7,371 matches
-
de metodologia utilizată. Se admite în general existența a șase aptitudini de grup: 1. Factorul verbal Ă notat cu V. Acest factor se referă la capacitatea individului de a înțelege rapid sensul cuvintelor, al frazelor. El este evaluat în multe scale de inteligență sau de dezvoltare, prin probe de două tipuri: Ă tip vocabular Ă se oferă subiectului o listă de cuvinte cerându-i-se să le explice sensul; Ă tip fraze, în care i se oferă unui subiect o serie
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care apare este chiar definiția. Când putem spune că un copil este supradotat? Poate cea mai veche definiție este cea a unui faimos psiholog american, Lewis Terman. Luând drept criteriu rezultatele obținute la unul dintre testele de inteligență ale momentului, scala Stanford-Binet, el îi numește pe copiii ce obțin un coeficient de inteligență (QI) de peste 130 „copii dotați”, peste 140 îi consideră „copii supradotați”, iar pentru cei cu un QI de peste 170 folosește termenul de „geniu”. Terman își susținea definițiile prin
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
importanți în determinarea lor, dar Ă ele necesită pentru afirmarea lor condiții adecvate de mediu ambiant. 4.2. Identificarea copiilor dotați în școaltc "4.2. Identificarea copiilor dotați în [coal\" În anii ’30, L.H. Terman a folosit o modificare a scalei metrice de inteligență a lui Alfred Binet pentru a-i evalua pe cei 1528 de copii supradotați identificați în California. Aceștia aveau un QI mediu de 150, iar 80 dintre ei depășeau 170. Apare următoarea probleamă: în ce fel a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și duce la împlinire acțiuni necesare pentru atingerea unei performanțe, trebuie deosebit de stima de sine, care se constituie ca o apreciere globală a valorii propriei personalități. Self-efficacy este un factor cardinal al succesului școlar. Elevii care obțin scoruri mari la scalele ce măsoară această caracteristică au rezultate școlare mai bune. Totuși, trebuie spus că există, de exemplu, copii care au un sentiment al propriei eficiențe foarte dezvoltat în ceea ce privește domeniul literaturii, și au mult mai puțină încredere în forțele lor când e
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un obiect (o cărămidă, de exemplu). Mulți cercetători au urmat îndemnul lui Guilford, iar testele de „gândire divergentă” au devenit în scurt timp principalul instrument de măsurare a gândirii creative, fiind o metodă convenabilă de comparare a indivizilor în raport cu o scală standard de „creativitate”. Preluând inițiativa lui Guilford, Torrance (1974) a elaborat Testele Torrance de Gândire Creativă. Ele cuprind diverse probe verbale și figurative relativ simple ce reclamă gândire divergentă și alte aptitudini de rezolvare a problemelor care au fost cuantificate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
The creative process: A symposium, University of California Press, Berkeley. Golann, S.E. (1962), „The creativity motive”, Journal of Personality, 30, pp. 588-600. Gordon, W.J.J. (1961), Synectics: The development of creative capacity, Harper Row, New York. Cough, H.G. (1979), „A creativity scale for the Adjective Check List”, Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 1398-1405. Gniber, H. (1981), Darwin on man: A psychological study of scientific creativity, ediția a II-a, University of Chicago Press, Chicago (ediția originală: 1974). Gruber, H.E.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și noutate, simț artistic, flexibilitate, acuitate perceptivă și tendința izolării de ceilalți. Deseori se semnalează că atitudinea de toleranță față de ambiguitate reprezintă una dintre caracteristicile indivizilor creativi (Dacey, 1989; MacKinnon, 1978; Sternberg, 1988a). Spre exemplu, indivizii cărora li se administrează Scala artistică Barron-Welsh (Barron-Welsh Art Scale - Welsh și Barron, 1963) își exprimă preferințele fie pentru desene complexe și asimetrice, fie simple și simetrice. Cercetările evidențiază că indivizii creativi preferă deseori imagini complexe. Multe alte scale de măsurare au fost elaborate în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acuitate perceptivă și tendința izolării de ceilalți. Deseori se semnalează că atitudinea de toleranță față de ambiguitate reprezintă una dintre caracteristicile indivizilor creativi (Dacey, 1989; MacKinnon, 1978; Sternberg, 1988a). Spre exemplu, indivizii cărora li se administrează Scala artistică Barron-Welsh (Barron-Welsh Art Scale - Welsh și Barron, 1963) își exprimă preferințele fie pentru desene complexe și asimetrice, fie simple și simetrice. Cercetările evidențiază că indivizii creativi preferă deseori imagini complexe. Multe alte scale de măsurare au fost elaborate în scopul evaluării sensibilității estetice (vezi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
exemplu, indivizii cărora li se administrează Scala artistică Barron-Welsh (Barron-Welsh Art Scale - Welsh și Barron, 1963) își exprimă preferințele fie pentru desene complexe și asimetrice, fie simple și simetrice. Cercetările evidențiază că indivizii creativi preferă deseori imagini complexe. Multe alte scale de măsurare au fost elaborate în scopul evaluării sensibilității estetice (vezi trecerea în revistă realizată de Frois și Eysenck, 1995) sau - mai general - a atitudinii de toleranță a ambiguității (Kirton, 1981). Pentru a descoperi conexiunea dintre anumite experiențe și creația
