1,495 matches
-
tot felul, spre comedii, drame și tragedii pasionale, unele de valoare balzaciană, pe care abia le poate În gădui Înțe legerea noastră de azi, dedată la realitățile aspre de fiecare zi, dar care ali mentau pe atunci cronica galantă sau scandaloasă a culiselor bucureștene, sau cea senzațio nală a faptelor diverse din ziare, atât de bogată În sinucideri și crime de mare răsunet, În drame și aventuri prăpăstioase, În isprăvile escrocilor internaționali de origine românească, de care erau pline cazierele polițiilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care cu unele a avut șansa dialogului direct, pentru că ele au ajuns la vârste venerabile. Aceasta deși, din cauza faptului că și-au servit patria la nevoie, inclusiv în Est, au avut parte de o viață dură de marginalizări nedrepte și scandaloase după 1948. Mărturiile celor trei doamne (Mariana Drăgescu, Nadia Russo-Bossie, Stela Huțan-Palade) și reconstituirile lui Daniel Focșa dau seamă nu doar despre activitatea în război a escadrilei, ci și despre demnitatea și curajul cu care ele, ca și colegele lor
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Giglio, se pare că Mihai a negat și el învinuirile ce i se aduceau, dar avea împotriva lui două acuzații directe: aceea a unei pațachine afectate și lipsite de orice conținut uman, scenograf de profesie și creator de modă androgină scandalos de sofisticată, pe care o etala personal, spre scandalul trecătorilor de pe stradă... Dar cea care atârna mai greu era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de inteligență, acesta se nevoise a-l incrimina până la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
retrăi, după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă, evocată doar în șoaptă, cu spaimă și lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Desigur, un Marius Tucă fără rafinamentele învăluitoare la care acesta a ajuns ulterior. Mihai Gâdea este doar un aprig câine de pază al ogrăzii lui Dan Voiculescu și al Antenei 1. Dă Observatorul un material despre manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară, pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
democratic pe care-l instaurase, filmul este o suită inadmisibilă de erori. Eroarea fundamentală este de a nu vorbi aceeași limbă limba cenzurii, a CCES-ului, a tovilor Dulea, Bâtlan și alți mărunți dumnezei culturali. în mod de-a dreptul scandalos, filmul acesta nu este străbătut de acel ”suflu înnoitor” care ar fi trebuit, potrivit scenariului puterii, să ne transforme în mici golemi purtând Adevărul Partidului înscris pe frunte. Filmul lui Pița nu numai că întreține o relație echivocă cu acest
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filme bune (alte accidente)... A bon entendeur, salut. Scenariu Din 1990, Uniunea Scriitorilor este condusă de Dinu Săraru. Din 1990, Uniunea Artiștilor Plastici este condusă de Sabin Bălașa. Din 1990, Uniunea Arhitecților este condusă de Anca Petrescu. Vi se pare scandalos ? Vi se pare absurd ? De ce ? Din 1990, Uniunea Cineaștilor este condusă de Mihnea Gheorghiu. UCIN-ul, ca Bielorusia lui Lukașenko O cinematografie nu se face numai cu filme de calitate, dar numai filmele de calitate pot face o cinematografie. Când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmele sunt atât de importante, încât devine obsedat de ele cade într-o mare greșeală, după părerea mea. în multe cazuri este o greșeală fericită, o felix culpa, admit. Restul e tăcere este atât de bine povestit, încât numai cineva scandalos de superficial vede doar povestea facerii primului film românesc. Mie mi se pare că Nae decodifică patternul complicat al oricărui început la români. Așa încep lucrurile la noi, aici, la marginea Levantului. Ai dreptate când spui că succesul lui Nae
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește că a mințit, pierde. Și pierde mult, măcar din aureolă. Cu declarația ce i-ați dat-o o va determina pe doamna blondă să declare că m-am purtat urît, ba chiar scandalos. Altfel, declarația dumneavoastră va ajunge în mîinile soțului delegatei. Don Șef stă cu privirea fixă, undeva spre mănușile din mîna mea; își mușcă rar buza de jos, respirînd adînc, de parcă ar ofta. În lumina slabă a becului de deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu atât mai interesantă cu cât acest stereotip a trecut fără modificări esențiale - ci doar cu unele adaptări - din spațiul culturii tradiționale Într-un spațiu cu coordonate culturale diferite, cel al culturii savante și al ideologiei politice. În 1934, În scandaloasa-i prefață la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani... - prefață scrisă pentru „un anumit public de extremă dreaptă”, cum Își aduce aminte Mircea Eliade <endnote id="(186, p. 313)"/> -, Nae Ionescu conchide nu numai că evreul suferă (Iehuda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce caută fericirea a lui Orlin Vasiliev. Revenirea la Teatrul Național din Iași i-a permis să-și pună în valoare finețea interpretativă, noblețea feminină și deosebita capacitate de interiorizare în roluri precum Doamna Moon din comedia lui J.B. Priesley, Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle și doamna Moon (1961), Împărăteasa din poemul feeric Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu (1961), apoi Mama din Pelicanul de Strindberg (1969) și un rol de aleasă ținută dramatică - Vidra din drama istorică Răzvan și Vidra
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
