și zâmbetul tău curios Ca seninul acelei primăveri. Câmpia Turzii 8 noiembrie 1964 Referință Bibliografică: Un pahar / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi
UN PAHAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361798_a_363127]
-
de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
după care am pornit motorul și m-am întors acasă. Gândul mi-a rămas pe faleza din Saturn, la femeia necunoscută care dorea să mă însoțească la pescuit pe mare, adusă de lună în calea mea, în plimbarea sa matinală, scăldată de razele luceafărului, străjer al mării și al orașului, care începea deja să prindă viață, odată cu ivirea zorilor dimineții de mai. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CARUSEL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Carusel Dantelărie albă - salbe și tăceri În dimineți scăldate în auriul soare, Cu pomi visând în strălucirea orbitoare, Transfigurați de fulgurantele poveri. Prin zile lungi, toropitoare, nesfârșite, Când curge lent un cer topit ori cântă ploaie, Iar umbra deasă se ascunde prin zăvoaie, Sunt lanuri coapte, din senin tălăzuite
CARUSEL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361926_a_363255]
-
nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
rude, ci doar pe ea singură și pe puterea ei de a face față situației. O asistentă o atinse ușor pe umăr, în timp ce plângea. Stătea pe capătul patului în care îi era mama și o privea în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
de pocăință pentru binele meu, și al fratelui meu. Parcă-i văd năframa cusută cu suspine, de unde i se zărește părul aspru, în care clipa s-a rătăcit și a uitat să mai plece. Zâmbetu-i este senin, și parcă este scăldat în roua zorilor, răspândind o bucurie mai presus de fire, de parc-ar vrea să-mi mai risipească din întristarea ce m-a cuprins din senin. Alteori când în gândurile mele îi zăresc ai ei chip, mi se pare că
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară în care-mi vei recunoaște brațele învăluite în nevăzute mătăsuri moi. Din întâmplare de te inundă vreo stea e lumina ochilor mei ce-ți scaldă căutările Iar cerul... cerul împovărat de astre aproape atingând pământul e însuși gândul, e însuși gândul! Grăbește-te! Apropape nu mai există timp aruncă paharul amărăciunii! Iată, oamenii trec și nu le pasă că tu esti arhitectul bisericilor de tip
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Nicolae... 5 Decembrie 2012, spre seară... Cititor de gânduri, Nicolae, Cu Alfabetul dragostei în mâini, Așa mi-au spus acolo în copaie Când mă scăldau părinții mei români. Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna, Porunca lor era atât de clară, Tot neamul să-l iubești întotdeauna, Pe cel de-aici, pe cel de dinafară Și toată viața, din puținul tău, Să o împarți
CITITOR DE GÂNDURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365791_a_367120]
-
păstrează spiritul tânăr. Iubește cu aceeași pasiune și se bucură ca un copil nevinovat de venirea primăverii, de ciripitul păsărelelor și parfumul florilor... În același timp, mare parte din energia sa este închinată Celui de Sus: „trupul să mi-l scalzi în baie de lumină,/ Să am parte de liniște și pace/ Și sufletul cu trupul să se-mpace.// Să pot urca pe piscurile fericirii,/ Să am în inimă dreptatea Ta și patima iubirii“. Balanța ține în echilibru dragostea pentru familia
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
Avem și noi un locușor de taină acolo. După cuminecare, îi însoțim gândul Constanței: ,, Duhul Sfânt coborând parcă peste trupul meu, m-am dus să-mi clătesc ochii în apa strălucitoare a Dunării. Sublimă precum culoarea de pe cer, ea își scălda valurile cu câte o mângăiere de verde albastru ! Aș fi vrut să rămân aici ore în șir, să mă bucur de șoapta valurilor și de cântecul pescărușilor ce roiau în jurul meu cât și al trecătorilor grăbiți.! ,, Și valurile prind viață
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
în Duh să mă rog, Te văd, Isuse, cum mă veghezi... „Liniște!” poruncești de pe tron. Răsărit și apus Privirea mi-e unită cu cerul albastru Și stele cad când pleoapa zării, Se lasă pe obrazul seninului nostru Ca o aripă scăldată în spumele mării. Se-nserează și genele bat a uitare La ușile nopții ivite în prag, Las oftatul pe strunele vechi de chitare, Să înaripeze al inimi dar. Cerul în flăcări se arde-n neștire, În pupilele noastre de muritori, Poate
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NU UCIDEȚI GRĂDINARUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Rup petale din corola Toamnei sufletului meu, Cât le mângâie-aurora, Cât se scaldă-n curcubeu. * De-s petale înecate În lumină și culoare, Strângeți-le voi pe toate Și le presărați în zare. * Iar de-i searbădă petala, Nu ucideți grădinarul, Ci primiți-i învoiala Că-și va bea singur paharul. Referință Bibliografică
NU UCIDEŢI GRĂDINARUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365973_a_367302]
-
Moș Crăciun.” (Anca Florentina Popescu - „În Seara de Ajun”) În poezia lui VIRGIL CIUCĂ, SEBASTIAN GOLOMOZ sau a poetelor NICOLETA MILEA și RAVECA VLAȘIN, prezentul devine prețios abia atunci când se revarsă în trecut, chiar dacă firea omenească nu admite să se scalde de două ori în aceeași apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o revăd / Și mâhnit mă-ntorc
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
bătea nebunește.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin. Ceea ce îți voi povesti, s-a întâmplat într-o noapte îndepărtată... de februarie. Mai erau câteva ceasuri și omenirea avea să treacă pragul în următoarea lună, martie. Muntele era scăldat în razele argintii ale lunii, iar strălucirea stelelor se reflecta în miile de cristale ale zăpezii. Uneori, liniștea era întreruptă de căderea câte unui con de brad. Nu adormisem încă, meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
și să le cerceteze cu mare curiozitate. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape ... Citește mai mult Seară târzie de
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
și să le cerceteze cu mare curiozitate.Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape ... XIII. DULCE DORUL TĂU, de Adriana
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
Ai întrebat aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge? Curge apa, lumina și timpul Cântecul, sângele, gândul ... Fă-ți sufletul zăgaz Și mă oprește, iubito Să ai și tu, Unde-ți scălda nesomnul. Zăgăzuiește-mă, oprește-mă! O, e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mult EU CA UN FLUIDAi întrebat asearăce sunt, cine sunt?Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge?Curge apa, lumina și timpulCântecul, sângele, gândul ...Fă-ți sufletul zăgazși mă oprește, iubitoSă ai și tu,Unde-ți scălda nesomnul.Zăgăzuiește-mă, oprește-mă!O, e atât de greuSă curgi în neștire, mereu.Doar pietrele din râu o știuși eu.SINGUR ÎN TURNopriți-vănu mai bateți în poartănu vedeți pe eade trei ori câte trei zăvoarece vă tot holbațila urmele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]