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inventoriilor biografice și de activitate se diferențiază de utilizarea istoriometrică a unor instrumente asemănătoare prin accentul pus pe datele colectate despre activitățile și comportamentul recent, spre deosebire de realizările istorice care le aparțin unor indivizi eminenți și/sau cu performanțe remarcabile. Administrarea scalelor de evaluare este irealizabilă din punct de vedere logistic, ca, de exemplu, în situația copiilor de vârste mici sau a programelor școlare de monitorizare a copiilor supradotați. Pentru a răspunde acestor nevoi, au fost concepute diverse instrumente ce le permit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau adaptare (Kirton, 1976, 1992; Kirton și McCarthy, 1988). Unul dintre programele mai avansate de cercetare în acest domeniu le aparține lui Basadur și colaboratorilor săi (Basadur și Finkbeiner, 1985; Basadur și Hausdorf, 1996), care au conceput o serie de scale de măsurare a atitudinilor clasificate în cinci categorii (adică predilecția pentru ideație, tendința de a [nu] adopta prematur o poziție critică față de idei; valorizarea ideilor noi, stereotipurile indivizilor creativi, lipsa de timp pentru idei noi). Numărul cercetărilor despre atitudinile creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aspectelor prin care acestea se disting de creații mai comune” (p. 187). Un deceniu mai târziu, Runco (1989a) menționa că analiza produselor creației 3 poate întâmpina dificultățile de măsurare cauzate de inconsistența psihometrică a testelor de gândire divergentă și a scalelor de evaluare pentru adulți. Un număr considerabil de cercetători și educatori împărtășesc opiniile lui MacKinnon și Runco referitoare la importanța produsului creativ (printre care Taylor, 1960; Treffinger și Poggio, 1972; Wallach, 1976). În realitate, importanța acordată produsului creativ a luat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și în ciuda faptului că teoretizarea acestuia a constituit un subiect fierbinte decenii la rând (Besemer și Treffinger, 1981; Ghiselin, 1963; Guilford, 1957: Jackson și Messick, 1965), cercetarea psihometrică a dimensiunilor produselor creative este surprinzător de săracă. Analiza produselor variază de la scale de evaluare relativ rudimentare (Besemer și O’Quin, 1993; Hargreaves, Galton și Robinson, 1996; Treffinger, 1989) până la metode conceptuale complexe și congruente de evaluare (Amabile, 1983; Hennessey și Amabile, 1988a). Fără îndoială că metoda cea mai populară de evaluare a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
meritorii ale lui Besemer și O’Quin (1986; O’Quin și Besemer, 1989), Reis și Renzulli (1991) și ale lui Westberg (1991) din ultimele decenii. Toate aceste instrumente le solicită educatorilor să evalueze caracteristicile specifice ale creațiilor elevilor. De exemplu, Scala semantică a produselor creatoare (Creative Product Semantic Scale - Besemer și O’Quin, 1993) le permite evaluatorilor să se pronunțe asupra originalității, asupra rezultatului problemei, asupra aspectelor elaborării și sintezei produselor, iar Formularul de evaluare a creației elevilor (Student Product Assessment
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
O’Quin și Besemer, 1989), Reis și Renzulli (1991) și ale lui Westberg (1991) din ultimele decenii. Toate aceste instrumente le solicită educatorilor să evalueze caracteristicile specifice ale creațiilor elevilor. De exemplu, Scala semantică a produselor creatoare (Creative Product Semantic Scale - Besemer și O’Quin, 1993) le permite evaluatorilor să se pronunțe asupra originalității, asupra rezultatului problemei, asupra aspectelor elaborării și sintezei produselor, iar Formularul de evaluare a creației elevilor (Student Product Assessment Form - Reis și Renzulli, 1991), destinat să constituie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
extrinsecă s-au descoperit corelații negative sau nesemnificative. În cadrul unei comparații între trăsăturile de personalitate, caracteristicile mediului și evaluarea creațiilor, Oldham și Cummings (1996) au evidențiat că îndivizii caracterizați de anumite trăsături de personalitate (așa cum au fost ele decelate în Scala de personalitate creativă - Creative Personality Scale a lui Gough, 1979) au realizat produse creatoare atunci când erau stimulați de activitate și dacă erau supravegheați într-o „formă nondominatoare”, cooperantă (p. 607). Asemenea altor probleme de analiză a climatului creativ, aceste studii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau nesemnificative. În cadrul unei comparații între trăsăturile de personalitate, caracteristicile mediului și evaluarea creațiilor, Oldham și Cummings (1996) au evidențiat că îndivizii caracterizați de anumite trăsături de personalitate (așa cum au fost ele decelate în Scala de personalitate creativă - Creative Personality Scale a lui Gough, 1979) au realizat produse creatoare atunci când erau stimulați de activitate și dacă erau supravegheați într-o „formă nondominatoare”, cooperantă (p. 607). Asemenea altor probleme de analiză a climatului creativ, aceste studii se află într-un stadiu incipient
