1,812 matches
-
mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de gura lui în jurul sfârcului ei, lovise bordura de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită a lui Alice, care arăta de parc-ar fi fost scoasă dintr-o pubelă; o fustă mulată, de un elegant albastru pal și o bluză strâmtă, din cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a spus că se simțea ca un șoarece prins între labele teribil de sadice ale unei pisici. Laura a întors capul către Alice. Am avut dreptate. Arată într-adevăr bine. —Laura, a spus Hugo în sfârșit. Dinții Laurei au sclipit lipicioși în lumina lumânărilor. —Fergus s-a întors pe perioada weekendului, așa că m-a adus aici ca să mă recompenseze cu o cină. Și uite ce recompensă s-a dovedit a-mi oferi cina asta! În întunericul din spatele ei aștepta Henric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
remarcat ea către Laura. Nici nu mi-a venit să cred că m-ai sunat și mi-ai spus că trebuie să vorbim chiar în secunda în care mă urcam în taxi la Heathrow. —Incredibil, i-a replicat Laura, care sclipea într-un costum de baie de un roz așa de tare că pe Amanda o dureau ochii. Și e grozav c-ai putut să vii direct la centrul de frumusețe, să te întâlnești cu mine, în loc să te duci întâi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
departe de a fi disperată, ca acum, să-l revadă pe Hugo. Din contră! Nu știa cum să scape mai repede de el. — Nu reușeam să pricep cine e H D E F, a tunat Jake, ai cărui ochi alungiți sclipeau în lumina filtrată prin strecurătoarea din tavan. Apoi, la prezentarea de modă, totul a devenit limpede. —Prezentare de modă? Alice nu mai înțelegea nimic. Ce căuta Jake, din toți oamenii de pe pământ, la o prezentare de modă? — Săptămâna Modei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzi din nou vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită pe pădurea Trestiana. ”- Uite, vezi... zise el uitându-se pe cer, Cassiopeea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită pe pădurea Trestiana. ”- Uite, vezi... zise el uitându-se pe cer, Cassiopeea e tot acolo, ca și Andromeda și Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și Orion. Il
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Precum în Cer așa și pe pământ”, scrie la Sfânta Carte. De ce n-am crede și noi în ceea ce înțelepciunea poporului, nu se îndoiește și nici nu s-a îndoit vreodată... anume, că: ”Așa ni-i scris!” Ochii lui Iorgu sclipeau ciudat. ”Asa ni-i scris”, nu este doar o simplă formulă, continuă el. Fiecare ne naștem cu destinul nostru, care este determinat de caracterul pe care astrele i l-au imprimat de la început. Fiecare avem steaua noastră, ori stelele noastre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi vrut să oprească bătăile inimii care loveau în tâmple, în creier... Măsură camera de câteva ori, în lung și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
copii și bătrâni, se îndreptau tăcuți spre Biserică. Iorgu sări din pat, și se pregăti să meargă și el la Biserică. Luna palida, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint. O tăcere blajină stăpânea întreaga Fire. Stelele sclipeau pe cer ca niște felinare. Clopotele mari de la Mitropolie sparseră tăcerea nopții, ca un fior, ca o chemare și tânguire înălțată peste ziduri, plutind peste oraș, sus în noaptea albastră, dincolo de văzduhuri... ... Si de la Barnovschi, de la Bărboi și Golia și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
treime din salariul meu pe o lună. Am Înțeles atunci că, În următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât În holul hotelului. Într‑un târziu a apărut și Simonetta, Într‑o rochie sexy și cu ochii sclipind de idei năstruș‑ nice. Îmi place tunsoarea asta. Arăți ca o lady. Nu mă mințea. Simonettei Îi plăcea orice schimbare și cu cât costa mai mult și era operată Într‑un loc mai cu ifose, cu atât Îi plăcea mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
treime din salariul meu pe o lună. Am înțeles atunci că, în următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât în holul hotelului. Într-un târziu a apărut și Simonetta, într-o rochie sexy și cu ochii sclipind de idei năstrușnice. Îmi place tunsoarea asta. Arăți ca o lady. Nu mă mințea. Simonettei îi plăcea orice schimbare și cu cât costa mai mult și era operată într-un loc mai cu ifose, cu atât îi plăcea mai tare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și banii. (Calculatorul, la fel de periculos că heroină Adrian Condrea, Cristina R. Iordan Ziarul, 02 August, 2006) Oare cum, de ce s-a ajuns aici? Golful larg se întinde în ambele direcții parcă la nesfârșit, acolo unde, la contopirea țărmului cu marea, sclipesc intermitent două luminițe. Farurile. Spre ele se întinde masă de lumini a stațiunii: sute, mii de camere de hotel în care oamenii se pregătesc pentru a doua parte a zilei de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de aceea nu înțelegi. cum să zic, e ca un vis <maya>: de cîte ori o fată urita nu închide ochii și visează că și la ea vine un băiat <maya>: o invită la dans, si se rotesc... <victor37>: luminile sclipesc... <maya>: luminile sclipesc, da <maya>: lumea îi privește, iar ea e regina balului <victor37>: el o stringe la piept, îi săruta mină <maya>: și o roagă să-i acorde un al doilea dans, și următoarele <victor37>: și în final o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
înțelegi. cum să zic, e ca un vis <maya>: de cîte ori o fată urita nu închide ochii și visează că și la ea vine un băiat <maya>: o invită la dans, si se rotesc... <victor37>: luminile sclipesc... <maya>: luminile sclipesc, da <maya>: lumea îi privește, iar ea e regina balului <victor37>: el o stringe la piept, îi săruta mină <maya>: și o roagă să-i acorde un al doilea dans, și următoarele <victor37>: și în final o conduce acasă <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
azi nimănui. Pe tot ce vei dori tu să povestești, da? Eu mă retrag, Tinu...”, mai spuse Eugen și se ridică de pe scaun, oferindu-l colegului său, nu înainte de a-și pune palma pe mâna dreaptă a bolnavului. Ochii îi sclipiră. „Tinule! Știu că m-ai auzit, băiatule. Mâna ta este mai caldă... Bravo, prietene, bravo! Doamne ajută!” ... La ora 18.00 punct, nerăbdător, Eugen a format numărul de telefon al Iulianei. Nu i-a dat timp să răspundă: - Alo! Scuză
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-a privit în ochi cu toată seriozitatea și l-a întrebat dacă poate sta cu ochii închiși, cu mâinile pe lângă corp, timp de un minut: - Da, de ce nu? a întrebat el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
avem nici un alt chip pe care să-l oferim lumii decât pe acela al Bisericii. Tocmai acest chip trebuie să-l iubim căci, lăsând la o parte prețuirea pe care i-au arătat-o înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
perdele albe. Se simțea mână de om gospodar. - N-ai vrea matale să intrăm înăuntru, că aici nu se poate vorbi, spuse ea cu șiretenie. Dogarul clătină capul neîncrezător, apoi îi făcu loc. - Poftim. Intrară. Femeia roti ochii împrejur. Casa sclipea de curățenie. Lucrurile stăteau așezate la locul lor fiecare și pereții erau îmbrăcați în velințe grele, colorate. Ici-colo atârnau fotografii înrămate cu scoici și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]