2,879 matches
-
Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu, Bunica. Florin Mircea, care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu, Doru Zaharia și Constantin Avădanei formează primul grup, numit al Vecinilor, completat de aparițiiel sibilice ale Delegatului Gelu Zaharia. Al doilea grup, în interiorul căruia efectul de autoagresiune se interferează celui de agresiune externă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și interpreții avînd suficiente motivații, chiar dacă acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo dramatic susținut, căpătînd adîncime în partea a doua și o tensiune puternică în final, unde se insinuează concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
manieră grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru prima dată în fața publicului se numește "Mașina de vînt" și îi aparține actorului Constantin Popa, care semnează de această dată atât textul, cît și regia. Întrebat de motivația acestei montări, autorul-realizator a răspuns: "Pentru că acum i-a sunat ceasul scenic... Și pe scena Teatrului Național, pentru că scîndurile acestei scene au suportat și alte piese de-ale mele "Calul verde", "Regulamentul de bloc". Îndrăznesc să cred că nu e prea tîrziu pentru această piesă. Și asta pentru că cele două orizonturi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici publicată, nici jucată, e o piesă care, deocamdată, se sprijină pe opiniile lectorilor ocazionali și pe convingerile mele estetice și etice ceea ce o recomandă și pentru publicare, și pentru montarea scenică.* Regimul vroia un om nou, murdar, dar curat...! Adică omul avea voie să n-aibă voie, să n-aibă identitate, să fie surd, orb și mut, avea voie să se prostitueze pe trotuarele partidului, dar n-avea voie să calce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu pentru o obnubilare reciprocă sau o prezență unilaterală a lor. E ca și cum Într-o biserică am avea cele mai performante mijloace de amplificare a sunetului, numeroase camere sau ecrane de vizualizare a ceremoniei, jocuri de lumini sau alte efecte scenice, dar preotul ar predica plictisit și fără rost, cântăreții ar psalmodia fals, iar credincioșii ar aluneca În delăsare. Or școala - ca și biserica - trebuie să-și păstreze rolurile de „stâlpi” axiali concreți, de instanțe bine „Înșurubate” În real, dar care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cronici, A. iscălește și numeroase articole în care își exprimă opiniile despre problemele teatrului în epocă. Provenit dintr-o familie de împătimiți ai Thaliei, se încumetă în Schiță pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluției artei scenice la noi, pe durata unui secol. Deficitară în latura documentară, lucrarea conține bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. O surpriză a fost prima piesă a lui A., Dragodana. De dimensiuni reduse, drama are în centru conflictul
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
străine. Astfel, se reproduce un text din Giovanni Papini, O tragedie infernală, tradus, iar Leonard Paukerow, în Ceva despre opera rusească „Evghenie Oneghin” și autorul ei, încearcă o paralelă Pușkin-Ceaikovski. Fiecare număr cuprinde și caietul de sală al unei montări scenice la teatru și la operă. I.I.
ARDEALUL TEATRAL SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285427_a_286756]
-
-l prindă pe Pazvantoglu, petrece, la București, cu podărese și cârciumărese, travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
1922, are subtitlul „Artistic, literar, ilustrat săptămânal”. Este o revistă de informație din domeniul artelor și al teatrului în general, al operei în special. Textul teatral și, de asemenea, libretul de operă sunt tratate din punctul de vedere al reprezentației scenice, nu din punctul de vedere al literarității lor. Conținutul publicației este eclectic, tonul adesea ofensiv, prin articole precum Cultură și prostie al lui Eduard Sbiera (1923), perspectiva fiind în genere una de speculație sociologică asupra fenomenului cultural. Materialele literare propriu-zise
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
pseudonimele Cain, Cod, Codreanu-Cain, Don Sallust, Don Saluste, Dragoș, Harold, Macbeth, Mihai, Prib, Pribeag. În 1909 se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români. Între 1914 și 1938 funcționează ca profesor la Catedra de dicție, citire expresivă, critică, psihologie teatrală și scenică la Conservatorul ieșean, al cărui director (1932) și rector (1933-1939) va fi numit. Din 1919 până în 1923 ocupă fotoliul directorial al Teatrului Național din Iași, urmându-i în funcție lui Mihail Sadoveanu. Între 1924 și 1928 este inspector general al
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe vivacitatea replicilor, pe „spiritualitatea” lor, pe ambiguitatea situațiilor. Sub coasta morții, a cărei acțiune este plasată în Iașii anului 1917, intenționează o antiteză scenică a lumii tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