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
educațional și din perspectiva teoriilor inteligenței. Analiza psihometrică a produselor creative se deosebește de studiul istoriometric al produselor în primul rând prin vârsta produsului studiat. De exemplu, abordarea psihometrică poate fi utilizată de profesorii din învățământul preuniversitar pentru crearea unei scale de evaluare a produselor creative (de exemplu Besemer și O’Quin, 1986), în timp ce analiza istoriometrică a produselor poate necesita analiza documentelor istorice a patentelor sau a caietelor de însemnări în încercarea de a reconstitui experiențele creative ale inventatorului. Bineînțeles, metodele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Explorations with gifted students, Wiley, New York. Ghiselin, B. (1963), „Ultimate criteria for two levels of creativity”, în C.W. Taylor și F. Barron (eds.), Scientific creativity: Its recognition and development (pp. 30-43), Wiley, New York. Gough, H.G. (1979), „A creative personality scale for the Adjective Check List”, Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 1398-1405. Gowan, J.C. (1971), „The relationship between creativity and giftedness”, Gifted Child Quarterly, 15, pp. 239-244. Gruiber, H.E. (1981), Darwin on man: A psychological study of scientific
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
and Practices, 13 (1), pp. 5-8, 15. Linn, R.L., Burton, E., DeStefano, L., Hanson, M. (1996), „Generalizability of New Standards Project 1993 pilot study tasks in mathematics”, Applied Measurement in Education, 9, pp. 201-214. Ludwig, A.M. (1992), „The Creative Achievement Scale”, Creativity Research Journal, 5, pp. 109-124. Lynott, D.J., Woolfolk, A.E. (1994), „Teachers’ implicit theories of intelligence and their educational goals”, Journal of Research and Development in Education, 27, pp. 253-264. MacKinnon, D.W. (1962), „The nature and nurture of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
9, pp. 45-53. Oldham, G.R., Cummings, A. (1996), „Employee creativity: Personal and contextual factors at work”, Academy of Management Journal, 39, pp. 607-634. O’Quin, K., Besemer, S.P. (1989), „The development, reliability, and validity of the revised creative product semantic scale”, Creativity Research Journal, 2, pp. 267-278. Osborn, A.A. (1963), Applied imagination, ediția a III-a, Scribners, New York. Parnes, S.J., Nolier, R.B., Biondi, A.M. (1977), Guide to creative action, Scribners, New York. Pearlman, C. (1983), „Teachers as an informational resource in
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pp. 386-426), Cambridge University Press, New York. Simonton, D.K. (1988b), Scientific genius: A psychology of science, Harvard University Press, Cambridge, MA. Simonton, D.K. (1994), Greatness: Who makes history and why, Guilford, New York. Smith, J.M., Schaefer, C.E. (1969), „Development of a creativity scale for the Adjective Check List”, Psychological Repots, 34, pp. 755-758. Snow, R.E., Yalow, E. (1982), „Education and intelligence”, în R.J. Sternberg (ed.), Handbook of human intelligence (pp. 493-585), Cambridge University Press, New York. Speedie, S.M., Treffinger, D.F., Houtz, J.C. (1976), „Classification
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pp. 737-754. Wasik, J.L. (1974), „Teacher perceptions of behaviors associated with creative problem-solving performance”, Educational and Psychological Measurement, 34, pp. 327-341. Weisberg, R.W. (1993), Creativity: Beyond the myth of genius, Freeman, New York. Welsh, G.S., Barron, F. (1963), Barron-Welsh Art Scale, Consulting Psychologists Press, Palo Alto, CA. Westberg, K.L. (1991), „The effects of instruction in the inventing process on students’ development of inventions”, Dissertation Abstracts International, 51 (University microfilms no. 9107625). Williams, F.E. (1979), „Assessing creativity across Williams «cube» model”, Gifted
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de investigații întreprinse la Institute of Personality Assessment and Reseasch al University of California, Berkeley (de exemplu, Barron, 1969; MacKinnon, 1975), unde scriitori, arhitecți și alți subiecți creatori de renume au fost supuși unor examinări in extenso cu teste cognitive, scale de personalitate, inventorii biografice, interviuri și alte instrumente de evaluare. Scorurile la teste au fost apoi corelate cu scorurile obținute de un grup de control cu variabile similare de vârstă, nivel de pregătire și alte variabile pertinente. Scopul general constă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ale variabilelor bine definite, relevante pentru ipotezele nomotetice în discuție. De exemplu, cercetătorul poate analiza nivelul de inteligență, motivația sau traumele din perioada copilăriei în funcție de un factor anume, iar rezultatul obținut constă într-un ansamblu de valori numerice pe o scală care va exprima valoarea factorului sau intensitatea experienței investigate. Odată ce a obținut aceste rezultate cantitative, istoriometristul poate trece la următoarea etapă a analizei, când supune variabilele la o analiză statistică ce îi permite confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru. Cele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]