au început și nici nu vor începe pînă hăt, peste vreo șapte ani din motive ținînd nu de impotența Delfinului, ci de pasiunea lui mult mai intensă pentru lăcătușerie. Evident că toată lumea dă vina pe ea : doamnele șușotesc pe coridoare, scandaloasa Madame du Barry (Asia Argento), amanta bătrînului rege, o privește cu dispreț, propria mamă, împărăteasa Maria Tereza, îi cere, în numele alianței franco-austriece, să depună mai mult efort pentru a-și inspira soțul. Cu ditamai farsa jucîndu-se noapte de noapte în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
soției, ca să lăsăm totul așa cum se afla atunci în școală și să venim la București, unde ni se făcuse loc la o școală pentru amândoi, eu urmând să fiu directorul acelei școli, pentru a se stinge un viespar cu certuri scandaloase între cadrele didactice. Ne uităm unul la altul. Primim ori nu primim oferta, care era extrem de tentantă? Să pleci la București din umilul Căuești, să scapi de izolare, de râpile și ponoarele existente și să mai fii și director la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Chiar și Inter-city-ul oprește într-o stație în care mai coboară sau mai urcă pasageri. Nu cred că există trenuri fără stații. Și dacă circulă oprind în stații, trenurile trebuie să primească pasageri. Comportamentul ei ni s-a părut tuturor scandalos, și ne-am speriat chiar în fața crizei la care am asistat. Asta voiam să scriu, pentru că asta m-a marcat puternic. Probabil că trebuie clătinată o mentalitate rigidă și neproductivă. Eu în nici un caz nu mă pot alinia în grupul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a făcut un serviciu, În cele din urmă, căci mulți s-au grăbit să cumpere bilete, curioși să fie martorii unei „nudități scandaloase la Met“. Cronicile proaste uneori ajută! Visul unei nopți de vară la operă Imediat după Faust, am plecat la Chicago să montez Visul unei nopți de vară de Benjamin Britten, cu un buget modest, dar cu totală libertate și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiind Laguna lui Golovnin, din peninsula Seward, din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland; dar străbunicul nu are cu ce se lăuda În afară de râulețul foarte albastru, aproape indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ruinați. Cu excepția câtorva bijuterii Îndesate bine În spațiul normal al unui flacon de talc, nu mai aveam absolut nimic. Dar aceasta era o chestiune minoră. Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative opuse: într-un caz moartea cu fața la perete, cu spatele la lume, înseamnă cea mai deplină și mai odihnitoare ștergere de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l mai văzuseră din 1918. Îmi atrage atenția modul în care plânge mama. E un plâns aproape fără lacrimi, spasmodic, convulsionat. Mă încearcă bănuiala că se preface, că plânge „de formă” (ceea ce nici n-ar fi fost din cale afară de scandalos, din moment ce, de fapt, se despărțise de el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea nu are temei: plânge de-adevăratelea, așa plânge ea. Și tot așa plâng și eu: cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se metamorfoza pentru noi într-un „pucist” („contrarevoluția” din 1956, din Ungaria, mai era încă proaspătă în memoria tuturor). Făceam și lucruri mai puțin nevinovate, scandaloase chiar, care astăzi mi se par neverosimile. Cum Gh. Udr. era catolic, iar eu, pe atunci, ateu, am hotărât (în 1958?) să mergem la o înviere ortodoxă ca să o „sabotăm”, „torpilăm”, „bruiem”. Zis și făcut: mi-am potrivit pe cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că luasem decizia ca a doua zi, 15 iunie, să-mi dau demisia de la România literară, motivând-o prin chiar motivul real: imposibilitatea de a mai lucra la o revistă obligată, constrânsă să apară la centenarul morții Poetului, în chip scandalos, fără fotografia acestuia pe prima pagină. Ajuns acasă, i-am comunicat soției hotărârea mea, și ea a probat-o. Am adormit ca doborât, nu înainte însă de a identifica înlăuntrul meu o senzație de ușurare, de eliberare, de mult nemaiîncercate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce fac în clipa asta”». Pasajul acesta mi s-a părut de-a dreptul fantastic și de cum l-am citit am avut o promptă, neechivocă reacție negativă. Mi-a trebuit însă ceva timp ca să-mi argumentez reacția: e inadmisibil, e scandalos, e o blasfemie să te rogi în timp ce păcătuiești, în timp ce furi, ucizi, te prostituezi. Iar a accepta să prezidezi asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte păcatul, ca să te izbăvești etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de astă dată ca dramaturg francez, aceasta s-a întâmplat, schimbând ce e de schimbat, într un spirit asemănător cu al lui Nu și, fatalmente, cu reacții asemănătoare. Eugène Ionesco a irupt în dramaturgia franceză în același chip șocant și scandalos în care Eugen Ionescu se manifestase la 25 de ani în critica românească - sub semnul lui nu, al lui anti. Un comic burlesc împins la extrem, mai exact o comicărie trasă de păr, care sfida în aparență toate normele genului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Pantazi Ghica și care face pandant elogiilor iconodule cu care sunt gratificați Pașadia și Pantazi (chiar și epitetul de „ciocoi borât” și, respectiv, de afacerist mehenghi au o conotație admirativă). De ce atâta înverșunare ? Abominațiile lui Pirgu țin de rubrica scandaloasă, nu de cea criminală. El e pe de o parte un soitariu foarte dotat, care întreține cu vervă inepuizabilă buna dispoziție a grupului, având tactul de a absenta când e cazul și de a interveni în momentele de lâncezeală (iar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și anecdotica sunt surprinse în flash-uri de o acuitate rară. Este în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]