din dramaturgia și din lirica românească, precum și traduceri sau localizări proprii. Până în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucureștene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, la Iași. B. era un actor cu temperament puternic, ținută impunătoare, distincție scenică, frazare limpede, timbru vocal plăcut. Structural, a fost un interpret liric și romantic. Popularitatea și prestigiul de care se bucura în Transilvania determină numirea lui în funcția de director al Teatrului Național din Cluj, odată cu înființarea acestei instituții, în 1919
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
acțiune. Sunt vizibile, în câteva monologuri, influențe din teatrul lui Delavrancea. Dacă, în pofida popularității de care s-a bucurat, Se face ziuă a alunecat în uitare, Trandafirii roșii (1915), scriere dramatică în trei acte și în versuri, cu o carieră scenică remarcabilă, se bucură încă de un anume interes. Lucrarea, o feerie în notă neoromantică, dezvoltă motivul jertfei aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
abil mânuitor al condeiului, cu o solidă cultură și gust rafinat, deschis noului. Observațiile criticului au în vedere, de regulă, calitățile literare ale operei dramatice (originalitatea, suflul ei de viață, construcția personajelor, ritmul acțiunii) și, nu mai puțin, transpunerea ei scenică, prin jocul actorilor, B. dovedindu-se, în această privință, deosebit de exigent. Mediocritatea, convenționalismul sunt sancționate cu fermitate. Formulele novatoare sunt acceptate selectiv, în măsura în care și-au dovedit eficiența. B. ar fi putut deveni un nume de referință în istoria dramaturgiei și
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
valoarea literară, Omul cu mârțoaga dispune de evidente virtuți teatrale, relevate de un pregnant simț al dialogului și de o bună știință în materie de arhitectonică dramatică, fără însă ca aceasta să eșueze în tehnicism. Lucrarea a cunoscut o carieră scenică remarcabilă în deceniul următor premierei absolute, fiind tradusă și jucată la Berlin, Praga, Berna, Paris, mai târziu și în teatre de limbă rusă, polonă sau engleză. A doua piesă importantă a lui C. este Capul de rățoi, scrisă în 1938
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
-i ca o necesitate de fier, ca o putere neabătută, daca va mai avea vreun sens numai pentru interesele obiective ale artei; numai pe lângă rutinierul mulțumit de sine, care printr-o rătăcire nefastă a ideilor ia drept genialitate mecanismul abilităței scenice, numai pentru el lucrul științei se va pierde fără urmă. Acest prognosticon (? ) își permite autorul de a presupune pentru primirea operei sale din partea artiștilor reprezintatori. Fiindcă inspiciunea în relațiunea artei față cu artea și viața e întărită, nu ne așteptăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei însemnate activități artistice. {EminescuOpXIV 219} PARTEA GENERALĂ PARTEA ÎNTÎIA - PRINCIPIILE SISTEMATICE DEFINIȚIUNEA ARTEI DRAMATICE. - DELĂTURAREA PREJUDIȚIILOR CONTRARIE ACESTEI ARTE Artea reprezintărei dramatice are de scop realizarea artistică a dramei. Ea presupune prin urmare esistența dramei, precum drama presupune înfățisarea scenică, prin care poezia dramatică ajunge la dreptul său cel mai nalt, la cel mai nalt al său rezultat. Și fiindcă drama are de fundament individualitățile ce se desfășoară dinaintea noastră prin a cărora exemplu (Ineinandergreifen ) reciproc apare ideea poetică a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acesta de-a privi. Și Eduard Muller împărtășește acea[stă] concepțiune în a sa Istorie a teoriei artei la cei antici, II, pag. 14., Și după Aristotele tragodia (se referă) presupune, ca una ce este reprezintare prin persoane active, reprezintare scenică (Auffuhrung) Poet., cap. 6: "Fiindcă persoane active efectuă imitarea în tragedie, apoi reprezintarea sensibilă a ei e din necesse o parte a tragediei". {EminescuOpXIV 223} {EminescuOpXIV 224} {EminescuOpXIV 225} Spre a ne apropia de ființa artei noastre avem a lua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
general și nu resplende din el soarele unei vieți individuale. Luat strâns, rutinierul trebuie să-și predea armele față până și cu cel mai subordonat caracter a lui Shakespeare; pentru că, propriu luat, aicea nu e de-ajuns neciodata simpla abilitate scenică. Numai o direcțiune foarte circumspectă și plină de un zel adevărat pentru arte îl va putea întrebuința pe rutinier după calificațiunea sa deosebită și-n opere însemuate înțelegînd adică acel punct din el unde încă nu s-a tâmpit viociunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu o claritate diafană. Pentru că prolectorul dramatic concentră în el unitatea cea vie a tuturor figurelor deosebite, de-aceea opera poetică se va reproduce în mare parte mult mai clară și mai amăsurată în intuițiunea auditorului cult decât prin reprezentarea scenică, unde roluri subordinate se joacă așa de rar bine; pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi reproduse cu cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]